Recenzie: Persepolis vol. 2 de Marjane Satrapi

Titlu original: Persepolis 2
Editura: Art
Format: hardback, 170x 250 mm
Anul ediției: 2015
Anul primei publicări: 2001
Număr pagini: 240
Comandă la: Diverta

Am citit prima parte a autobiografiei Marjanei Satrapi în urmă cu aproximativ un an. A fost o lectură dură și suficient de impresionantă astfel încât, poftind acum la a citi un roman grafic, m-am gândit imediat la Persepolis 2, fiind sigură că o să-mi placă. Și nu știu dacă e de vină faptul că a trecut un an de la lectura primului volum, așadar nu mă mai aflu sub ”influența” lecturii sale recente, însă Persepolis 2 mi-a plăcut și mai tare!

Romanul începe exact din punctul în care se sfârșește volumul anterior, cu Marji adolescentă ajunsă în Austria, unde a fost trimisă de părinții săi pentru a avea parte de o educație mai bună și de o viață mai sigură, departe de Iranul aflat în război. Însă viața fericită pe care se aștepta Marjane s-o găsească la Viena se lasă așteptată.

Europa-n cărți #4 Aprilie: Austria – Lumea de ieri. Amintirile unui european de Stefan Zweig

La început de ianuarie, atunci când mi-am propus proiectul „Europa-n cărți” și am început să scotocesc după autori și cărți din țările pe care urma să le abordez, l-am descoperit pe Stefan Zweig, autor austriac, cu a sa carte Lumea de ieri. O carte de memorii a unui scriitor născut spre sfârșitul secolului XIX, îndrăgostit de Europa în care a trăit și-a călătorit până spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial – deja din descriere era exact ce-mi doream mai mult să descopăr prin proiectul ăsta.

Europa-n cărți #2 Februarie: Belgia – Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yourcenar

Căutând autori belgieni, am dat de Georges Simenon, autorul seriei cu detectivul Maigret, de Amélie Nothomb, despre care aveam impresia că-i franțuzoaică și de la care am citit acum vreo doi ani Catilinarele, și de Marguerite Yourcenar cu Memoriile lui Hadrian, carte de care mai auzisem și care se afla de mai multă vreme în wishlist-ul meu, motiv pentru care am și ales-o.

Recenzie: Niveluri de viață de Julian Barnes

Titlu original: Levels of Life
Editura: Nemira
Format: paperback, 220x 120 mm
Anul ediției: 2014
Anul primei publicări: 2013
Număr pagini: 120
Comandă la: Libris

Cu o mare curiozitate stârnită de ce-am auzit până acum despre Julian Barnes și operele sale, m-am apucat la început de august să citesc una dintre cărțile sale, și anume „Niveluri de viață”.

Micul roman, căci are numai 120 de pagini, este împârțit în trei mari capitole: Păcatul înălțimii, La același nivel și Pierderea adâncimii. Inițial, citindu-le pe primele două nu reușisem să înțeleg de unde atâtea laude pentru acest autor. Păcatul înălțimii reprezintă un eseu, după părerea mea nu foarte impresionant, pe tema primelor zboruri cu balonul și a primelor fotografii realizate de la înălțime.

Persepolis, volumul 1 de Marjane Satrapi

„Persepolis” este al doilea roman grafic pe care îl citesc. Spre deosebire de primul, și anume „Aventuri în Momilandia”, cartea Marjanei Satrapi este una autobiografică, mai profundă și mai gravă și pe care nu i-o pot recomanda unui copil.

