Recenzie: Intermitențele morții de José Saramago

Titlu original: Death at Intervals
Editura: Polirom
Format: paperback, 180x 106 mm
Anul ediției: 2013
Anul primei publicări: 2005
Număr pagini: 240
O găsești la: Libris

Iată că în această lună destul de friguroasă de noiembrie 2017 s-a produs în sfârșit și prima mea întâlnire cu numitul José Saramago, scriitor portughez laureat al premiului Nobel pentru literatură prin ’98, căruia îi tot dădeam târcoale de ceva vreme, neștiind ce titlu de-al său să aleg, dacă-mi va plăcea de dumnealui și de scrisul său, dacă o să mă plictisească sau nu, dacă o să am răbdare să-l citesc și alte „dacă”-uri asemănătoare care au pierit subit din mintea mea atunci când mi-am făcut curaj și-am început să citesc „Intermitențele morții”.

M-am oprit asupra acestui volum datorită subiectului, care mi s-a părut foarte interesant: cândva, începând cu prima secundă a anului nou, într-o țară a cărei nume nu îl cunoaștem, oamenii au încetat să mai moară.

Recenzie: Femei periculoase vol. 1 – antologie de George R.R. Martin & Gardner R. Dozois

Titlu original: Dangerous Women
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2017
Anul primei publicări: 2013
Număr pagini: 496
O găsești la: Nemira, Libris

După cum poate că știți, eu nu obișnuiesc să citesc volume de povestiri scurte – pur și simplu nu e ceva care să mă atragă. Nici Femei periculoase nu mi-a stârnit vreo dorință de a o citi până când n-am ajuns s-o țin în mâini și, prin cine știe ce mister, să mă determine s-o cocoț brusc în vărful listei de lecturi. Poate a fost vorba de dorința mea de a încerca ceva nou, poate au fost cele câteva nume interesante pe care le cunoșteam de pe copertă, sau poate presimțirea diversității pe care o voi găsi între coperte; cel mai probabil au fost toate la un loc.

Europa-n cărți #1 Ianuarie: Olanda – Următoarea poveste de Cees Nooteboom

Am făcut, în luna ianuarie, un prim popas în periplul literar în jurul Europei, ce reprezintă rezoluția mea literară pe 2017. Prima oprire a fost în Olanda, de unde n-am mai citit niciun autor, poate doar dacă o punem la socoteală pe Anne Frank.

Recenzie: O delicatesă de Muriel Barbery

Titlu original: Une Gourmandise
Editura: Nemira
Format: paperback, 220x 120 mm
Anul ediției: 2015
Anul primei publicări: 2000
Număr pagini: 152
Comandă la: Nemira

Pe Muriel Barbery am cunoscut-o de curând, în Eleganța Ariciului, despre care vă spuneam că mi-a plăcut tare mult. În aceste condiții, mare mi-a fost bucuria să descopăr, în următorul colet pe care l-am primit de la Nemira, o altă carte de-a autoarei! Și mai mare mi-a fost bucuria când, citind descrierea pe Goodreads, am aflat un fapt interesant: ambele romane se petrec în același imobil, iar povestea din O delicatesă este într-un fel inclusă în Eleganța ariciului, cu toate că acțiunile celor două nu se intersectează în niciun fel. Mi-a plăcut foarte mult că autoarea s-a gândit să facă această asociere, cu toate că romanele probabil că ar fi fost percepute exact la fel și dacă erau total independente.

Recenzie: Eleganța ariciului de Muriel Barbery

Titlu original: L’elegance du herisson
Editura: Nemira
Format: paperback, 220x 120 mm
Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 2006
Număr pagini: 368
Comandă la: Nemira

Eleganța ariciului este cartea care, până în momentul de față, am așteptat cel mai mult din momentul în care mi-am dorit-o prima oară și până când chiar am ajuns să o citesc: cam în jur de 6-7 ani. Mi-am dorit-o inițial pentru coperta frumoasă (pentru că undeori sunt un șoarece de bibliotecă superficial), dar am amânat-o după ce-am aflat că este un roman despre sinucidere, nesimțindu-mă la 13-14 ani suficient de coaptă la minte pentru a citi despre un astfel de subiect. De altfel acel detaliu a rămas singurul pe care l-am știut despre roman înainte să-l citesc. De-a lungul vremii cartea a tot revenit în lista dorințelor mele literare și iată că luna aceasta am reușit să o citesc și povestea noastră, a mea și a cărții, a avut un final fericit, căci mi-a plăcut. Mult.

