Recenzie: O singurătate prea zgomotoasă de Bohumil Hrabal

Titlu original: Příliš hlučná samota
Editura: Art
Format: hardback, 180x 110 mm
Anul ediției: 2015
Anul primei publicări: 1976
Număr pagini: 176
O găsești la: Libris

În urmă cu un an vă povesteam despre prima mea lectură semnată de Bohumil Hrabal, „L-am servit pe regele Angliei”, și vă spuneam că mi-a plăcut și că mai vreau. Mi-a tot revenit periodic această poftă de Hrabal de-a lungul ultimului an, poftă care iată că s-a materializat și a condus la mine povestindu-vă azi despre un alt titlu al acestui autor, „O singurătate prea zgomotoasă”

În cazul primei mele întâlniri cu autorul, vă spuneam că cel mai tare m-a surprins stilul său de scriere îmbârligat și fără prea multe semne de punctuație, dar totuși natural și ușor de urmărit. Din acest punct de vedere l-am regăsit pe Hrabal neschimbat în romanul de față: aceleași propoziții care par că nu se mai termină, același flux al conștiinței care se revarsă neîntrerupt dinspre personajul principal.

Recenzie: O amintire de Crăciun / A Christmas memory de Truman Capote

Titlu original: A Christmas memory
Editura: Litera
Format: hardback, 230x 180 mm
Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 1956
Număr pagini: 88
O găsești la: Libris

N-am stat prea mult pe gânduri înainte să decid că vreau să citesc această poveste: pentru mine a fost combinația de nerefuzat dintre o poveste de Crăciun și un autor de la care am mai citit ceva, iar acel ceva, să-i spunem pe nume „Mic dejun la Tiffany”, mi-a plăcut foarte foarte mult. Totuși n-am avut așteptări, ceea ce s-a dovedit a fi un lucru bun, pentru că nu, nu cred că „O amintire de Crăciun” se ridică la înălțimea titlului anterior menționat, dar cu toate astea e o poveste frumoasă, bună de citit în vacanța de iarnă.

Recenzie: Persepolis vol. 2 de Marjane Satrapi

Titlu original: Persepolis 2
Editura: Art
Format: hardback, 170x 250 mm
Anul ediției: 2015
Anul primei publicări: 2001
Număr pagini: 240
Comandă la: Diverta

Am citit prima parte a autobiografiei Marjanei Satrapi în urmă cu aproximativ un an. A fost o lectură dură și suficient de impresionantă astfel încât, poftind acum la a citi un roman grafic, m-am gândit imediat la Persepolis 2, fiind sigură că o să-mi placă. Și nu știu dacă e de vină faptul că a trecut un an de la lectura primului volum, așadar nu mă mai aflu sub ”influența” lecturii sale recente, însă Persepolis 2 mi-a plăcut și mai tare!

Romanul începe exact din punctul în care se sfârșește volumul anterior, cu Marji adolescentă ajunsă în Austria, unde a fost trimisă de părinții săi pentru a avea parte de o educație mai bună și de o viață mai sigură, departe de Iranul aflat în război. Însă viața fericită pe care se aștepta Marjane s-o găsească la Viena se lasă așteptată.

Recenzie: L-am servit pe regele Angliei de Bohumil Hrabal

Titlu original: Obsluhoval jsem anglického krále
Editura: Art
Format: hardback, 180x 110 mm
Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 1971
Număr pagini: 320
Comandă la: Libris

Bohumil Hrabal este un autor ceh ce a trăit și-a scris în secolul trecut și aparent a murit căzând de la etajul 5 în timp ce încerca să hrănească porumbeii. Asta împreună cu alte mici lucruri pe care le-am auzit despre el m-au intrigat suficient de tare cât să-mi doresc să încerc o carte de-a sa – iar acum îmi doresc mai multe.

Ce-am observat prima oară atunci când am început să citesc cartea, într-o pauză la facultate, a fost cât de mult se zgârcește Hrabal să folosească punctul (ulterior am aflat că are și o carte întreagă formată dintr-o singură propoziție). Cursul la care eram începuse, eu eram bineînțeles în mijlocul propoziției, sfârșitul paragrafului era departe și am zis măcar să citesc până la punct. Dar ia punctul de unde nu-i!

