Recenzie~ Disparuti fara urma de Cecelia Ahern

Cand avea 10 ani, o colega de clasa -nu prea draguta- de-a lui Sandy Shortt a disparut. Si, intr-un fel sau altul, a luat si o parte din Sandy cu ea. De atunci, Sandy a inceput sa caute obsesiv orice lucru ii disparea in mod inexplicabil, sa intoarca toata casa cu susul in jos pentru o soseta pierduta la spalat si sa nu mai aiba liniste pana nu gasea obiectul pierdut.
Ani mai tarziu, si-a infiintat o agentie de persoane disparute, scotocind intreaga Irlanda in cautarea lor, cu aceeasi motivatie ca atunci cand cauta sosetele desperecheate. Dar ce se intampla cand, intr-o zi, Sandy dispare si ea, ajungand in acel loc in care se afla toate persoanele si obiectele care au disparut?

Recenzie~ Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere de Jennifer E. Smith

‘Sunt atatea posibilitati ca totul sa fi putut decurge altfel.
Sa ne imaginam ce-ar fi fost daca ea n-ar fi uitat cartea. […]
Sau chiar inainte de asta: sa ne imaginam ca n-ar mai fi asteptat ca sa-si probeze rochia […]
Sau mai tarziu: daca ea nu s-ar fi ales cu o taietura de hartie cand si-a imprimat biletul, daca nu si-ar fi pierdut incarcatorul telefonului, daca n-ar fi fost aglomeratie pe autostrada catre aeroport…‘

V-ati gandit vreodata la felul in care intreg universul comploteaza, declansand serii de mici evenimente aparent nesemnificative dar care ajung sa ne conduca soarta? Sunt sigura ca da, macar o data! Si despre asta este vorba si in Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere.

Recenzie~ Daca ti-as spune ca te iubesc, ar trebui sa te omor de Ally Carter

Okay, am sa incep direct, spunand ca mi-a placut cartea asta. Mult! Desi miroseam eu ca are sa-mi placa, tot a reusit sa imi intreaca asteptarile. Ma asteptam la o carte draguta, vesela, poate si amuzanta, dar nu ma asteptam chiar sa-i dau 5 stelute. Si inca nu-mi vine sa cred ca am dat eu 5 stelute unui roman chick-lit pentru adolescenti. Pentru ca eu nu-s fana chick-lit, si cand mi-am dat seama ca le ador pe Fetele Gallagher, mai ca ma asteptam sa se invarta Pamantul invers O.o

Ce mi-a placut cel mai mult a e stilul lui Ally Carter. Care da, e usor, placut si alte alea, dar partea interesanta e ca m-a facut sa rad. Ca atunci cand cineva imi spune o gluma buna. Iar eu nu, nu rad la carti. In cel mai bun caz zambesc *okay, oricum eu cand rad pare doar ca zambesc mai larg..dar..nu conteaza asta:))*, iar singura autoare care a mai reusit sa ma faca sa rad e Cecelia Ahern.

Recenzie~ Nici moarta, nici maritata de Maryjanice Davidson

“Nici moarta, nici maritata” e o combinatie interesanta intre chick-lit si fantasy, de aici rezultand eroina vampir, mare iubitoare de pantofi de firma.

Intr-o singura saptamana, Betsy, dintr-o secretara care economiseste bani pentru a-si putea cumpara cei mai la moda pantofi ai sezonului, ajunge sa fie regina vampirilor. Iar totul se intampla post-mortem.

Aventura incepe atunci cand Betsy se trezeste la morga, intr-un cosciug, imbracata cu un oribil costum roz si purtand pantofii ieftini si din sezonul trecut ai mamei sale vitrege. Si care credeti ca va fi primul lucru pe care il va face dupa ce isi da seama ce a devenit? Fuge la casa tatalui sau pentru a-si recupera iubita colectie de pantofi si pentru a se razbuna pe “scorpia” care se presupunea a fi sotia lui. Si tot pantofii de firma o conving mai tarziu pe Betsy sa se alatura altor creaturi asemenea ei in lupta contra celui mai puternic vampir din ultimii 400 de ani, pentru ca ea sa-si poata ocupa apoi titlul de regina, asa cum spunea profetia. Cum se va termina aceasta imbarligatura de colti, sange, profetii si tocuri inalte?

Recenzie~ Iti amintesti cum a fost prima oara? de Jenny Colgan

Nu sunt o fana a genului chick-lit (de fapt, „Iti amintesti cum a fost prima oara?” e abia a doua carte de acest gen pe care am citit-o), dar voumul de fata mi s-a parut destul de dragut:).