Recenzie: Cele patruzeci de legi ale iubirii de Elif Shafak

Titlu original: The Forty Rules of Love
Editura: Polirom
Format: paperback, 180x 106 mm
Anul ediției: 2014
Anul primei publicări: 2010
Număr pagini: 420
Comandă la: Libris

Mi-am dorit să citesc „Cele patruzeci de legi ale iubirii” neștiind mai nimic despre subiectul cărții, intrigată însă de numeroasele laude la adresa autoarei și de ideea de a citi ceva diferit față de meniul meu obișnuit. Nu mi-au plăcut niciodată lucrurile orientale, fie ele din Orientul Apropiat sau chiar până-n India (China și Japonia au fost mereu marile excepții) însă ușor văd că lucrurile au început să se schimbe și iată că am fost atrasă de această carte tocmai din speranța de a descoperi lumea orientală a Turciei și a religiei musulmane.

Recenzie: Niveluri de viață de Julian Barnes

Titlu original: Levels of Life
Editura: Nemira
Format: paperback, 220x 120 mm
Anul ediției: 2014
Anul primei publicări: 2013
Număr pagini: 120
Comandă la: Libris

Cu o mare curiozitate stârnită de ce-am auzit până acum despre Julian Barnes și operele sale, m-am apucat la început de august să citesc una dintre cărțile sale, și anume „Niveluri de viață”.

Micul roman, căci are numai 120 de pagini, este împârțit în trei mari capitole: Păcatul înălțimii, La același nivel și Pierderea adâncimii. Inițial, citindu-le pe primele două nu reușisem să înțeleg de unde atâtea laude pentru acest autor. Păcatul înălțimii reprezintă un eseu, după părerea mea nu foarte impresionant, pe tema primelor zboruri cu balonul și a primelor fotografii realizate de la înălțime.

Recenzie: Behind the scenes at the museum (În culisele muzeului) de Kate Atkinson

Editura: Black Swan
Format: paperback
Anul ediției: 1998
Anul primei publicări: 1995
Număr pagini: 512
Comandă la: Libris, Okian

        „Behind the scenes at the museum” (la noi apărută cu titlul „În culiele muzeului”) este cartea de debut a autoarei Kate Atkinson și totodată prima carte semnată de ea pe care o citesc. Îmi doaream să citesc ceva scris de această autoare, însă probabil n-aș fi ales acest roman dacă nu aș fi dat peste varianta lui într-o ediție foarte drăguță în engleză pe raftul cu cărți de schimb ale librăriei Okian din București (pentru cei ce nu știau de asta – da, există acolo câteva rafturi de unde poți lua ce poftești și să lași și tu ceva, pentru alți doritori – foarte drăguț!).

Am mai citit saga de familie, nu multe – le număr pe degetele de la o mână -, însă toate mi-au plăcut și au avut ceva aparte. Este cazul și romanului de față, care m-a impresionat în mod foarte plăcut, atât prin scriitura lui Kate Atkinson, plină de o ironie și-un sarcasm delicioase, cât și prin misterul poveștii și atmosfera mohorâtă și nostalgică precum o zi ploioasă.

Biblioteca umbrelor de Mikkel Birkegaard

Nu știu dacă sau când am făcut asta ultima oară, dar voi scrie o recenzie negativă. Pentru că „Biblioteca umbrelor” mi s-a părut îndeajuns de proastă să merite una, și pentru că poate așa n-o să mă mai bântuie.

Povestea mea și a cărții ăsteia sună așa: S-a întâmplat să am luna trecută o temă mai ușoară, pe care mi-am permis s-o lălăi pe toată săptămâna pe care calendarul meu plin i-o alocase. S-a mai întâmplat ca tot atunci să am multă poftă de lectură, așa că am citit într-o disperare care m-a lăsat fără cărți necitite în teancul de la cămin. Cum până îmi trimitea mama altele de-acasa mai erau vreo 5 zile, am mers până la un anticariat cu gândul să-mi iau o carte ieftină și grasă. Am luat-o pe-asta, pentru că nu auzisem de ea și pentru să autorul e danez (mi-ar plăcea să citesc cărți de autori de naționalități cât mai diverse, căci americani și britanici am tot citit).
Răsfoind-o în metrou, am aflat că autorul mai e și programator, așa că am simțit o oarece simpatie pentru el, din moment ce și eu mă-nvârt tot pe-acolo. Acum nu pot spune decât că, pentru binele lui, sper că scrie cod mai bine decât scrie beletristică.