Recenzie: Outlander #1 – Călătoarea de Diana Gabaldon

Titlu original: Outlander
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2015
Anul primei publicări: 1991
Număr pagini: 800
Comandă la: Nemira, Libris

           Călătoarea, primul volum al seriei Outlander, este, pentru mine, una dintre acele rare cărți care-mi plac foarte mult dar pe care le consider foarte departe de a fi vreo capodoperă literară. Într-o recenzie pe Goodreads cineva spunea „Just read it for what it is: ludicrous, well-written, humorous, delicious TRASH”. Cu toate că nu aș numi romanul chiar „un gunoi”, tind să fiu de acord cu afirmația – este ca un roman YA paranormal romance care era la modă acum câțiva ani și toată lumea îl citea pentru că da, era captivant și interesant și ne plăcea: același lucru și cu Outlander, dar în varianta pentru adulți, mai complexă și mult mai bine scrisă.

Recenzie~ Maria Tudor. Povara frumuseţii de Jean Plaidy

Când citeam din „Surorile Boleyn” de Philippa Gregory, printre numeroasele personaje prezente la Curtea lui Henric al VIII-lea, era din când în când menţionată o figură ce în acţiunea cărţii nu constituia decât un element de decor: „Maria, regina Franţei”, un personaj despre care nu ştiam decât că-i sora lui Henric şi despre care mă tot întrebam ce caută în Anglia, dacă e regină în Franţa? Fără veun motiv anume, n-am căutat mai multe informaţii despre această „alteţă regală”. Însă acum, când s-a ivit ocazia de a o cunoaşte mai bine dintr-o carte ce o are pe post de protagonistă, nu doar un personaj pe fundalul peisajului dominat de fratele său şi ale sale multe neveste, n-am putut refuza.

Recenzie~ Emma de Jane Austen

„Emma Woodhouse, frumoasă, deşteaptă şi bogată, cu un cămin plăcut şi o fire veselă, părea să facă parte dintre răsfăţaţii societăţii.” Aşa se deschide romanul Emma, dându-mi de înţeles de la început că va fi ceva diferit faţă de Mândrie şi Prejudecată ori Raţiune şi Simţire. Deşi în esenţă este tot o poveste despre iubire şi prietenie, de data aceasta avem de-a face cu tot felul de personaje, fiecare aparţinând unei anumite tipologii şi învârtindu-se în cercurile mai înalte ale societăţii din Highbury.

Emma, în ciuda descrierii iniţiale, este oricum, dar nu perfectă, tocmai imperfecţiunea ei dând farmec romanului. Emma se joacă de-a Dumnezeu în mica ei lume, împingând destinele prietenilor săi după cum i se pare ei mai potrivit şi socotindu-se pe sine însăşi imună la orice sentimente romantice de lungă durată.

Recenzie~ Când inima dictează de Johanna Lindsey

Mi-era dor să citesc un roman de dragoste, aşa că am aşteptat cu nerăbdare să pun mâna pe volumul Johannei Lindsez. Dar, când l-am început, am constatat cu dezamăgire că nu e decât un mare clişeu şi probabil o să mă dezamăgească. Clişeu încă este, dar odată ce am mai înaintat printre pagini şi m-am afundat în poveste am descoperit că nu-i atât de rea, chiar îmi place şi că are acel ceva care nu mă lasă să o pun jos aşa că, dacă în primele două zile n-am citit decât în jur de 80 de pagini, în a treia n-am putut să nu le citesc pe toate celelalte, până la 300.

Când împlineşte 18 ani, Alana află că nu este doar o fată ce a primit educaţia unei prinţese, acum pe cale să îşi face intrarea în societatea londoneză, ci chiar prinţesa unui regat îndepărtat numit Lubinia, de unde a fost răpită când era doar un bebeluş tocmai de cel pe care timp de 18 ani l-a crezut unchiul său.

Recenzie~ Dragoste si Prietenie de Jane Austen

Riscand sa ma repet, azi vin tot cu o recenzie a unei scrieri semnate Jane Austen :). De mai multa vreme imi doresc sa citesc Dragoste si Prietenie, dar ma bucur ca am facut-o abia dupa ce am citit din romanele autoarei. In descriere spune ca acest volum, alcatuit din unele dintre primele incercari literare ale autoarei, „ii dezvaluie cititorului o alta Jane Austen”. Si inca o data dau dreptate unor cuvinte de pe coperta din spate. Ne-am obisnuit cu o Austen plina de ironie, dar acest micut volum le-ntrece pe toate la acest capitol. In plus, cum in carte nu gasesti nimic altceva decat scrisori, avem de-a face si cu o Jane Austen care scrie la persoana I.

Legat de continut, carticica se imparte in trei. Prima este povestea de viata a Laurei, spusa fiicei lui Isabel (o buna prietena a Laurei), prin intermediul scrisorilor. Povestea asta mi-a placut cel mai mult, fiind atat de plina de emotie.

