Recenzie: Outlander #1 – Călătoarea de Diana Gabaldon

Titlu original: Outlander
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2015
Anul primei publicări: 1991
Număr pagini: 800
Comandă la: Nemira, Libris

           Călătoarea, primul volum al seriei Outlander, este, pentru mine, una dintre acele rare cărți care-mi plac foarte mult dar pe care le consider foarte departe de a fi vreo capodoperă literară. Într-o recenzie pe Goodreads cineva spunea „Just read it for what it is: ludicrous, well-written, humorous, delicious TRASH”. Cu toate că nu aș numi romanul chiar „un gunoi”, tind să fiu de acord cu afirmația – este ca un roman YA paranormal romance care era la modă acum câțiva ani și toată lumea îl citea pentru că da, era captivant și interesant și ne plăcea: același lucru și cu Outlander, dar în varianta pentru adulți, mai complexă și mult mai bine scrisă.

Citește românește #2 Scrisoare de dragoste

Iată-ne astăzi și la a doua ediție „Citește românește”:). Încep prin a-mi cere scuze pentru întârzierea cam de-o săptămână… N-am prea fost în apele mele și recenzia asta mi-a dat foarte multe bătăi de cap. Și încă îmi dă. Îmi pare rău dacă dezamăgesc, dar de vreo două săptămâni tot încerc să scriu ceva și nu puneam pe hârtie decât aberații, așa că până la urmă am zis că n-are rost să mai amân atât și să scriu alea două rânduri pe care am reușit să mi le storc din căp’șor.

Cele trei romane celebre ale lui Drumeș, „Invitația la vals”, „Scrisoare de dragoste” și „Elevul Dima dintr-a șaptea”, urmează în linii mari tipare destul de asemănătoare, urmărind mereu povești de dragoste mai mult sau mai puțin tragice, fiind ușor de recunoscut autorul lor, dar diferențiindu-se însă prin tipologiile de personaje care dau viață întâmplărilor, fapt care, după părerea mea, reprezintă și punctul forte al scrierilor lui Drumeș.

Recenzie~ Apă pentru elefanţi de Sara Gruen

„Apă pentru elefanţi” a fost, pentru mine, una dintre cărţile acelea pe care te gândeşti mereu să le citeşti, dar parcă niciodată nu se iveşte ocazia. Libris, librărie online unde puteţi comanda o grămadă de cărţi online, atât în română căt şi cărţi în engleză mi-a oferit această ocazie aşa că, acum că am citit şi această carte, pot spune că nu a fost nici sub, dar nici deasupra aşteptărilor mele.

După ce rămâne fără părinţi şi fuge de la facultate, Jacob Jankowski sare într-un tren oarecare, ce se dovedeşte apoi a fi trenul unui circ. Este angajat pe post de veterinar şi pare că intră rapid în graţiile directorului de manej, deşi acesta se va dovedi cu fiecare ocazie mai mult un duşman puternic decât un prieten. Întreaga acţiune se învârte in jurul lui Jacob, al lui August, directorul sus-menţionat, al Marlenei, soţia acestuia şi al animalelor circului, în special elefănţica Rosie. Deşi circul pare un loc plin de râsete şi veselie, în culise răul poate pândi de oriunde.

Recenzie~ Emma de Jane Austen

„Emma Woodhouse, frumoasă, deşteaptă şi bogată, cu un cămin plăcut şi o fire veselă, părea să facă parte dintre răsfăţaţii societăţii.” Aşa se deschide romanul Emma, dându-mi de înţeles de la început că va fi ceva diferit faţă de Mândrie şi Prejudecată ori Raţiune şi Simţire. Deşi în esenţă este tot o poveste despre iubire şi prietenie, de data aceasta avem de-a face cu tot felul de personaje, fiecare aparţinând unei anumite tipologii şi învârtindu-se în cercurile mai înalte ale societăţii din Highbury.

Emma, în ciuda descrierii iniţiale, este oricum, dar nu perfectă, tocmai imperfecţiunea ei dând farmec romanului. Emma se joacă de-a Dumnezeu în mica ei lume, împingând destinele prietenilor săi după cum i se pare ei mai potrivit şi socotindu-se pe sine însăşi imună la orice sentimente romantice de lungă durată.

Recenzie~ Când inima dictează de Johanna Lindsey

Mi-era dor să citesc un roman de dragoste, aşa că am aşteptat cu nerăbdare să pun mâna pe volumul Johannei Lindsez. Dar, când l-am început, am constatat cu dezamăgire că nu e decât un mare clişeu şi probabil o să mă dezamăgească. Clişeu încă este, dar odată ce am mai înaintat printre pagini şi m-am afundat în poveste am descoperit că nu-i atât de rea, chiar îmi place şi că are acel ceva care nu mă lasă să o pun jos aşa că, dacă în primele două zile n-am citit decât în jur de 80 de pagini, în a treia n-am putut să nu le citesc pe toate celelalte, până la 300.

