Recenzie: Numele trandafirului de Umberto Eco

Titlu original: Il nome della rosa
Editura: Polirom
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2013
Anul primei publicări: 1980
Număr pagini: 576
O găsești la: Libris

„Numele trandafirului” este, așa cum spuneam acum nu multă vreme și despre „Un veac de singurătate”, una dintre acele cărți arhicunoscute, al cărei autor nu mai are nevoie de nicio introducere și care s-a aflat în wishlistul meu mult prea multă vreme. Din nefericire însă n-am fost foarte inspirată atunci când am ales să citesc această carte pe la începutul lunii mai – nu pentru că nu mi-ar fi plăcut ci din cauză că e destul de greoaie și avea să mă apuce presesiunea și apoi sesiunea iar lectura ei ajunsese în mare parte doar încă unul dintre lucrurile ce par interminabile în această perioadă.

Recenzie: Femei periculoase vol. 1 – antologie de George R.R. Martin & Gardner R. Dozois

Titlu original: Dangerous Women
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2017
Anul primei publicări: 2013
Număr pagini: 496
O găsești la: Nemira, Libris

După cum poate că știți, eu nu obișnuiesc să citesc volume de povestiri scurte – pur și simplu nu e ceva care să mă atragă. Nici Femei periculoase nu mi-a stârnit vreo dorință de a o citi până când n-am ajuns s-o țin în mâini și, prin cine știe ce mister, să mă determine s-o cocoț brusc în vărful listei de lecturi. Poate a fost vorba de dorința mea de a încerca ceva nou, poate au fost cele câteva nume interesante pe care le cunoșteam de pe copertă, sau poate presimțirea diversității pe care o voi găsi între coperte; cel mai probabil au fost toate la un loc.

Europa-n cărți #2 Februarie: Belgia – Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yourcenar

Căutând autori belgieni, am dat de Georges Simenon, autorul seriei cu detectivul Maigret, de Amélie Nothomb, despre care aveam impresia că-i franțuzoaică și de la care am citit acum vreo doi ani Catilinarele, și de Marguerite Yourcenar cu Memoriile lui Hadrian, carte de care mai auzisem și care se afla de mai multă vreme în wishlist-ul meu, motiv pentru care am și ales-o.

Recenzie: Alone in Berlin (Singur în Berlin) de Hans Fallada

Editura: Penguin Modern Classics
Format: paperback
Anul ediției: 2009
Anul primei publicări: 1947
Număr pagini: 602
Comandă la: Libris, Okian
Ediția în română: Polirom, Libris

Am citit această carte în limba engleză, în ediția din imagine. Deși în mod normal, în cazul în care limba originală a cărții nu este engleza, prefer o traducere în română și nu una în elgneză (căci tot traduceri sunt ambele până la urmă), de data aceasta am optat pentru această ediție din două motive simple: mi s-a părut mai frumoasă decât cea în română și am găsit-o la un preț mai mic.

Recenzie~ Maria Tudor. Povara frumuseţii de Jean Plaidy

Când citeam din „Surorile Boleyn” de Philippa Gregory, printre numeroasele personaje prezente la Curtea lui Henric al VIII-lea, era din când în când menţionată o figură ce în acţiunea cărţii nu constituia decât un element de decor: „Maria, regina Franţei”, un personaj despre care nu ştiam decât că-i sora lui Henric şi despre care mă tot întrebam ce caută în Anglia, dacă e regină în Franţa? Fără veun motiv anume, n-am căutat mai multe informaţii despre această „alteţă regală”. Însă acum, când s-a ivit ocazia de a o cunoaşte mai bine dintr-o carte ce o are pe post de protagonistă, nu doar un personaj pe fundalul peisajului dominat de fratele său şi ale sale multe neveste, n-am putut refuza.

Recenzie~ Regina diavolului. Un roman despre Caterina de Medici de Jeanne Kalogridis

Caterina de Medici a fost şi încă este o entitate aflată undeva între personalitate istorică şi personaj de legendă. De-a lungul istoriei, în jurul ei au fost lansate numeroase zvonuri, diverse fapte mai mult sau mai puţin reale i-au fost atribuite, influenţate de politica vremii însă fără dovezi istorice, creându-i astfel o imagine despotică şi sângeroasă, o legendă neagră care, spun istoricii de azi, nu concordă în totalitate cu realitatea. Romanul lui Jeanne Kalogridis spune şi el o poveste ce împleteşte istoria cu legenda, conturându-se însă în jurul imaginii de adeptă a magiei negre şi pasionată de astrologie a Caterinei, prezentându-ne-o nu ca pe o femeie crudă, despotică, ci ca pe o mamă iubitoare, puternică şi plină de ambiţie, care nu s-ar da în lături de la nimic în dragostea ei pentru familie şi pentru ţara ei adoptivă, Franţa, în acea perioadă permanent ameninţată de noi războaie civile.

Recenzie~ Moştenirea Boleyn de Philippa Gregory

„Moştenirea Boleyn” este povestea celei de-a patra şi de-a cincea soţii a lui Henric al VIII-lea, narată din perspectiva a trei femei: Anne de Cleves, regina, micuţa Katherine Howard, domnişoara de companie cam desfrânată şi Jane Boleyn, mincinoasă, şireată şi totuţi naivă.

Deşi este o carte de ficţiune, principalele fapte istorice coincid cu cele reale, după cum ne lămureşte şi autoarea la finalul romanului. Domnia lui Henric al VIII-lea a fost una plină de teroare şi nedreptăţi şi tare mă mir cum de n-a rămas şi el în istorie cu vreo poreclă. La curte, minciunile şi înşelătoriile sunt la orice pas, iar un singur gând -şi uneori chiar mai puţin de atât- te poate trimite direct pe eşafod. O lume încărcată de cruzime, in care fiecare cavaler, duce, curtean, doamnă sau domnişoară de companie juca unul sau mai multe roluri, şi în care femeile nu erau decât pâpuşi, abandonate în voia sorţii -sau, mai bine spus, a regelui- imediat ce deveneau nefolositoare.