Confesiunile unui șoricel de bibilotecă #13 – Frumoasele trase prin inel

Confesiunile unui șoricel de bibilotecă #12 – Cititori și obiceiuri

Când ne referim la șoareci de bibliotecă vechea vorbă care zice „Câte bordie, atâtea obicie” îmi pare că-și pierde valoarea de adevăr – căci cu cât cunosc mai mulți șoricei, cu atât devine mai puternică impresia că plăcerea lecturii vine la pachet cu un set de reguli finit din care, desigur, fiecare își va alege pe care le respectă și pe care nu, dar care în esență sunt aceleași, cu mici plusuri sau minusuri. Și asta mi se pare ceva foarte frumos, pentru că, dacă ceea ce citim și felul în care interpretăm e ceea ce ne diferențiază, obiceiurile asemănătoare sunt ceea ce ne aduce împreună și ne dă posibilitatea de a empatiza ușor unii cu alții, ceea ce mie îmi dă un sentiment foarte plăcut.
Astfel m-am gândit că ar fi o idee draguță ca astăzi că facem o listă de obiceiuri de cititor sau cititoare și să vedem cine unde se regăsește.

Confesiunile unui șoricel de bibilotecă #11 – În afara zonei de confort

Fiecare șoricel de bibliotecă are un gen sau un grup de genuri din care și-ar alege mai degrabă următoarea lectură, sau poate niște subiecte despre care ne place să tot citim, diferite elemente pe care le iubim în cărți, și așa mai departe. Însă nu despre asta vorbim azi, ci vă propun ceva un pic mai provocator, și anume să ne scotocim lista de lecturi și să vedem câte titluri ”în afara zonei de confort” găsim. Câte cărți pe care în mod normal le-am evităm, din pricina genului, a subiectului sau din alte motive; câte găsim pe listă? Dar în wishlist câte astfel de cărți sunt?

Confesiunile unui șoricel de bibilotecă #10 Lecturi paralele

Ca cititor mi s-a întâmplat ca din timp în timp să fiu întrebată dacă citesc mai multe cărți în paralel sau mă limitez la o singură lectură, urmând să trec la alta abia după ce o termin pe cea începută. Și ani de zile răspunsul meu a fost categoric „una singura”. Nu-mi plăcea să-mi împart timpul între mai multe cărți, mi se părea că toată schimbarea de context de la o lume la alta și înapoi răpește din farmec sau că nu mă voi mai simți la fel de implicată în lectură. În plus, știam că cititul în paralel a două romane s-ar fi transformat repede într-o lectură pusă pe pauză și una „full-time” – cea care mă atrăgra mai tare la acel moment.

Confesiunile unui șoricel de bibilotecă #9 Cărțile stufoase care au meritat efortul

Mereu mi-au plăcut cărțile stufoase sau, cum îmi place mie să le numesc, cărțile „grase”. Numesc cărți stufoase în general pe cele ce trec de 600 de pagini, acele tomuri ce uneori pot părea intimidante.

Îmi plac cărțile stufoase pentru că în general consider că numărul paginilor este proporțional cu complexitatea cărții – altfel spus cu cât o carte e mai lungă, cu atât e mai probabil să fie o carte complexă. Să scrii o carte scurtă (până-n ~250 de pagini) care să trateze teme și idei complexe și să o facă și bine mi se pare mult mai greu.

Îmi plac cărțile stufoase pentru că pot petrece mai mult timp cu ele, cu personajele lor, mă pot atașa mai bine de ele.

Confesiunile unui șoricel de bibilotecă #8 Rezoluții literare: Europa-ntr-o sacoșă cu cărți

Înainte să dau jos beculețele de Crăciun, trebuie să-mi prezint și eu rezoluțiile pe 2017, acum cât e încă vremea; adică să le fac publice, că așa par puțin mai oficiale și mă simt mai motivată de a mă ține de ele :).

Rezoluția pe care mi-am făcut-o eu pe 2017 este să călătoresc, la propriu și la figurat, mai mult și mai departe decât am făcut-o până acum.
Din punct de vedere literar, am decis să mă alătur unei provocări pe care am găsit-o pe blogul Ancăi de la O viață bună (blog pe care, apropo, îl ador).

Tradiții de Crăciun: Concurs + Confesiunile unui șoricel de bibilotecă #7

Un subiect mai puțin livresc dar prea în ton cu atmosfera pentru a-l neglija: tradiții de Crăciun. Nu mă refer neapărat la acele tradiții și obiceiuri de prin diverse zone ale țării sau ale lumii, ci la acele tradiții mai personale, tradițiile pe care ne place să le ținem în fiecare an, fie că au fost inventate de noi sau le ține tot poporul.

Confesiunile unui șoricel de bibliotecă #6 Cele mai proaste cărți citite

În mod obișnuit evit să pun etichete, în special când e vorba de cele negative, din simplu fapt că mi se pare mult mai ușor de respectat o părere care începe cu „eu cred că” ori „mi se pare” față de o etichetă categoric pusă. Totuși, oricâtă bunăvoință ar exista, probabil că trebuie să existe în viața oricărui șoricel de bibliotecă măcar o carte, poate chiar un top al celor mai proaste cărți citite. Acele cărți despre care n-ai nimic bun de spus nici măcar în mod obiectiv, nici măcar dacă faci toate eforturile și îți lași pe moment gusturile deoparte în scopul judecării cărții. Acele cărți despre care „nu mi-a plăcut” e puțin spus, căci ar sugera că n-au fost pe gustul cititorului, când în realitate i-a tocat mărunt nervii și a pierdut numărul strâmbăturilor sau ai ochilor dați peste cap la adresa lecturii.

Dincolo de cărțile care nu mi-au plăcut, am și eu titluri pe care le situez la categoria tocmai prezentată. Din fericire doar două.

Confesiunile unui șoricel de bibliotecă #5 De unde-mi iau cărțile?

Ca să rup un pic lanțul de recenzii (cu care, apropo, sunt cam în urmă!) m-am gândit că poate a venit vremea unor noi confesiuni, de data aceasta despre locurile (virtuale) de unde îmi place să-mi cumpăr cărțile.
Eu nu îmi cumpăr cărți din librării decât dacă se întâmplă să dau peste o super ofertă (lucru care se întâmplă extrem de rar) sau dacă mă aflu într-un alt oraș și iau cartea ca suvenir. Așadar, lista mea
va fi formată numai din librării online.