Recenzie: Numele trandafirului de Umberto Eco

 photo br5_zps7ggn3qcl.png

Titlu original: Il nome della rosa
Editura: Polirom
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2013
Anul primei publicări: 1980
Număr pagini: 576
O găsești la: Libris

Numele trandafirului” este, așa cum spuneam acum nu multă vreme și despre „Un veac de singurătate”, una dintre acele cărți arhicunoscute, al cărei autor nu mai are nevoie de nicio introducere și care s-a aflat în wishlistul meu mult prea multă vreme. Din nefericire însă n-am fost foarte inspirată atunci când am ales să citesc această carte pe la începutul lunii mai – nu pentru că nu mi-ar fi plăcut ci din cauză că e destul de greoaie și avea să mă apuce presesiunea și apoi sesiunea iar lectura ei ajunsese în mare parte doar încă unul dintre lucrurile ce par interminabile în această perioadă.

…READ MORE!

Recenzie: Persepolis vol. 2 de Marjane Satrapi

 photo br5_zps7ggn3qcl.png

Titlu original: Persepolis 2
Editura: Art
Format: hardback, 170x 250 mm
Anul ediției: 2015
Anul primei publicări: 2001
Număr pagini: 240
Comandă la: Diverta

Am citit prima parte a autobiografiei Marjanei Satrapi în urmă cu aproximativ un an. A fost o lectură dură și suficient de impresionantă astfel încât, poftind acum la a citi un roman grafic, m-am gândit imediat la Persepolis 2, fiind sigură că o să-mi placă. Și nu știu dacă e de vină faptul că a trecut un an de la lectura primului volum, așadar nu mă mai aflu sub ”influența” lecturii sale recente, însă Persepolis 2 mi-a plăcut și mai tare!

Romanul începe exact din punctul în care se sfârșește volumul anterior, cu Marji adolescentă ajunsă în Austria, unde a fost trimisă de părinții săi pentru a avea parte de o educație mai bună și de o viață mai sigură, departe de Iranul aflat în război. Însă viața fericită pe care se aștepta Marjane s-o găsească la Viena se lasă așteptată. …READ MORE!

Recenzie: Femei periculoase vol. 1 – antologie de George R.R. Martin & Gardner R. Dozois

 photo br5_zps7ggn3qcl.png

Titlu original: Dangerous Women
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2017
Anul primei publicări: 2013
Număr pagini: 496
O găsești la: Nemira, Libris

După cum poate că știți, eu nu obișnuiesc să citesc volume de povestiri scurte – pur și simplu nu e ceva care să mă atragă. Nici Femei periculoase nu mi-a stârnit vreo dorință de a o citi până când n-am ajuns s-o țin în mâini și, prin cine știe ce mister, să mă determine s-o cocoț brusc în vărful listei de lecturi. Poate a fost vorba de dorința mea de a încerca ceva nou, poate au fost cele câteva nume interesante pe care le cunoșteam de pe copertă, sau poate presimțirea diversității pe care o voi găsi între coperte; cel mai probabil au fost toate la un loc.

…READ MORE!

Europa-n cărți #4 Aprilie: Austria – Lumea de ieri. Amintirile unui european de Stefan Zweig

 photo europe-in-books2_zpslozsldvx.png

 photo lumea-de-ieri-stefan-zweig-austria_zpsy5nwjokq.png

La început de ianuarie, atunci când mi-am propus proiectul „Europa-n cărți” și am început să scotocesc după autori și cărți din țările pe care urma să le abordez, l-am descoperit pe Stefan Zweig, autor austriac, cu a sa carte Lumea de ieri. O carte de memorii a unui scriitor născut spre sfârșitul secolului XIX, îndrăgostit de Europa în care a trăit și-a călătorit până spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial – deja din descriere era exact ce-mi doream mai mult să descopăr prin proiectul ăsta.

…READ MORE!

Recenzie: Cum să-ți dresezi dragonul de Cressida Cowell

 photo br5_zps7ggn3qcl.png

Titlu original: How to Train Your Dragon
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2017
Anul primei publicări: 2003
Număr pagini: 232
O găsești la: Nemira, Libris

Fiind o fană a animațiilor, am văzut și mi-a plăcut foarte mult filmul How to Train Your Dragon, motiv pentru care mi-am dorit cartea din momentul în care am aflat că se va publica și la noi. Am fost foarte entuziasmată atunci când a ajuns și la mine să m-a încântat felul în care arăta, ilustrațiile amuzante făcute de autoare, chiar și ”scrisoarea” de la Sughiț Strașnicul Stavrid al III-lea care a căzut din paginile cărții în timp ce o răsfoiam.

Greșeala mea față de cartea aceasta a fost totuși faptul că n-am citit nici-o descriere ori recenzie de-a ei, astfel că n-am știut că filmul se aseamănă doar foarte puțin cu ea. Dacă aș fi știut, mi-aș fi fixat niște așteptări mai realiste și probabil că n-aș fi pus nici-un „ , dar” după „mi-a plăcut”.

