Recenzie: Fundația de Isaac Asimov

Titlu original: Foundation
Editura: Paladin
Format: hardback, 220x 145 mm
Anul ediției: 2013
Anul primei publicări: 1951
Număr pagini: 261
O găsești la: Diverta

După secole petrecute în wishlist-ul meu, s-a întâmplat într-un final să pun și eu mâna și să citesc Fundația, acest clasic al genului science-fiction, scris de acest gigant al literaturii science-fiction, Isaac Asimov. Poate și din acest motiv am tot evitat a-i scrie o recenzie: deși am citit cartea în urmă cu două luni, iată-mă vorbind despre ea abia acum, încă puțin intimidată de ea, pe de o parte, dar și destul de lipsită de idei, pe de altă parte; să vedem ce iese :)

În intriga cărții ajungem pe planeta Trantor, unde îl cunoaștem pe Hari Seldon, un mare matematician și creatorul prihoistoriei, o știință prin care viitorul poate fi prezis cu ajutorul matematicii. Curând ni se dezvăluie și intriga romanului: dorința lui Hari de a întemeia Fundația – o societate formată numai din oameni de știință din diverse domenii, ce va locui pe o planetă mică și îndepărtată și a cărei scop îl reprezintă Enciclopedia: adunarea într-o carte a tuturor cunoștințelor deținute de oameni.

Recenzie: Femei periculoase vol. 1 – antologie de George R.R. Martin & Gardner R. Dozois

Titlu original: Dangerous Women
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2017
Anul primei publicări: 2013
Număr pagini: 496
O găsești la: Nemira, Libris

După cum poate că știți, eu nu obișnuiesc să citesc volume de povestiri scurte – pur și simplu nu e ceva care să mă atragă. Nici Femei periculoase nu mi-a stârnit vreo dorință de a o citi până când n-am ajuns s-o țin în mâini și, prin cine știe ce mister, să mă determine s-o cocoț brusc în vărful listei de lecturi. Poate a fost vorba de dorința mea de a încerca ceva nou, poate au fost cele câteva nume interesante pe care le cunoșteam de pe copertă, sau poate presimțirea diversității pe care o voi găsi între coperte; cel mai probabil au fost toate la un loc.

Recenzie: Lunea începe sâmbăta de Arkadi & Boris Strugațki

Titlu original: Понедельник начинается в субботу
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2017
Anul primei publicări: 1965
Număr pagini: 264
Comandă la: Nemira, Libris

Lunea începe sâmbăta este o carte plină de absurdități și nonsensuri, care-ți sucește mintea și care, luată ca atare, este doar o carte foarte dubioasă. Însă e greu să citești așa ceva fără să începi să sapi după ce se află dedesubt.

Am fost foarte entuziasmată când am primit această carte și, aflându-mă într-un reading slump, am început imediat s-o citesc. M-am trezit în Soloveț, pe vremea Uniunii Sovietice, înconjurată de un motan vorbitor cu memorie defectă, o știucă, și ea posesoare de grai omenesc, ce trăiește într-o fântână și-l cunoștea pe peștișorul de aur, un divan ce provoacă vise ciudate, o mașină care călătorește în timp în literatură și o mulțime de oameni de știință (printre care și celebrul Merlin) ce își spun magi și care lucrează într-un institut ce are ca scop studierea fericirii umane.

Recenzie: Umanii de Matt Haig

Titlu original: The Humans
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 2013
Număr pagini: 376
Comandă la: Nemira, Libris

Nu auzisem de această carte ori de autorul ei înainte de a o vedea pe lista cărților în curs de apariție la Nemira, însă mi-am dorit-o imediat ce am început să-i citesc descrierea. Ca observație totuși, descrierea aia m-a făcut să-mi imaginez altceva față de ce s-a dovedit a fi Umanii, dar cum mi-a plăcut oricum, presupun că n-a fost o problemă.
Alt lucru care mi s-a părut foarte interesant, pe lângă descriere, este modul în care a ajuns autorul să scrie ficțiune, pentru a putea depăși anumite momente dificile din viață, inclusiv depresia.
Cred într-adevăr că refugiatul în cărți are puteri magice ce pot merge până la a salva vieți.

Umanii este o poveste plină de sensibilitate, numai bună de citit când începi să te simți sufocat de responsabilități și de viață, dar și când doar ți-e poftă de ceva lejer și frumos. Este o poveste care vorbește despre oameni și despre ceea ce ne face să fim oameni, despre emoții și sentimente, despre iubire și nevoia de a avea pe cineva alături și despre toate acele lucrușoare cărora le dăm semnificații aparte dar care pentru un extraterestru probabil că sunt total lipsite de sens.

