Cărțile cu animăluțe ale lui Jill Tomlinson

Recenzie: Cronici din Subpământ #1 – Gregor Pământeanul de Suzanne Collins

Titlu original: Gregor the Overlander
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 2003
Număr pagini: 320
O găsești la: Nemira, Libris

Nu știu cum reușește Suzanne Collins de scrie niște cărți ce inițial nu mă atrag mai deloc, nici prin descriere nici prin titlu și, prin coincidență, nici măcar prin coperta care le este dată, dar când mă hotărăsc să le dau o șansă mă trezesc citindu-le până la cine știe ce ore mici ale nopții. Citind săptămâna aceasta din „Gregor Pământeanul”, în pat, înainte de culcare, și văzând cum tot continui să-mi încalc promisiunile cum că „ăsta e ultimul capitol și mă culc”, mi-am amintit cu oarece nostalgie de vremurile de acum vreo 7 ani când făceam același lucru cu volumele din „Jocurile foamei”, dar pe vremea aia citind până târziu cu felinarul pe sub pătură. Și mi-a mai amintit de ceva acest volum: de cartea „Tunele” de Roderick Gordon & Brian Williams. Ba chiar am avut ceva emoții la început, când tot dădeam peste elemente comune ambelor cărți (deși Gregor a fost publicat înaintea Tunelelor), însă pe măsură de înaintam în lectură diferențele se tot accentuau și m-am liniștit.

Cărți de ascuțit mintea: Tocilara de Holly Smale

Titlu original: Geek Girl
Editura: Gama
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2017
Anul primei publicări: 20013
Număr pagini: 320
O găsești la: Gama, Libris, Diverta

Cu toate că-mi place să citesc tot felul de cărți pentru copii, „Tocilara” nu este totuși un titlu pe care aș alege să-l citesc, cu atât mai mult cu cât una dintre temele romanului este și modelingul, ceea ce nu prea sună deloc a genul meu. Am primit însă cartea la recomandarea că ar fi foarte amuzantă – și mă bucur că am acceptat-o, căci am descoperit nu numai o carte amuzantă, ci și lecții prețioase și un stil de scriere foare mișto!

Tocilara este Harriet Manners, o fată care învață foarte bine, care nu are nici o treabă cu moda, care nu prea are prieteni și care se confruntă, printre altele, cu problema bullying-ului…și care ajunge brusc supermodel. Problema bullying-ului nu este, în cazul ei, chiar atât de gravă încât să devină tema principală a cărții, însă faptul că oamenii par să nu o placă, împreună cu amenințările constante din partea Alexei, „inamica”, personajul negativ, contribuie la deciziile pe care Harriet ajunge să le ia; decizii nu neapărat greșite, însă decizii luate din motive greșite, cum ar fi: urăsc moda, însă voi accepta contractul de modeling pentru că oamenii nu mă plac și pentru a rezolva această problemă am nevoie să mă schimb radical și să mă transform dintr-o „tocilară” într-un supermodel – chestie care, moralmente față de propria-ți persoană, mi se pare o aberație.

Cărți de ascuțit mintea: Cum să trăiești veșnic de Sally Nicholls

Titlu original: Ways to Live Forever
Editura: Gama
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2017
Anul primei publicări: 2008
Număr pagini: 221
O găsești la: Gama, Libris, Diverta

De curând mi s-a oferit șansa de a colabora cu editura Gama, editură ce se ocupă cu cărți pentru copii și părinți și care momentan nu are o ofertă foarte bogată la categoria ficțiune, însă titlurile pe care le-au editat în această categorie mi-au atras imediat atenția prin faptul că tratează diverse teme mai serioase și importante, ambalându-le în cărți pentru copii; altfel spus, mi-au părut cărți care au și o componentă educativă și care trec dincolo de clișeele copilului cu abilități speciale care ajunge să salveze lumea – pe care îl întâlnim deja în mult prea multe cărți apărute în ultima decadă. Așadar sunt foarte încântată de această colaborare și sper că vor continua pe această linie și cu viitoarele publicații :).

Acestea fiind spuse, cum am primit coletul de la editură, cum m-am și apucat de citit, căci mi-era tare poftă de o carte scurtă și ușoară. „Cum să trăiești veșnic” a fost chiar mai ușor de citit decât mă așteptam, căci am ajuns s-o termin lejer în două seri.

