Recenzie: Numele trandafirului de Umberto Eco

 photo br5_zps7ggn3qcl.png

Titlu original: Il nome della rosa
Editura: Polirom
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2013
Anul primei publicări: 1980
Număr pagini: 576
O găsești la: Libris

Numele trandafirului” este, așa cum spuneam acum nu multă vreme și despre „Un veac de singurătate”, una dintre acele cărți arhicunoscute, al cărei autor nu mai are nevoie de nicio introducere și care s-a aflat în wishlistul meu mult prea multă vreme. Din nefericire însă n-am fost foarte inspirată atunci când am ales să citesc această carte pe la începutul lunii mai – nu pentru că nu mi-ar fi plăcut ci din cauză că e destul de greoaie și avea să mă apuce presesiunea și apoi sesiunea iar lectura ei ajunsese în mare parte doar încă unul dintre lucrurile ce par interminabile în această perioadă.

…READ MORE!

Recenzie: Femei periculoase vol. 1 – antologie de George R.R. Martin & Gardner R. Dozois

 photo br5_zps7ggn3qcl.png

Titlu original: Dangerous Women
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2017
Anul primei publicări: 2013
Număr pagini: 496
O găsești la: Nemira, Libris

După cum poate că știți, eu nu obișnuiesc să citesc volume de povestiri scurte – pur și simplu nu e ceva care să mă atragă. Nici Femei periculoase nu mi-a stârnit vreo dorință de a o citi până când n-am ajuns s-o țin în mâini și, prin cine știe ce mister, să mă determine s-o cocoț brusc în vărful listei de lecturi. Poate a fost vorba de dorința mea de a încerca ceva nou, poate au fost cele câteva nume interesante pe care le cunoșteam de pe copertă, sau poate presimțirea diversității pe care o voi găsi între coperte; cel mai probabil au fost toate la un loc.

…READ MORE!

Recenzie: Behind the scenes at the museum (În culisele muzeului) de Kate Atkinson

Editura: Black Swan
Format: paperback
Anul ediției: 1998
Anul primei publicări: 1995
Număr pagini: 512
Comandă la: Libris, Okian

        „Behind the scenes at the museum” (la noi apărută cu titlul „În culiele muzeului”) este cartea de debut a autoarei Kate Atkinson și totodată prima carte semnată de ea pe care o citesc. Îmi doaream să citesc ceva scris de această autoare, însă probabil n-aș fi ales acest roman dacă nu aș fi dat peste varianta lui într-o ediție foarte drăguță în engleză pe raftul cu cărți de schimb ale librăriei Okian din București (pentru cei ce nu știau de asta – da, există acolo câteva rafturi de unde poți lua ce poftești și să lași și tu ceva, pentru alți doritori – foarte drăguț!).

Am mai citit saga de familie, nu multe – le număr pe degetele de la o mână -, însă toate mi-au plăcut și au avut ceva aparte. Este cazul și romanului de față, care m-a impresionat în mod foarte plăcut, atât prin scriitura lui Kate Atkinson, plină de o ironie și-un sarcasm delicioase, cât și prin misterul poveștii și atmosfera mohorâtă și nostalgică precum o zi ploioasă.

…READ MORE!

Biblioteca umbrelor de Mikkel Birkegaard

biblioteca-umbrelor_1_fullsize
Nu știu dacă sau când am făcut asta ultima oară, dar voi scrie o recenzie negativă. Pentru că „Biblioteca umbrelor” mi s-a părut îndeajuns de proastă să merite una, și pentru că poate așa n-o să mă mai bântuie.

Povestea mea și a cărții ăsteia sună așa: S-a întâmplat să am luna trecută o temă mai ușoară, pe care mi-am permis s-o lălăi pe toată săptămâna pe care calendarul meu plin i-o alocase. S-a mai întâmplat ca tot atunci să am multă poftă de lectură, așa că am citit într-o disperare care m-a lăsat fără cărți necitite în teancul de la cămin. Cum până îmi trimitea mama altele de-acasa mai erau vreo 5 zile, am mers până la un anticariat cu gândul să-mi iau o carte ieftină și grasă. Am luat-o pe-asta, pentru că nu auzisem de ea și pentru să autorul e danez (mi-ar plăcea să citesc cărți de autori de naționalități cât mai diverse, căci americani și britanici am tot citit).
Răsfoind-o în metrou, am aflat că autorul mai e și programator, așa că am simțit o oarece simpatie pentru el, din moment ce și eu mă-nvârt tot pe-acolo. Acum nu pot spune decât că, pentru binele lui, sper că scrie cod mai bine decât scrie beletristică.

…READ MORE!

„Elefanții nu uită niciodată” de Agatha Christie

elefantii-nu-uita-niciodata_1_fullsizeElefanții nu uită niciodată” este unul dintre acele romane ale Agathei Chistie în care momentul intrigii, și anume crima, s-a petrecut cu multă vreme înaintea prezentului personajelor. Amintirea tragicului eveniment este reînviată la un eveniment dedicat scriitorilor, când doamnei Oliver îi este pusă întrebarea: „Cine a omorât pe cine?”.

