Recenzie: Persepolis vol. 2 de Marjane Satrapi

Titlu original: Persepolis 2
Editura: Art
Format: hardback, 170x 250 mm
Anul ediției: 2015
Anul primei publicări: 2001
Număr pagini: 240
Comandă la: Diverta

Am citit prima parte a autobiografiei Marjanei Satrapi în urmă cu aproximativ un an. A fost o lectură dură și suficient de impresionantă astfel încât, poftind acum la a citi un roman grafic, m-am gândit imediat la Persepolis 2, fiind sigură că o să-mi placă. Și nu știu dacă e de vină faptul că a trecut un an de la lectura primului volum, așadar nu mă mai aflu sub ”influența” lecturii sale recente, însă Persepolis 2 mi-a plăcut și mai tare!

Romanul începe exact din punctul în care se sfârșește volumul anterior, cu Marji adolescentă ajunsă în Austria, unde a fost trimisă de părinții săi pentru a avea parte de o educație mai bună și de o viață mai sigură, departe de Iranul aflat în război. Însă viața fericită pe care se aștepta Marjane s-o găsească la Viena se lasă așteptată. Ajunge să locuiască la un internat cu călugărițe, își face cu greu câțiva prieteni nu tocmai potriviți la liceu, își face un iubit și își trăiește adolescența destul de intens. Însă trecutul și țara de care încearcă să fugă și să se distanțeze o ajung mereu din urmă. De multe ori e discriminată, judecată și chiar jignită din pricina faptului că e o fată venită din Iran. De asemenea apare și frământarea dintre sentimentele ei interioare, din plină adolescență zbuciumată, și ceea ce se întâmplă acasă, în Iran. Marjane se simte foate vinovată din cauza faptului că nu s-a putut adapta la noua viață și că suferă dintr-o mulțime de motive care, comparate cu bombardamentele și suferințele iranienilor par simple copilării – și cedează.

Partea mea preferată a fost cea în care Marjane se întoarce înfrântă în Iran. Cu toate că e un roman grafic și, în mod evident, folosește mult mai puține cuvinte decât un roman obișnuit, sentimentele ei au fost așa de bine și de natural descrise! Dorința de a se întoarce acasă amestecată cu teama că va fi și aici judecată, de data asta din cauză că și-a ratat șansa pe care a avut-o la Viena, nu sunt doar sentimentele unei adolescente căreia îi e dor de casă, ci ale oricui e nevoit să se întoarcă acasă înfrânt, pentru că acasă e locul unde vrei să te afli oricând ți-e greu.

Cu povestea întoarsă în Iran și cu Marji acum o tânără domnișoară care încearcă să-și construiască o viață, greutățile la care sunt supuși iranienii în încercarea de a trăi ceea ce nouă ni se pare o viață obișnuită se observă mult mai clar, Marjiane ajungând să se confrunte direct cu ele. Este extrem de interesant și te înfurie totodată ideea unei populații atât de asuprite încât până și faptul că o femeie și un bărbat necăsătoriți se află împreună pe stradă poate duce la arestarea lor, ori faptul că nu știi rugăciunea îți poate pune în pericol șansa se a intra la universitate.

Mi-au plăcut mult ambele volume din Persepolis și mi-aș dori să vizionez și animația. Dar până atunci vă recomand romanul grafic – este dur, are umor și vorbește despre o realitate tristă care poate te va face să-ți apreciezi mai mult viața.



Mulțumiri pentru carte librăriei Diverta! Găsiți Persepolis pe rafturile lor!