…READ MORE!

Recenzie: Watership Down de Richard Adams

 photo br5_zps7ggn3qcl.png

Titlu original: Watership Down
Editura: Humanitas
Format: hardback, 240x 170 mm
Anul ediției: 2012
Anul primei publicări: 1972
Număr pagini: 400
Comandă la: Libris

Am citit Wathership Down, sau „cartea cu iepuri”, așa cum îmi place mie să-i spun, în urmă cu aproape un an, ba chiar am scos-o și-n parc la o mini-ședință foto, căci tare frumoasă e. Din motive necunoscure însă n-am apucat încă să-i fac o recenzie, dar m-am gândit că ce moment ar fi mai potrivit să-i scriu una dacă nu săptâmâna dinaintea Paștelui, că tot există cultul ăsta al iepurelui, și poate fi un cadou drăguț și totodată asortat cu sărbătoarea care vine.

Ca să încep cu începutul, menționez că am pândit ediția în română a acestei cărți timp de multe luni înainte s-o cumpăr, pentru că mi se părea mult mai frumoasă decât cele în engleză dar în celași timp era destul de scumpă. Practic, am pândit luni bune o carte scumpă numai pentru că avea copertă frumoasă și era o poveste cu iepuri (cam ăsta-i maximul meu de superficialitate). …READ MORE!

Recenzie: Un veac de singurătate de Gabriel García Márquez

 photo br5_zps7ggn3qcl.png

Titlu original: Cien años de soledad
Editura: Rao
Format: hardback, 178x 108 mm
Anul ediției: 2015
Anul primei publicări: 1967
Număr pagini: 480
Comandă la: Diverta

Márquez este unul dintre acei autori care nu mai are nevoie de nicio introducere printre cititori, și pe bună dreptate. Cu toate că nu știu mai nimic despre el sau subiectele cărților lui, s-a aflat în wishlist-ul meu de ani buni, timp în care am tot cochetat cu ideea de a citi Un veac de singurătate ori Dragostea în vremea holerei. Sincer, nu mă așteptam să-mi placă prea tare și am decis în sfârșit să mut Un veac de singurătate din wishlist în lista de cărți citite doar la recomandarea colegei de cameră, șoarece de bibliotecă cu gusturi bune. Și restul e istorie.

Márquez și-a inspirat romanul din orașul natal, Aracataca, și din casa bunicilor, în care a copilărit.
…READ MORE!

Europa-n cărți #3 Martie: Ungaria – Turneu la Bolzano de Sándor Márai

 photo europe-in-books2_zpslozsldvx.png

 photo turneu-la-bolzano_ungaria_zpsoeszezad.png
Ungaria pe luna martie a fost o chestie de moment și pe final de lună. A fost mult mai greu decât mă așteptam să găsesc ceva interesant scris de un autor ungur și publicat și la noi. Singurii autori pe care i-am pus pe listă sunt Sándor Márai și Mór Jókai, ambii clasici, dar nici de la ei n-am găsit ceva care să mă facă să vreau neapărat să-i citesc.
Întâmplarea a făcut ca săptămâna trecută să ajung pe lângă Universitate, să fie o vreme d-aia foarte primăvăratică care-mi face poftă de umblat aiurea pe străzi și să am acasă teme la care nu voiam să mă

întorc, fapte ce au concluzionat cu mine intrând pe ușa primului anticariat din cale. Și acolo am dat peste Sándor Márai la 5 lei. Alegerea a fost între două titluri despre care nu știam nimic, Moştenirea Eszterei și Turneu la Bolzano, dintre care l-am ales pe cel din urmă din simplul motiv că avea mai multe pagini (vreo 250).

…READ MORE!

Recenzie: L-am servit pe regele Angliei de Bohumil Hrabal

 photo br5_zps7ggn3qcl.png

Titlu original: Obsluhoval jsem anglického krále
Editura: Art
Format: hardback, 180x 110 mm
Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 1971
Număr pagini: 320
Comandă la: Libris

Bohumil Hrabal este un autor ceh ce a trăit și-a scris în secolul trecut și aparent a murit căzând de la etajul 5 în timp ce încerca să hrănească porumbeii. Asta împreună cu alte mici lucruri pe care le-am auzit despre el m-au intrigat suficient de tare cât să-mi doresc să încerc o carte de-a sa – iar acum îmi doresc mai multe.

Ce-am observat prima oară atunci când am început să citesc cartea, într-o pauză la facultate, a fost cât de mult se zgârcește Hrabal să folosească punctul (ulterior am aflat că are și o carte întreagă formată dintr-o singură propoziție). Cursul la care eram începuse, eu eram bineînțeles în mijlocul propoziției, sfârșitul paragrafului era departe și am zis măcar să citesc până la punct. Dar ia punctul de unde nu-i!

…READ MORE!

Previous Older Entries