Recenzie: Persepolis vol. 2 de Marjane Satrapi

Titlu original: Persepolis 2
Editura: Art
Format: hardback, 170x 250 mm
Anul ediției: 2015
Anul primei publicări: 2001
Număr pagini: 240
Comandă la: Diverta

Am citit prima parte a autobiografiei Marjanei Satrapi în urmă cu aproximativ un an. A fost o lectură dură și suficient de impresionantă astfel încât, poftind acum la a citi un roman grafic, m-am gândit imediat la Persepolis 2, fiind sigură că o să-mi placă. Și nu știu dacă e de vină faptul că a trecut un an de la lectura primului volum, așadar nu mă mai aflu sub ”influența” lecturii sale recente, însă Persepolis 2 mi-a plăcut și mai tare!

Romanul începe exact din punctul în care se sfârșește volumul anterior, cu Marji adolescentă ajunsă în Austria, unde a fost trimisă de părinții săi pentru a avea parte de o educație mai bună și de o viață mai sigură, departe de Iranul aflat în război. Însă viața fericită pe care se aștepta Marjane s-o găsească la Viena se lasă așteptată.

Persepolis, volumul 1 de Marjane Satrapi

„Persepolis” este al doilea roman grafic pe care îl citesc. Spre deosebire de primul, și anume „Aventuri în Momilandia”, cartea Marjanei Satrapi este una autobiografică, mai profundă și mai gravă și pe care nu i-o pot recomanda unui copil.

Volumul de față are în prim-plan copilăria autoarei, de la revoluția iraniană din 1979 și după ce Iranul a devenit republică islamică. Îmi plac romanele istorice sau orice roman include astfel de referiri la momente din istoria unei anumite țări datorită faptului că ele nu prezintă niște fapte aride, spuse pe tonul sec al unui manual de istorie,

Aventuri în Momilandia de Tove Jansson

La mulți ani tuturor celor aflați încă la vârsta copilăriei și copiilor din voi!

Despre „Aventuri în Momilandia” am aflat acum ceva vreme de la Simona și am decis să o citesc în această lună din câteva motive: 1. deși citeam cu nesaț manga pe când eram în generală, nu am citit niciodată un roman grafic/bandă desenată, 2. m-a atras ideea și personajele și 3. am văzut-o într-o librărie acum câteva săptămâni și mi s-a părut așa de frumoasă că am vrut neapărat s-o am. De asemenea, a contribuit și recenzia pozitivă a Simonei (mulțumesc! :D).
Într-adevăr, acum că am și citit cartea (banda desenată), pot spune că e foarte frumoasă din toate punctele de vedere (legat de aspect și de conținut) și că sunt la fel de încântată de ea ca atunci când am dus-o în brațe de la gară la cămin, ca un copil c-o jucărie nouă, prea frumoasă s-o pună în rucsac.