Totul incepe atunci cand, la nunta celei mai bune prietene a ei, chiar in timp ce aceasta taia tortul miresei, Flora isi pune o dorinta: sa aiba iar saisprezece ani. Stiti zicala aia „Ai grija ce-ti doresti”… Dar cine ar fi crezut ca asa ceva chiar avea sa i se intample Florei? Se trezeste brusc in vechea ei camera, cu „o talie de viespe”, „sprancene nepensate” si „bucle inca neimblanzite, inca neatinse de placa”, iar parintii ei sunt, de asemenea, mai tineri si…inca impreuna. In timp ce ea si familia ei par ca s-au intors in trecut, restul lumii a ramas neschimbata si numai cateva persoane si-o amintesc pe Flora cea de 32 de ani. Cine si de ce?

Suflete Pereche de Cecelia Ahern

Okay, sunt în pană de idei pentru început, aşa că o s-o spun direct: Cecelia Ahern nu m-a dezamăgit nici de data asta!

Când am văzut că întreaga carte e compusă doar din mesaje, scrisori, email-uri am fost puţin dezamăgită, crezând că o să fie o poveste seacă, fără pic de emoţie. Din fericire, m-am înşelat.

Suflete Pereche spune povestea a doi cei mai buni prieteni, Rosie şi Alex, a căror prietenie a reuşit să supravieţuiască nu doar deceniilor, ci şi distanţei, cei doi fiind despărţiţi de un ocean încă din adolescenţă, când Alex a fost nevoit să se mute împreună cu familia sa. Problema era că, deşi se iubeau mai mult decât ca simpli prieteni, nu şi-au mărturisit niciodată sentimentele. Şi au început să facă greşeli peste greşeli, fiecare adunând în CV cate cel puţin o căsnicie, un copil, un divorţ.

Aproape Casatoriti de Jane Costello

De n-ar fi fost la promotie cu revista, nu cred ca as fi ajuns sa citesc Aproape Casatoriti. Desi nu m-a atras doar pretul ci si faptul ca e o comedie romantica (pentru ca eu ador comediile romantice) imi pare rau sa spun ca, totusi, a fost sub nivelul asteptarilor mele.

Chiar daca nu pot spune ca nu a fost o carte draguta, mi s-a parut cam….seaca ; adica nu a fost nici emotionanta dar nu a avut nici cine stie ce actiune, doar intamplari care pareau neinsemnate si peste care treceam foarte usor, chestie care n-ar fi trebuit sa se intample. Acum probabil va intrebati de ce spun ca e totusi draguta si nu plictisitoare cartea lui Jane Costello. Si chiar de nu va intrebati asta, eu va spun oricum ca ceea ce mi-a placut a fost felul in care povestea Zoe, fie ca facea haz de necaz, fie ca doar spunea una dintre replicile ei amuzante (de ex „Raman acolo cu gura cascata, ca un calcan uimit.”

P.S. Te iubesc ~ Cecelia Ahern

Pot spune că volumele Ceceliei Ahern m-au fascinat încă dinainte să le citesc sau să le am măcar în bibliotecă. A fost ceva ce m-a atras (şi încă mă atrage) la ele aşa că eram sigură că îmi vor plăcea. „Cartea Viitorului” a dovedit întâi acest fapt, acum a urmat „P.S. Te iubesc”, care mi-a plăcut chiar şi mai mult decât prima.

E o carte foarte emoţionantă care îţi poate aduce lacrimi dar şi multe hohote de râs, uneori şi ambele pe aceeaşi pagină. Şi e prima carte pe care o citesc care începe cu răul şi are un final plin de optimism şi o Holly nouă.

Cartea Viitorului

De ceva timp îmi doream să citesc ceva de Cecelia Ahern. Când în sfârşit am pus mâna pe o carte de-a ei, Cartea Viitorului, am devorat-o în 3 zile şi a fost o lectură destul de lejeră, nu a trebuit să mă forţez ca să o citesc repede.

Iniţial, Tamara Goodwin a fost genul de fată ce locuia într-o casă imensă, îşi petrecea fiecare vacanţă într-un alt loc şi putea avea orice îşi doare. Însă totul se schimbă după moartea tatălui ei, când ea şi mama sa rămân fără nimic şi sunt nevoite să se mute la unchiul şi mătuşa Tamarei, la ţară.