Când împlineşte 18 ani, Alana află că nu este doar o fată ce a primit educaţia unei prinţese, acum pe cale să îşi face intrarea în societatea londoneză, ci chiar prinţesa unui regat îndepărtat numit Lubinia, de unde a fost răpită când era doar un bebeluş tocmai de cel pe care timp de 18 ani l-a crezut unchiul său.

Recenzie~ Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere de Jennifer E. Smith

‘Sunt atatea posibilitati ca totul sa fi putut decurge altfel.
Sa ne imaginam ce-ar fi fost daca ea n-ar fi uitat cartea. […]
Sau chiar inainte de asta: sa ne imaginam ca n-ar mai fi asteptat ca sa-si probeze rochia […]
Sau mai tarziu: daca ea nu s-ar fi ales cu o taietura de hartie cand si-a imprimat biletul, daca nu si-ar fi pierdut incarcatorul telefonului, daca n-ar fi fost aglomeratie pe autostrada catre aeroport…‘

V-ati gandit vreodata la felul in care intreg universul comploteaza, declansand serii de mici evenimente aparent nesemnificative dar care ajung sa ne conduca soarta? Sunt sigura ca da, macar o data! Si despre asta este vorba si in Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere.

Recenzie~ Lorelei de Ionel Teodoreanu

Lorelei, Lorelei…nici nu stiu cu ce sa incep… Ce pot spune e ca daca Jane Eyre m-a facut sa renunt la orice prejudecati mai aveam fata de cartile scrise cu prea multe decenii inainte sa ma nasc eu, atunci Lorelei m-a scapat definitiv si de cele legate de autorii romani – deci, pentru mine, ceea ce a inceput Mihail Drumes si a continuat Cella Serghi, a terminat Ionel Teodoreanu.

Pe la sfarsit de a 9-a, o colega cu care mai schimbam ocazional pareri despre carti mi-a spus ca s-a chinuit o gramada de timp sa citeasca Lorelei, ca i s-a parut plictisitoare, imbarligata si cu un final aiurea si lasat in aer. Si mda, m-am cam lasat influentata de parerea ei. Dar acum ca in sfarsit am citit-o, mi-am format o parere pe care pot s-o situez la polul opus fata de cea a colegei sus mentionate. De la prima si pana la ultima pagina, n-a fost niciuna care sa ma plictiseasca, sa n-o inteleg, sa ma lase in aer sau sa nu-mi placa. Lorelei e un amalgam de sentimente si miros de flori de tei.

Recenzie~ Dragoste si Prietenie de Jane Austen

Riscand sa ma repet, azi vin tot cu o recenzie a unei scrieri semnate Jane Austen :). De mai multa vreme imi doresc sa citesc Dragoste si Prietenie, dar ma bucur ca am facut-o abia dupa ce am citit din romanele autoarei. In descriere spune ca acest volum, alcatuit din unele dintre primele incercari literare ale autoarei, „ii dezvaluie cititorului o alta Jane Austen”. Si inca o data dau dreptate unor cuvinte de pe coperta din spate. Ne-am obisnuit cu o Austen plina de ironie, dar acest micut volum le-ntrece pe toate la acest capitol. In plus, cum in carte nu gasesti nimic altceva decat scrisori, avem de-a face si cu o Jane Austen care scrie la persoana I.

Legat de continut, carticica se imparte in trei. Prima este povestea de viata a Laurei, spusa fiicei lui Isabel (o buna prietena a Laurei), prin intermediul scrisorilor. Povestea asta mi-a placut cel mai mult, fiind atat de plina de emotie.

Recenzie~ Ratiune si Simtire de Jane Austen

De cand am citit Mandrie si Prejudecata si am descoperit-o astfel pe Jane Austen, pasiunea mea pentru aceasta autoare este intr-o continua crestere. Dupa ce am citit si Ratiune si Simtire a inceput sa-mi para cu adevarat rau ca nu am cumparat toata colectia aparuta cu revista..Totusi, timpul nu e inca pierdut:).

In Ratiune si Simtire Jane Austen ne spune povestea lui Elinor si Marianne (cum s-a si numit initial romanul), doua surori care se avanta impreuna pe caile intortocheate ale dragostei, dar fiecare mergand in pasi diferiti. Elinor e intruchiparea ratiunii, mereu stoica, mereu preferand sa-i consoleze pe altii, lasandu-si propria inima sa sufere tacuta, pe cand Marianne este simtirea personificata, o fereastra fiind intotdeauna larg deschisa spre sufletul ei. Dar, asa cum spuneam, drumurile pe care te poarta iubirea sunt intortocheate iar cand intr-un final ajungi la capat, uneori nici destinatia si nici chiar tu nu mai esti acelasi ca atunci cand ai pornit la drum; iar cele doua surori Dashwood vor afla asta pe propria lor piele.