Recenzie: Ready Player One de Ernest Cline

Titlu original: Ready Player One
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 2011
Număr pagini: 456
Comandă la: Nemira

Ready Player One este un roman young adult, sf și distopic. Genul YA nu mă mai atrage de multă vreme, însă cartea de față s-a dovedit un caz fericit pentru mine, căci nu se avântă în toate acele clișee ale genului cu care eram obișnuită, ba chiar mai mult, am întălnit o abordare și-o premisă a poveștii cu totul nouă și care mi-a plăcut de la prima pagină.

Într-un viitor nu foarte îndepărtat, în care resursele planetei au fost epuizate, realitatea este o imagine urâtă, murdară și fără speranță. Pentru a evada, majoritatea populației duce o viață virtuală, în interiorul SISAO, un complex joc de realitate vitruală în care poți fi oricine sau orice îți dorești.

Recenzie: Fata cu toate darurile de M. R. Carey

Titlu original: The Girl With All The Gifts
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 2014
Număr pagini: 416
Comandă la: Nemira, Libris

„Fata cu toate darurile” este o distopie cu zombi văzuți dintr-o perspectivă nouă, diferită față de cea arhicunoscută a filmelor clasice. Romanul oferă explicații logice și biologice pentru existența și comportamentul acestor creaturi, ceea ce mi s-a părut atât o idee interesantă cât și ceea ce a transformat povestea în ceva bun de citit.

Încă de la primele capitole am fost destul de sceptică în ceea ce privește romanul lui M. R. Carey. L-am tot văzut lăudat prin blogosfera românească în ultima vreme, așa că aveam oarece așteptări, însă per total mi s-a părut o carte medie.

Recenzie: Sfârșitul copilăriei de Arthur C. Clarke

Titlu original: Childhood’s End
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 1953
Număr pagini: 240
Comandă la: Nemira, Libris

Literatura SF nu se află prea des în meniul meu de cititoare, însă iată-mă citind a doua carte de Arthur C. Clarke, autor care a reușit să mă impresioneze foarte tare, întâi cu „2001: O odisee spațială”, iar acum cu „Sfârșitul copilăriei”.

Motivul principal pentru care Clarke m-a atras mai tare decât puținii alți autori SF pe care i-am citit este acela că romanele lui nu urmăresc acțiunea sau personajele și nu se limitează la o perioadă de timp ce poate fi cuprinsă de viața unui om. Clarke merge mai departe, făcând din planeta Pământ sau din rasa umană însăși un personaj într-un roman plin de idei și cu un aer filosofic. Iar asta-mi gâdilă foarte plăcut simțurile de șoarece de bibliotecă.

Flori pentru Algernon de Daniel Keyes

Flori pentru Algernon e o carte un pic mai diferită față de ce obișnuiesc să citesc în mod normal, și în special față de ce-am citit în ultimele luni, când m-am învârtit mai mult între cărți pentru facultate și cărți pentru copii. În ciuda faptului că aparține colecției young art, cartea de față nu mi se pare nicidecum a fi una pentru copii, aș spune mai degrabă copii de la 14-15 ani în sus, poate chiar mai mult pentru a putea fi bine înțeleasă.

Am vrut să citesc cartea lui Daniel Keyes dintr-un impuls, pe lângă faptul că are o descriere interesantă, m-a atras în special faptul că are o intrigă diferită față de orice carte mi-a fost dat să-mi treacă prin mâini, nefiind totuși ceva sf (gen de care încă am carență).
Cartea îl are în pim-plan pe Charlie, un bărbat de treizeci și ceva de ani întârziat mintal.

O mie nouăsute optzeci și patru de George Orwell

„Războiul este pace
Libertatea este sclavie
Ignoranța este putere”

Ultimul și cel mai cunoscut roman satiră al lui George Orwell, alături de „Ferma animalelor”,„O mie nouăsute optzeci și patru” e demult o lectură ce nu mai are nevoie de introducere. Distopie în toată puterea cuvântului, romanul a avut o puternică influență, introducând noi termeni în vorbire, precum noulimbă/nouvorbă (newspeak), dublugândit (doublethink) sau, cel mai adesea întâlnit, Fratele cel Mare (Big Brother).

Într-o societate londoneză controlată și supravegheată în deplinătate de „partid”, în care Poliția Gândirii îți poate intra oricând în casă, iar afișele cu Fratele cel Mare sunt răspândite peste tot, personajul nostru, Winston Smith, conștientizează putreziciunea regimului.