„Elefanții nu uită niciodată” este unul dintre acele romane ale Agathei Chistie în care momentul intrigii, și anume crima, s-a petrecut cu multă vreme înaintea prezentului personajelor. Amintirea tragicului eveniment este reînviată la un eveniment dedicat scriitorilor, când doamnei Oliver îi este pusă întrebarea: „Cine a omorât pe cine?”.
Intrigată ca de obicei de perspectiva elucidării unui mister, madam Ariadne Oliver își îmboldește prietenul detectiv, Poirot, și împreună se angajează în descâlcirea misterului unei crime petrecută în urmă cu 12 ani, pornind pe urmele „elefanților”, din amintirile cărora pot culege ultimele indicii.
Drama s-a desfășurat în jurul unui cuplu, prieteni ai doamnei Oliver, care au fost gasiți morti pe o plajă. A fost o dublă sinucidere sau o crimă, urmată de o sinucidere? Și dacă a fost a doua variantă, atunci cine a apăsat primul pe trăgaci?
Finalul este, ca de obicei, neașteptat. Îmi pare însă rău că am văzut înainte filmul căci, deși mi-a plăcut foarte mult și mi s-a părut unul dintre cele mai bune episoade ale serialului, faptul că știam finalul a știrbit puțin din farmecul cărții, pe care n-am mai putut-o aprecia în totalitate. Farmecul romanelor Agathei Christie rezidă tocmai în încercarea permanentă de a descoperi criminalul, pentru ca la final Poirot, sau, după caz, Miss Marple, să ridice vălul de mister cu ușurință și un strop de dramatism, lăsându-te uimit de perspicacitatea autoarei. Așa că vă sfătuiesc ca, în cazul în care plănuiți să citiți un anune roman al Agathei Christie, să evitați să vedeți filmul înainte. Deși cartea tot rămâne frumoasă, îi este răpit din farmec, ceea ce e trist.
Mulţumesc pentru şansa de a citi cartea Libris, librărie online unde puteţi găsi o multime de alte cărţi online, în română sau engleză, cu transport gratuit :).
Sayuki's blog 
Comentarii recente