Persepolis, volumul 1 de Marjane Satrapi

„Persepolis” este al doilea roman grafic pe care îl citesc. Spre deosebire de primul, și anume „Aventuri în Momilandia”, cartea Marjanei Satrapi este una autobiografică, mai profundă și mai gravă și pe care nu i-o pot recomanda unui copil.

Volumul de față are în prim-plan copilăria autoarei, de la revoluția iraniană din 1979 și după ce Iranul a devenit republică islamică. Îmi plac romanele istorice sau orice roman include astfel de referiri la momente din istoria unei anumite țări datorită faptului că ele nu prezintă niște fapte aride, spuse pe tonul sec al unui manual de istorie,

Flori pentru Algernon de Daniel Keyes

Flori pentru Algernon e o carte un pic mai diferită față de ce obișnuiesc să citesc în mod normal, și în special față de ce-am citit în ultimele luni, când m-am învârtit mai mult între cărți pentru facultate și cărți pentru copii. În ciuda faptului că aparține colecției young art, cartea de față nu mi se pare nicidecum a fi una pentru copii, aș spune mai degrabă copii de la 14-15 ani în sus, poate chiar mai mult pentru a putea fi bine înțeleasă.

Am vrut să citesc cartea lui Daniel Keyes dintr-un impuls, pe lângă faptul că are o descriere interesantă, m-a atras în special faptul că are o intrigă diferită față de orice carte mi-a fost dat să-mi treacă prin mâini, nefiind totuși ceva sf (gen de care încă am carență).
Cartea îl are în pim-plan pe Charlie, un bărbat de treizeci și ceva de ani întârziat mintal.

Citește românește #2 Scrisoare de dragoste

Iată-ne astăzi și la a doua ediție „Citește românește”:). Încep prin a-mi cere scuze pentru întârzierea cam de-o săptămână… N-am prea fost în apele mele și recenzia asta mi-a dat foarte multe bătăi de cap. Și încă îmi dă. Îmi pare rău dacă dezamăgesc, dar de vreo două săptămâni tot încerc să scriu ceva și nu puneam pe hârtie decât aberații, așa că până la urmă am zis că n-are rost să mai amân atât și să scriu alea două rânduri pe care am reușit să mi le storc din căp’șor.

Cele trei romane celebre ale lui Drumeș, „Invitația la vals”, „Scrisoare de dragoste” și „Elevul Dima dintr-a șaptea”, urmează în linii mari tipare destul de asemănătoare, urmărind mereu povești de dragoste mai mult sau mai puțin tragice, fiind ușor de recunoscut autorul lor, dar diferențiindu-se însă prin tipologiile de personaje care dau viață întâmplărilor, fapt care, după părerea mea, reprezintă și punctul forte al scrierilor lui Drumeș.

Recenzie~ Madame Bovary de Gustave Flaubert

Unul dintre marii scriitori francezi, Gustave Flaubert scrie, în mult controversatul său roman Madame Bovary, despre decăderea morală, a femeii şi a omului în general.

Deşi romanul se deschide cu descrierea copilăriei şi tinereţii lui Charles Bovary, nu trece mult până acesta îi cedează rolul de protagonist Emmei, care devine doamna Bovary prin căsătorie. Frumoasă, visătoare, chiar naivă, plictisită de existenţa şi căsătoria sa monotonă, Emma visează la poveşti de dragoste ca cele întâlnite doar în cărţi, şi astfel începe decăderea sa, de la priviri şi plimbări pe furiş, ajungând ca în final să se deplaseze într-un echilibru precar pe un adevărat păienjeniş de minciuni, trădări şi josnicii.

„Înainte de căsătorie, credea că iubeşte; dar cum fericirea ce ar fi trebuit să rezulte din această dragoste nu venea, însemna că s-a înşelat, gândea ea. Şi Emma încerca să afle ce se înţelege exact în viaţă prin cuvintele fericire, pasiune sau beţia simţurilor, care îi păruseră atât de frumoase în cărţi.”