Intrigată ca de obicei de perspectiva elucidării unui mister, madam Ariadne Oliver își îmboldește prietenul detectiv, Poirot, și împreună se angajează în descâlcirea misterului unei crime petrecută în urmă cu 12 ani, pornind pe urmele „elefanților”, din amintirile cărora pot culege ultimele indicii.
Drama s-a desfășurat în jurul unui cuplu, prieteni ai doamnei Oliver, care au fost gasiți morti pe o plajă. A fost o dublă sinucidere sau o crimă, urmată de o sinucidere? Și dacă a fost a doua variantă, atunci cine a apăsat primul pe trăgaci?
…READ MORE!

„A treia fată” de Agatha Christie

coperta_2755_big.gifToamna se numără misterele. Cel puțin pentru mine toamna e vremea perfectă pentru citit romanele Agathei Christie, fiind deja a patra toamnă când fac asta. Aș fi vrut să postez ieri recenzia, din diverse motive însă n-am reușit. De ce ieri, 15 septembrie? Pentru a sărbători 124 de ani de la nașterea doamnei literaturii polițiste și cu siguranță una dintre scriitoarele mele preferate.

A treia fată” este unul dintre acele romane ale Agathei Christie care se abat de la tiparul clasic, în care întâi este săvârșită o crimă, apoi detectivul vine, adună indicii și rezolvă cazul. De data aceasta elementele, cel puțin aparent, își schimbă ordinea, făcându-mă să cred că Poirot, celebrul detectiv belgian, și prietena sa, madam Oliver, caută misterul cu lumânarea. Totul începe atunci când Poirot este deranjat, în timp ce lua micul dejun, de o fată ce susține că e posibil să fi comis o crimă. Dar ea se răzgândește brusc, acuzându-l pe detectiv că e prea bătrân, și fuge înainte de a oferi orice altă informație. …READ MORE!

Recenzie~ Cortina: Ultimul caz al lui Poirot de Agatha Christie

coperta_2803_big Întâi pentru că e toamnă, iar pe mine mă apucă mereu, toamna, poftele de cărţi poliţiste, apoi pentru că acum ceva vreme am văzut un documentar despre celebra autoare, unde spunea că la un moment dat s-a plictisit de Poirot, aşa că l-a omorât; acestea sunt motivele ce m-au determinat să aleg spre lectură Cortina: Ultimul caz al lui Poirot.

Povestea este relatată de Hastings, care se îndreaptă spre Styles Court, unde a fost chemat de Hercule Poirot pentru a-l ajuta la descoperirea unui criminal şi anticiparea unei noi crime. Ultimul caz al lui Poirot nu este un caz oarecare, ci un adevărat păienjeniş de crime din trecut, care se intersectează la tot pasul, astfel că descoperirea „păianjenului” ce le înnoadă pe toate e o adevărată provocare. Pe lângă aceasta, Styles este locul în care Poirot şi Hastings au devenit prieteni, locul în care au lucrat la primul caz împreună, aşa că romanul e încărcat de nostalgie, provocată atât de multele modificări suferite de conac şi de sat, cât şi de amintirea lui Poirot, acum foarte schimbat, bătrân şi lipsit de puteri.

…READ MORE!

Recenzie~ Cazul Jane Eyre de Jasper Fforde

978-973-689-391-9 Pasari dodo si alte specii ‘reinviate’, al 131-lea an al razboiului Crimeea, calatorii si rupturi in spatiu-timp, un geniu criminal, detectivi literari, manuscrise furate in circumstante dubioase, personaje celebre rapite… Serios, romanul asta are atat de multe ca nici nu stiu cu ce as putea incepe si, oricum, ar trebui sa scriu pagini intregi pentru a reda intreaga complexitate a actiunii si a lumii create de Jaspe Fforde. Cartea vorbeste despre razboi, stiinta, genetica, timp, istorie si, desigur, multa literatura, toate mai mult sau mai putin reale, iar ca genuri este o combinatie de fantasy, SF, roman politist si istorie alternativa, la care se mai adauga si stropi de umor si romance. Deci da, le are pe toate!

Personajul principal, Thursday Next, este detectiv literar la SO-27, LiteraTec, lucru care nu implica prea multe batai de cap. Asta cel putin pana intra in scena Acheron Hades, personajul negativ cu nume predestinat, si fura manuscrisul original de la „Martin Chuzzlewit” …READ MORE!

Recenzie~ Pisica printre porumbei de Agatha Christie

Pisica printre porumbeiCred ca aici este ceva in neregula, zise Eileen Rich incet. Ca si cum printre noi ar fi cineva care nu apartine locului. […] Pisica printre porumbei, genul asta de sentiment. Noi suntem porumbeii, noi toate, si pisica e printre noi. Dar noi nu putem vedea pisica.

Chestia asta m-a urmarit pe tot parcursul lecturii: pisica printre porumbei. stii ca-i acolo, dar, oricat te-ai stradui, nu o poti vedea.

Pisica printre porumbei mi s-a parut ceva mai..diferit fata de ce-am mai citit de Agatha Christie.
Daca de obicei era vorba de crime ‘in familie’ ori crime pentru a fura averea cuiva, in volumul de fata dam mai mult peste victime colaterale, personaje care se intampla sa fie in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Avem de-a face deci cu un criminal care nu se da inapoi de la a ucide pe oricine i se aseaza in cale. Pe langa asta, si povestea este una mai complexa *as spune si mai imbarligata, dar toate crimele Agathei sunt imbarligate*. Actiunea se intinde pe o perioada mai lunga, din Ramat si pana in Anglia, …READ MORE!

Previous Older Entries