Recenzie: Fantoma de la Operă de Gaston Leroux

Titlu original: Le Fantôme de l’Opéra
Editura: Corint
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 1910
Număr pagini: 320

E posibil ca „Fantoma de la Operă” să fie cartea care a petrecut cel mai mult timp la mine în bibliotecă înainte să pun mâna s-o citesc: mai bine de 5 ani şi jumătate. În general, dacă nu citesc o carte într-un an, maxim doi, mi-am pierdut interesul pentru ea şi nici c-o voi mai citi, însă cumva cartea lui Gaston Leroux a fost mereu într-un colţişor al memoriei mele ce purta eticheta „o s-o citesc…cândva”. Şi iată că vremea a sosit!

Impresia mea e că „Fantoma de la Operă” e una dintre acele cărţi de care toată lumea a auzit şi are o impresie vagă despre ce-i vorba, dar pe care nu mulţi au şi citit-o (ha! precum Biblia), astfel că nu vreau să vă spun mai mult despre poveste în sine decât că are loc la Opera din Paris şi că urmăreşte un triunghi amoros format din 3 personaje: Christine Daaé, cântăreaţă la operă, Raoul de Chagny, prietenul ei din copilărie, şi, desigur, fantoma care bântuie clădirea Operei.

Recenzie: O singurătate prea zgomotoasă de Bohumil Hrabal

Titlu original: Příliš hlučná samota
Editura: Art
Format: hardback, 180x 110 mm
Anul ediției: 2015
Anul primei publicări: 1976
Număr pagini: 176
O găsești la: Libris

În urmă cu un an vă povesteam despre prima mea lectură semnată de Bohumil Hrabal, „L-am servit pe regele Angliei”, și vă spuneam că mi-a plăcut și că mai vreau. Mi-a tot revenit periodic această poftă de Hrabal de-a lungul ultimului an, poftă care iată că s-a materializat și a condus la mine povestindu-vă azi despre un alt titlu al acestui autor, „O singurătate prea zgomotoasă”

În cazul primei mele întâlniri cu autorul, vă spuneam că cel mai tare m-a surprins stilul său de scriere îmbârligat și fără prea multe semne de punctuație, dar totuși natural și ușor de urmărit. Din acest punct de vedere l-am regăsit pe Hrabal neschimbat în romanul de față: aceleași propoziții care par că nu se mai termină, același flux al conștiinței care se revarsă neîntrerupt dinspre personajul principal.

Recenzie: O amintire de Crăciun / A Christmas memory de Truman Capote

Titlu original: A Christmas memory
Editura: Litera
Format: hardback, 230x 180 mm
Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 1956
Număr pagini: 88
O găsești la: Libris

N-am stat prea mult pe gânduri înainte să decid că vreau să citesc această poveste: pentru mine a fost combinația de nerefuzat dintre o poveste de Crăciun și un autor de la care am mai citit ceva, iar acel ceva, să-i spunem pe nume „Mic dejun la Tiffany”, mi-a plăcut foarte foarte mult. Totuși n-am avut așteptări, ceea ce s-a dovedit a fi un lucru bun, pentru că nu, nu cred că „O amintire de Crăciun” se ridică la înălțimea titlului anterior menționat, dar cu toate astea e o poveste frumoasă, bună de citit în vacanța de iarnă.

Recenzie: Crăciunul lui Poirot de Agatha Christie

Titlu original: Hercule Poirot’s Christmas
Editura: Litera
Format: hardback, 180x 110 mm
Anul ediției: 2017
Anul primei publicări: 1938
Număr pagini: 349
O găsești la: Libris

Anul acesta am decis să-mi încep seria lecturilor de sărbătoare nu cu cel mai „crăciuniferic” roman posibil, ci cu unul numai bun de făcut această tranziție și totodată unul ce se afla de destulă vreme în wishlistul meu (el și restul de vreo 40 de romane pe care nu le-am citit de la Agatha Christie). Dacă nu l-am întâlnit pe micul detectiv belgian, Hercule Poirot, în „Zece negri mititei”, așa cum îmi doream, am zis ca măcar Crăciunul să-l fac cu el, astfel încât am pus mâna pe „Crăciunul lui Poirot”, în această ediție de un roz care dacă se forțează puțin reușește să-ți rănească retina.

Volumul este unul un pic mai stufos decât sunt în mod obișnuit romanele autoarei, însă se devorează la fel de repede și cu la fel de mult nesaț, ba poate chiar cu un pic mai mult, căci a fost una dintre puținele cărți ale Agathei Christie cărora le-am dat mai mult decât obișnuitele 4 steluțe, și anume 5, nota maximă pe Goodreads.