Recenzie: Tărâmul poveștilor #1 – Vraja dorințelor de Chris Colfer

Titlu original: The Wishing Spell
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2017
Anul primei publicări: 2012
Număr pagini: 472
O găsești la: Nemira, Libris, Diverta

Voi recunoaște de la început că motivul pentru care am citit această carte este coperta, că nu auzisem de ea până să o publice Nemira și că nici până în prezent nu m-am deranjat să citesc descrierea ei. Însă când spun coperta, nu mă refer la faptul că este una foarte frumoasă, căci la astfel de ispite pot rezista, ci la faptul că, dacă arunci o privire mai atentă, ilustrațiile alea frumoase, de altfel foarte potrivite conținutului pe care îl îmbracă, fac o descriere mai bună și mai atractivă cărții decât ar putea-o face orice cuvinte. Doar aruncând o privire fugară, fără a mai cerceta și minunățiile din fundal, deja vedem două binecunoscute prințese, pe lupul cel rău, un domn broscoi și două zâne ce se ceartă pe pantoful de cleștar al Cenușăresei. Fie descrierea aceasta îți va ajunge ca să vrei s-o citești, fie pur și simplu nu e genul tău de carte.

Europa-n cărți #7 Iulie: Suedia – Pippi Șosețica de Astrid Lindgren

Inițial, în cadrul proiectului „Europa-n cărți”, alesesem pentru Suedia thrillerul „Bărbați care urăsc femeile” de Stieg Larsson, pe care l-am și citit și mi-a plăcut foarte mult, însă lucrul acesta s-a petrecut prin ianuarie și, tot amânând scrierea recenziei, am ajuns să mă hotărăsc asupra unei alte cărți pe care-mi doream de ceva vreme s-o citesc și care se bucură de o mare popularitate în Suedia: Pippi Șosețica.
Celebrul roman pentru copii al lui Astrid Lindgren o are în centru pe Pippilotta Merindela

Persiana Minta Aluefraim Şoseţica sau, mai pe scurt, Pippi Șosețica, o fetiță mai ciudată decât te-ai aștepta și decât ai întâlnit până acum.

Recenzie: Cronicile din Narnia #1 – Nepotul magicianului de C. S. Lewis

Titlu original: The Magician’s Nephew
Editura: Arthur
Format: hardback, 205x 140 mm
Anul ediției: 2015
Anul primei publicări: 1953
Număr pagini: 182
O găsești la: Diverta

Alături de multele cărți pentru copii pe care le-am tot citit cu poftă în ultimul timp, și seria Cronicile din Narnia se afla de multă vreme în wishlistul meu, fiind un must read al fantasy-ului pentru copii, alături de Harry Potter. Și la fel cum s-a întâmplat și cu Harry Potter, nu am copilărit nici la Hogwarts, nici în Narnia, iar acum mă aflu la prima citire. Mult am stat și m-am învârtit până să mă hotărăsc să pun mâna pe primul volum – dar acum l-am citit. Și mi-a plăcut!

Nepotul magicianului este o introducere în serie, prezentând scena creării Narniei și oferind mici explicații pentru mai târziu în serie. Știind faptul că acesta este primul volum în ordine cronologică a poveștii dar nu și primul în ordinea publicării, am o bănuială că volumele se completează unul pe celălalt într-un mod foarte frumos și sunt tare curioasă să aflu dacă într-adevăr așa este.

Recenzie: Mog, pisica uitucă de Judith Kerr

Titlu original: Mog the Forgetful Cat
Editura: Pandora M
Format: paperback, 280x 220 mm
Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 1970
Număr pagini: 40
O găsești la: Diverta

Oricât de mult mi-ar plăcea mie cărțile pentru copii, trebuie să recunosc că o carte marcată 4+ nu este totuși ceva care să mă artagă în mod normal, fiind ceva prea scurt și prea slab dezvoltat ca să pot găsi acolo plăcerea lecturii – altfel spus, o carte pentru copii prea mici. Însă Mog are o poveste mai specială, mai personală, care nu poate lipsi din recenzia mea, dar peste care puteți sări, dacă așa vă e voia, trecând peste următorul paragraf.

Povestea a început în iarnă, când am citit pe pagina editurii un foarte mic fragment din Crăciunul lui Mog, o altă carte din serie. Era vorba despre prima ninsoare, iar fulgii „cădeau pe acoperiș și cădeau pe Mog”

Recenzie: Pânza Charlottei de E. B. White

Titlu original: Charlotte’s Web
Editura: Arthur
Format: paperback, 180x 130 mm
Anul ediției: 2015
Anul primei publicări: 1952
Număr pagini: 192
O găsești la: Libris

Pânza Charlottei este unul dintre romanele clasice ale copilăriei, pe care mi-l doream de multă vreme și pe care am ajuns în sfârșit să-l citesc, măcar mai târziu, dacă nu chiar la vârsta copilăriei, însă cu aceeași plăcere și entuziasm ca la 10 ani.

Este un roman foarte simpatic, în care oamenii au mai degrabă un rol secundar, fiind eclipsați de Wilbur, un porcușor sensibil și, desigur, de Charlotte, o păienjeniță elegantă și foarte inteligentă.

Prietenia dintre cei doi se înfiripă încet, din momentul în care Charlotte propune acest lucru văzându-l pe Wilbur foarte întristat pentru că nu are prieteni și pentru că nimeni nu vrea să se joace și să-și petreacă timpul cu un porc, nici măcar celelalte animale ori chiar Templeton, șobolanul grajdului.