În contrast cu articolul în care vorbeam despre cărțile stufoase care au meritat efortul, astăzi vă propun să ne îndreptăm atenția spre acele cărți subțirele, scurte sau cum vreți să le spuneți, dar care ne-au impresionat mai tare decât ne-am fi așteptat.
Eu consider în general că-i mult mai greu să scrii o carte scurtă dar bună, în comparație cu o carte bună ceva mai lungă. Motivele sunt destul de evidente: nu-i timp sau loc în pagini de prea multe – dezvoltare de personaje, descrieri stufoase, atmosferă, acțiune, etc., toate trebuie bine dozate şi ori ai un stil foarte bun de a scrie, ori poate reuşeşti să ajungi la inima cititorului pe căi mai personale.
Pentru mine carte scurtă înseamnă de obicei cam tot ce are până în 200 de pagini, iar la asta voi limita titlurile alese.
Acestea fiind spuse, am adunat mai jos o listuță de 5 cărți scurte, într-o ordine aleatoare, care au reușit să mă impresioneze.
1. Mic dejun la Tiffany de Truman Capote – O carte de la care aveam mari aşteptări (şi cred că oricine are, atunci când o vede pe Audrey Hepburn pe copertă), aşteptări pe care a reuşit să mi le îndeplinească şi chiar să le depăşească în puţinul timp cât mi-a luat să o citesc. Holly a rămas unul dintre personajele mele preferate din literatură, însă mă gândesc că o recitire n-ar face rău, să-mi mai împrospătez memoria.
2. Următoarea poveste de Cees Nooteboom – O carte a unui autor olandez, pe care am descoperit-o anul trecut, în cadrul proiectului „Europa-n cărţi”. Un monolog lung al unui personaj ce-şi spune Socrate şi care se culcă în Amsterdam şi se trezeşte în Lisabona, cu impresia fermă că este mort. O lectură cu tente întunecate şi nu pentru orice gust, care însă mie mi-a plăcut mult. Mai multe detalii puteţi afla în recenzie.
3. N-ar face rău nici unei muște de Slavenka Drakulić – Din nou o lectură din cadrul proiectului „Europa-n cărţi”, de data aceasta venind din Croaţia. Este o carte de nonficţiune în care autoarea participă în Haga la procese ale criminalilor de război din fosta Iugoslavie, încercând să analizeze felul în care ei au ajuns să comită atrocităţi nu atât din porniri criminale cât din cauza contextului. Printre motivele pentru care mi-a plăcut aşa mult se numără atât faptul că este totuşi o carte despre război, unul dintre subiectele mele preferate, şi cu atât mai mult cu cât este despre războaiele din fosta Iugoslavie, un subiect destul de sensibil pentru mine, însă mi-a plăcut şi pentru faptul că războiul este analizat dintr-o altă perspectivă faţă de romanele istorice în care totul e uşor de separat în alb şi negru. Dacă v-am stârnit interesul, mergeţi de citiţi şi recenzia.
4. Noroc cu laptele & Frumoasa adormită şi fusul de Neil Gaiman – Nu cred că Neil Gaiman mai are nevoie de explicaţii suplimentare pentru prezenţa sa în lista asta. „Noroc cu laptele” pare un scenariu de episod de desen animat foarte mişto şi foarte amuzant. Pe de altă parte, „Frumoasa adormită şi fusul” e ceva mai serioasă, o încrucişare de basme repovestite cu un final surprinzător – şi are şi recenzie.
5. Unde fugim de-acasă? de Marin Sorescu – Aici e multă subiectivitate, pentru că „Unde fugim de-acasă?” a fost prima carte care a purtat titlul de „preferată” în viaţa mea de cititoare. Nu-mi amintesc exact când am citit-o prima dată, cândva prin clasele primare. Am împrumutat-o de la bibliotecă şi am devorat-o. Este o proză cu rimă, simpatică şi amuzantă, în care povestitorul şi o ceată de copii cutreieră prin fel şi fel de locuri. Anul trecut mi-am cumpărat-o într-o ediţie foarte frumoasă şi am recitit-o. Cu toate că înţeleg de ce mi-a plăcut aşa mult prima oară, parcă nu-i la fel de savuroasă la o vârstă mai înaintată, aşa că recomand celor mici s-o citească cât încă se pot bucura de ea cum se cuvine.
6. Alice în Ţara Minunilor de Lewis Carroll – Din nou, nu cred că mai e nevoie de explicaţii, toată lumea o cunoaşte pe Alice, Ţara Minunilor şi fantasticele personaje care o populează. Ca şi în cazul lui Holly, Alice e unul dintre personajele mele preferate din toate timpurile.
7. Vântul prin sălcii de Kenneth Grahame – Ultimul dar nu cel din urmă titlu, un alt clasic englezesc pentru copii, o poveste frumoasă cu animăluţe, cu o atmosferă magică şi foarte calmă, care te face să-ţi doreşti şi tu o plimbare liniştită cu barca în compania lui Ratty şi a lui Mole; asta cel puţin când nu eşti ocupat cu escapadele periculoase şi pline de adrenalină ale lui Toad. Părerea mai pe larg o puteţi citi în recenzie :). Recomand la toate vârstele.
Acestea au fost cărţile mele frumoase şi subţirele. Voi pe care dintre ele le-aţi citit şi v-au plăcut şi ce alte titluri aţi adăuga într-o astfel de listă?
Sayuki's blog 
Comentarii recente