Recenzie: Zece negri mititei de Agatha Christie

Titlu original: And Then There Were None
Editura: Rao
Format: paperback, 178x 108 mm
Anul ediției: 2014
Anul primei publicări: 1939
Număr pagini: 253
O găsești la: Libris

Îmi pare un lucru cam ciudat faptul că Agatha Christie e autorul meu preferat de romane polițiste, că o citesc cu regularitate aproape în fiecare toamnă de când am cunoscut-o acum 7 ani și că am lecturat vreo alte 16 romane ale sale, dar că până luna aceasta nu citisem cea mai celebră scriere a ei, și anume Zece negri mititei. Nu că nu mi-aș fi dorit s-o citesc, ba din contră, însă cumva mi s-a părut mereu mai greu de obținut față de alte romane de-ale ei: au existat o grămadă de reeditări ale seriilor cu Poirot și cu Miss Marple, însă romanul de față mereu lipsea – lucru frustrant și de neînțeles pentru mine, care, nu știu de ce, credeam că e vorba de o carte cu Poirot. Dar acum că în sfârșit am putut să-mi așez și acest titlul pe rafturile bibliotecii n-am stat prea mult pe gânduri până să mă apuc să-l citesc – o savuroasă lectură perfectă pentru vremea friguroasă de afară, dar și în ton cu Halloweenul care se apropie.

Europa-n cărți #7 Iulie: Suedia – Pippi Șosețica de Astrid Lindgren

Inițial, în cadrul proiectului „Europa-n cărți”, alesesem pentru Suedia thrillerul „Bărbați care urăsc femeile” de Stieg Larsson, pe care l-am și citit și mi-a plăcut foarte mult, însă lucrul acesta s-a petrecut prin ianuarie și, tot amânând scrierea recenziei, am ajuns să mă hotărăsc asupra unei alte cărți pe care-mi doream de ceva vreme s-o citesc și care se bucură de o mare popularitate în Suedia: Pippi Șosețica.
Celebrul roman pentru copii al lui Astrid Lindgren o are în centru pe Pippilotta Merindela

Persiana Minta Aluefraim Şoseţica sau, mai pe scurt, Pippi Șosețica, o fetiță mai ciudată decât te-ai aștepta și decât ai întâlnit până acum.

Recenzie: Cronicile din Narnia #1 – Nepotul magicianului de C. S. Lewis

Titlu original: The Magician’s Nephew
Editura: Arthur
Format: hardback, 205x 140 mm
Anul ediției: 2015
Anul primei publicări: 1953
Număr pagini: 182
O găsești la: Diverta

Alături de multele cărți pentru copii pe care le-am tot citit cu poftă în ultimul timp, și seria Cronicile din Narnia se afla de multă vreme în wishlistul meu, fiind un must read al fantasy-ului pentru copii, alături de Harry Potter. Și la fel cum s-a întâmplat și cu Harry Potter, nu am copilărit nici la Hogwarts, nici în Narnia, iar acum mă aflu la prima citire. Mult am stat și m-am învârtit până să mă hotărăsc să pun mâna pe primul volum – dar acum l-am citit. Și mi-a plăcut!

Nepotul magicianului este o introducere în serie, prezentând scena creării Narniei și oferind mici explicații pentru mai târziu în serie. Știind faptul că acesta este primul volum în ordine cronologică a poveștii dar nu și primul în ordinea publicării, am o bănuială că volumele se completează unul pe celălalt într-un mod foarte frumos și sunt tare curioasă să aflu dacă într-adevăr așa este.

Recenzie: Watership Down de Richard Adams

Titlu original: Watership Down
Editura: Humanitas
Format: hardback, 240x 170 mm
Anul ediției: 2012
Anul primei publicări: 1972
Număr pagini: 400
Comandă la: Libris

Am citit Wathership Down, sau „cartea cu iepuri”, așa cum îmi place mie să-i spun, în urmă cu aproape un an, ba chiar am scos-o și-n parc la o mini-ședință foto, căci tare frumoasă e. Din motive necunoscure însă n-am apucat încă să-i fac o recenzie, dar m-am gândit că ce moment ar fi mai potrivit să-i scriu una dacă nu săptâmâna dinaintea Paștelui, că tot există cultul ăsta al iepurelui, și poate fi un cadou drăguț și totodată asortat cu sărbătoarea care vine.

Ca să încep cu începutul, menționez că am pândit ediția în română a acestei cărți timp de multe luni înainte s-o cumpăr, pentru că mi se părea mult mai frumoasă decât cele în engleză dar în celași timp era destul de scumpă. Practic, am pândit luni bune o carte scumpă numai pentru că avea copertă frumoasă și era o poveste cu iepuri (cam ăsta-i maximul meu de superficialitate).

Recenzie: Un veac de singurătate de Gabriel García Márquez

Titlu original: Cien años de soledad
Editura: Rao
Format: hardback, 178x 108 mm
Anul ediției: 2015
Anul primei publicări: 1967
Număr pagini: 480
Comandă la: Diverta

Márquez este unul dintre acei autori care nu mai are nevoie de nicio introducere printre cititori, și pe bună dreptate. Cu toate că nu știu mai nimic despre el sau subiectele cărților lui, s-a aflat în wishlist-ul meu de ani buni, timp în care am tot cochetat cu ideea de a citi Un veac de singurătate ori Dragostea în vremea holerei. Sincer, nu mă așteptam să-mi placă prea tare și am decis în sfârșit să mut Un veac de singurătate din wishlist în lista de cărți citite doar la recomandarea colegei de cameră, șoarece de bibliotecă cu gusturi bune. Și restul e istorie.

Márquez și-a inspirat romanul din orașul natal, Aracataca, și din casa bunicilor, în care a copilărit.