Recenzie~ Ratiune si Simtire de Jane Austen

De cand am citit Mandrie si Prejudecata si am descoperit-o astfel pe Jane Austen, pasiunea mea pentru aceasta autoare este intr-o continua crestere. Dupa ce am citit si Ratiune si Simtire a inceput sa-mi para cu adevarat rau ca nu am cumparat toata colectia aparuta cu revista..Totusi, timpul nu e inca pierdut:).

In Ratiune si Simtire Jane Austen ne spune povestea lui Elinor si Marianne (cum s-a si numit initial romanul), doua surori care se avanta impreuna pe caile intortocheate ale dragostei, dar fiecare mergand in pasi diferiti. Elinor e intruchiparea ratiunii, mereu stoica, mereu preferand sa-i consoleze pe altii, lasandu-si propria inima sa sufere tacuta, pe cand Marianne este simtirea personificata, o fereastra fiind intotdeauna larg deschisa spre sufletul ei. Dar, asa cum spuneam, drumurile pe care te poarta iubirea sunt intortocheate iar cand intr-un final ajungi la capat, uneori nici destinatia si nici chiar tu nu mai esti acelasi ca atunci cand ai pornit la drum; iar cele doua surori Dashwood vor afla asta pe propria lor piele.

Recenzie~ Jane Eyre de Charlotte Bronte

La fel ca si la Mandrie si Prejudecata, am vrut sa citesc Jane Eyre abia dup ace am vazut filmul. Nu l-am inteles prea bine, mi s-a parut cam imbarligata treaba in el, dar am inteles partile importante. Oh, si ce rau mi-a parut ca steam dinainte ce avea sa se intample in carte… Dar din fericire asta nu a rapit decat o picatura din suspansul cartii, care mi-a placut enorm <3.

Recunosc ca mi-a fost putin teama sa o incep, cand ma gandeam la cele vreo 560 de pagini ale ei si la faptul ca nu am avut o experienta prea placuta cu surioara La rascruce de vanturi, dar mi-a trecut repede. Daca la Mandrie si Prejudecata spuneam ca mi-a placut mult cartea, dar ca nici filmul nu a fost cu mult mai prejos, ei bine, si filmul Jane Eyre mi-a placut mult, dar cartea e de o mie de ori mai buna<3. Si acum poate va intrebati ce are asa special cartea asta? Special e felul in care Jane isi descrie toate sentimentele, toate trairile sufletului, toate dorintele inimi sale… Deci da, avem aici si o povestire la persoana I, la care nu ma asteptam dar care m-a surprins placut..foarte placut :).

Recenzie~ Mandrie si prejudecata de Jane Austen

De ceva timp imi doream sa citesc celebra “Mandrie si prejudecata”, dar nu prea indrazneam sa o mai incep, dupa cateva incercari nereusite de a citi carti clasice. M-am lasat convinsa ce intr-adevar vreau sa o citesc abia dupa ce am vazut ecranizarea (cea din 2005), care mi-a placut mult (desi mai tarziu am regretat ca nu am vazut-o dupa ce am citit romanul si nu inainte…).

Fie ca a citit sau nu cartea ori a vazut sau nu filmul, toata lumea care are o oarecare legatura cu literatura trebuie sa fi auzit de celebrul cuplu format de Elizabeth Bennet si domnul Darcy; ea – o tanara plina de prejudecati dintr-o familie nu foarte instarita, el – un barbat cu un venit foarte mare si, desigur, plin de mandrie. Desi aflasem deja din film ce avea sa se intample cu fiecare personaj al romanului, asta nu a stirbit cu nimic frumusetea cartii. M-am lasat inca o data fascinata de povestea Elizei si a lui Darcy,

Floare-de-Zăpadă şi evantaiul secret

Acum câteva luni, Dianna mi-a recomandat Floare-de-Zăpadă şi evantaiul secret şi de atunci tot o căutam pe la bibliotecă. Cam cu 3 săptămâni în urmă am găsit-o în sfârşit, am citit-o şi am ajuns la concluzia că a meritat aşteptarea.

Cartea Lisei See este o poveste despre feţele iubirii, în China secolului XIX. Floare-de-Crin este cea care îşi aşterne pe hârtie întreaga viaţă, de când nu era decât o fetiţă înainte de legarea picioarelor şi până la bătrâneţe, la şederea în tăcere. Ea ne spune cum este să ai nenorocul de a te naşte fată într-o lume în care doar băieţii sunt apreciaţi, cum este să înduri ruperea oaselor la o vârstă foarte fragedă pentru a avea picioarele crini aurii perfecţi, cum e să pleci din casa familiei tale pentru a te mărita cu un bărbat pe care nu l-i mai întâlnit vreodată şi, în special, cum este să ai o laotong.