Câștigător nou la concursul fantastic

 photo congrats_zpsynom1ler.png

Pentru că ziua de vineri a trecut iar câștigătorul volumelor 1 și 2 ale trilogiei Farseer nu și-a revendicat premiul, astăzi am ales un nou câștigător.
Pentru că toți cei înscriși la concurs au avut deja o șansă la prima tragere la sorț, am decis ca de data asta, fiind o excepție (nu mi s-a mai întâmplat până acum să nu se revendice premiul), să aleg un nou câștigător dintr-o listă mai scurtă. Astfel am selectat doar participanții care își doreau acest premiu și care au arătat un oarece interes față de blog și în afara concursurilor (fie cu un comentariu la alte articole, fie cu o abonare înaintea anunțării concursului). Așa am rămas doar cu 6 participanți:
…READ MORE!

7 cărți cu iepuri

Scriind zilele trecute despre Watership Down, mă gândeam că deși îi spun „cartea cu iepuri”, nu este singura carte cu astfel de personaje pe care am citit-o sau pe care vreau s-o citesc. Așa s-a născut articolul ăsta: 3 cărți cu iepuri pe care le-am citit și 4 cărți cu iepuri pe care le am în wishlist.

 photo rabbit_zpswdfxq0fz.png
…READ MORE!

Câștigătorii concursului fantastic

 photo congrats_zpsynom1ler.png

Paște fericit, dragi cititori!
A venit timpul să aflăm câștigătorii concursului organizat împreună cu editura Nemira :).
…READ MORE!

Concurs fantastic

 photo concurs_zpsmtzwdacz.png

…READ MORE!

Europa-n cărți #3 Martie: Ungaria – Turneu la Bolzano de Sándor Márai

 photo europe-in-books2_zpslozsldvx.png

 photo turneu-la-bolzano_ungaria_zpsoeszezad.png
Ungaria pe luna martie a fost o chestie de moment și pe final de lună. A fost mult mai greu decât mă așteptam să găsesc ceva interesant scris de un autor ungur și publicat și la noi. Singurii autori pe care i-am pus pe listă sunt Sándor Márai și Mór Jókai, ambii clasici, dar nici de la ei n-am găsit ceva care să mă facă să vreau neapărat să-i citesc.
Întâmplarea a făcut ca săptămâna trecută să ajung pe lângă Universitate, să fie o vreme d-aia foarte primăvăratică care-mi face poftă de umblat aiurea pe străzi și să am acasă teme la care nu voiam să mă

întorc, fapte ce au concluzionat cu mine intrând pe ușa primului anticariat din cale. Și acolo am dat peste Sándor Márai la 5 lei. Alegerea a fost între două titluri despre care nu știam nimic, Moştenirea Eszterei și Turneu la Bolzano, dintre care l-am ales pe cel din urmă din simplul motiv că avea mai multe pagini (vreo 250).

…READ MORE!

Confesiunile unui șoricel de bibilotecă #10 Lecturi paralele

 photo spring-cherry2_zpsvn9uotxk.png

77197b7c0398f606b835b9fedb0f01fc

Ca cititor mi s-a întâmplat ca din timp în timp să fiu întrebată dacă citesc mai multe cărți în paralel sau mă limitez la o singură lectură, urmând să trec la alta abia după ce o termin pe cea începută. Și ani de zile răspunsul meu a fost categoric „una singura”. Nu-mi plăcea să-mi împart timpul între mai multe cărți, mi se părea că toată schimbarea de context de la o lume la alta și înapoi răpește din farmec sau că nu mă voi mai simți la fel de implicată în lectură. În plus, știam că cititul în paralel a două romane s-ar fi transformat repede într-o lectură pusă pe pauză și una „full-time” – cea care mă atrăgra mai tare la acel moment.

…READ MORE!

Diverta revine în Constanța

Poate știți, sau poate sunteți mai noi pe aici și nu m-ați citit așa de mult, însă lucrul cert e că mi-am petrecut primii 18 ani din viață într-un orășel strâns lipit de Constanța, iar liceul l-am făcut chiar în Constanța.

Pe vremea când am început eu liceul nu era decât un mall în oraș. Mall care, din fericire, împlinea cele două condiții de a fi la o aruncătură de băț de liceul meu și de a avea măcar o librărie. Librăria era Diverta și a fost prima librărie mare, peste o librărie de cartier, la care am fost – lucru pe care mi-l doream de multă vreme și care m-a fascinat și încă mă fascinează. Povestesc astea pentru că-s mai nostalgică din fire și-mi amintesc cu drag cum mergeam înainte sau după ore să mă zgâiesc la cărți, să le miros și să le citesc începutul, căutând noi titluri de pus în wishlist. Ba chiar am și citit o carte întreagă acolo, în vreo trei ture, ceva cu vampiri, căci asta citeam printr-a 9-a. Mă prinsese așa tare că m-am trezit cu aproape jumătate de carte citită și-am zis că mai bine păstrez banii pentru volumul următor :).

…READ MORE!

Note despre lectură: Începutul

 photo book_zpsaugedtun.png

     Să citesc am învățat pe când eram la grădiniță, iar în clasele primare am avut, desigur, parte de clasicele lecturi ale acelor vremuri. Împrejurările ce m-au transformat într-o cititoare s-au petrecut însă câțiva ani mai târziu, când m-am trezit cu o etajeră goală deasupra biroului și o pasiune de colecționar.
     Bineînțeles, faptul că am ales să adun cărți și nu altceva n-a fost deloc o întâmplare, ci rezultatul copilăriei mele petrecute alături de biblioteca mamei și de toate cărțile cu coperte colorate pe care ea le-a folosit să mă atragă spre această lume.

     Acum venise însă timpul să-mi aleg propriile cărți „de oameni mari”.

…READ MORE!

Confesiunile unui șoricel de bibilotecă #9 Cărțile stufoase care au meritat efortul

 photo spring-cherry2_zpsvn9uotxk.png

77197b7c0398f606b835b9fedb0f01fc

Mereu mi-au plăcut cărțile stufoase sau, cum îmi place mie să le numesc, cărțile „grase”. Numesc cărți stufoase în general pe cele ce trec de 600 de pagini, acele tomuri ce uneori pot părea intimidante.

Îmi plac cărțile stufoase pentru că în general consider că numărul paginilor este proporțional cu complexitatea cărții – altfel spus cu cât o carte e mai lungă, cu atât e mai probabil să fie o carte complexă. Să scrii o carte scurtă (până-n ~250 de pagini) care să trateze teme și idei complexe și să o facă și bine mi se pare mult mai greu.

Îmi plac cărțile stufoase pentru că pot petrece mai mult timp cu ele, cu personajele lor, mă pot atașa mai bine de ele.

…READ MORE!

Previous Older Entries