Volumul de față are în prim-plan copilăria autoarei, de la revoluția iraniană din 1979 și după ce Iranul a devenit republică islamică. Îmi plac romanele istorice sau orice roman include astfel de referiri la momente din istoria unei anumite țări datorită faptului că ele nu prezintă niște fapte aride, spuse pe tonul sec al unui manual de istorie,

Citeşte româneşte #1.3 Romanul adolescentului miop

În aprilie am ales împreună să citim pentru prima ediţie a clubului de lectură „Romanul adolescentului miop”, aşa că iată-ne acum, cu un pic de întârziere de care mă fac responsabilă, la prima discuţie:).
Toţi îl cunoaştem pe scriitorul nostru, Mircea Eliade, fie din lecturi, fie doar din auzite, deşi eu sper să nu fie cazul de această a doua variantă:). Născut în Bucureştiul începutului de secol XX, el îşi publică volumul de debut în 1928, acesta fiind chiar obiectul discuţiei noastre, şi anume „Romanul adolescentului miop”.

Recenzie~ Jurnalul Annei Frank

Jurnalul Annei Frank este o carte despre război şi suferinţă, o carte care cred că ar trebui să fie lectură obligatorie peste tot în lume.

Anne Frank, împreună cu familia ei şi alţi câţiva evrei, sunt nevoiţi să se ascundă în timpul celui de-al doilea război mondial în „Anexă”, unde îşi petrec următorii doi ani în mod clandestin. În tot acest timp, micuţa Anne îi destăinuie prietenei sale Kitty, care nu este altcineva decât însuşi jurnalul pe care îl primise la ultima aniversare, toate evenimentele din Anexă, trăirile ei interioare, frământările, temerile, gândurile. „Hârtia este răbdătoare” spune Anne, iar Kitty se dovedeşte o adevărată prietenă, asigurându-i Annei nemurirea, împlinindu-i visul, povestindu-ne acum nouă toate secretele lor. Deşi la început însemnările fetei nu sunt foarte profunde, ea evoluează mult pe parcursul celor doi ani în care scrie, în final devenind foarte matură pentru cei 15 ani ai ei.

Recenzie~ Cismigiu & Comp. de Grigore Bajenaru

Iata o carte pe care a trebui sa o citeasca oricine, la orice varsta! Fie ca esti inca in generala, la liceu, ori ai terminat cu scoala, sunt sigura ca Cismigiu & Comp. te va face sa te gandesti cu drag si, poate, cu mai multa sau mai putina nostalgie la viitoarea, actuala sau trecuta viata de liceu.

Autorul-personaj, Grigore Bajenaru, ajungand mai devreme la reuniunea de 15 ani, se aseaza pe o banca in Cismigiu, privind spre liceul sau Gh. Lazar si incepe a-si depana in minte amintiri din adolescenta. Si cam asta e toata actiunea principala a cartii. Autorul isi tot aminteste si povesteste ce tampenii facea prin liceu, ce farse le juca profesorilor, cum chiulea cu colegii in Cismigiu, cum a fost prima lui iubire si tot felul de alte intamplari. Sunt sigura ca dupa ce cititi si voi cartea imi veti da dreptate cand spun ca nu exista nicio diferenta intre atitudinea liceanului de acum 100 de ani si a celui de acum – adolescentii tot adolescenti sunt, indiferent de vremea in care au trait.

Recenzie~ Panza de Paianjen de Cella Serghi

“Vezi, asa imi inchipui viata, ca o panza de paianjen imensa, cenusie, lipicioasa, in care omul se zbate ca o musca.Undeva pazeste carnivorul: paianjenul…”

De ceva vreme pusesem ochii pe aceasta carte si imi doream sa o citesc, desi de obicei nu prea citesc autori romani.

Am inceput-o cu gandul ca tin in maini un roman de dragoste. Asta era singurul lucru pe care il stiamd espre roman..asta si numele personajului principal, Diana Slavu. Ei bine, a fost mai mult decat o poveste de dragoste!

Diana isi povesteste intreaga viata, inca din copilarie si pana in prezent, cand nu e cu mult trecuta de 20 de ani. Dupa cum zicea si Ilinca despre prietena sa, Diana, “cat de tanara e si cat de mult a trait deja”.