Confesiunile unui șoricel de bibliotecă #6 Cele mai proaste cărți citite

 photo conf_zpsd1lpaloy.png

77197b7c0398f606b835b9fedb0f01fc


În mod obișnuit evit să pun etichete, în special când e vorba de cele negative, din simplu fapt că mi se pare mult mai ușor de respectat o părere care începe cu „eu cred că” ori „mi se pare” față de o etichetă categoric pusă. Totuși, oricâtă bunăvoință ar exista, probabil că trebuie să existe în viața oricărui șoricel de bibliotecă măcar o carte, poate chiar un top al celor mai proaste cărți citite. Acele cărți despre care n-ai nimic bun de spus nici măcar în mod obiectiv, nici măcar dacă faci toate eforturile și îți lași pe moment gusturile deoparte în scopul judecării cărții. Acele cărți despre care „nu mi-a plăcut” e puțin spus, căci ar sugera că n-au fost pe gustul cititorului, când în realitate i-a tocat mărunt nervii și a pierdut numărul strâmbăturilor sau ai ochilor dați peste cap la adresa lecturii.

Dincolo de cărțile care nu mi-au plăcut, am și eu titluri pe care le situez la categoria tocmai prezentată. Din fericire doar două.

fericirea-incepe-azi_1_fullsize
Prima dintre ele este Fericirea începe azi sau Beautiful Disaster de Jamie McGuire, o ceva youg adult (mai mult înspre adult decât înspre young aș spune), romance, pe acolo. Tocmai am văzut că pe Goodreads are o notă de 4.16, ceea ce e chiar mare dar care totuși mă surprinde doar pe jumătate. Nu am citit Fifty Shades of Grey, dar îmi imaginez că ideea principală e cam tot aia. Trecând peste subiect, pe care la vremea când am citit cartea încă îl puteam tolera, ceea ce m-a făcut să consider cartea asta ca fiind una proastă este faptul că, din câte îmi amintesc, tot ceea ce se întâmplă în carte se rezumă la relația dintre personajele primcipale, care relație funcționează cam așa: sunt împreună, totul e roz, e fantastic, e mirific, nimeni nu s-a mai iubit așa în istoria galaxiei; se ceartă (motivul e irelevant); *inserează niște violență pe undeva, nu-mi aintesc exact pe unde*, se împacă; reia de la punctul inițial – de vreo câteva ori, până reușești să umpli vreo 450 de pagini. Și, desigur, să nu uităm clișeele de la orice pas, căci ar fi cam greu de scris o carte proastă fără așa ceva.

biblioteca-umbrelor_1_fullsize
Cea de-a doua și ultima carte de pe lista mea este minunata Biblioteca umbrelor de Mikkel Birkegaard, o lectură mai recentă, din primăvara acestui an. Alt gen de carte față de Fericirea începe azi, dar nu se lasă mai prejos când e vorba de clișee. O idee aparent interesantă dar care mi s-a părut scrisă extrem de prost – mai mult sarcasm și frustrare mi-am vărsat în recenzie, căci într-adevăr, așa cum spuneam acolo, cartea asta mă cam bântuia.





Voi ce astfel de cărți ați citit?

Photobucket

6 comentarii (+add yours?)

  1. Georgi.
    Noi 20, 2016 @ 00:41:54

    Mie, „Fata din tren” mi s-a parut de cacao.
    Nu stiu de ce e best seller si de ce ii sufla toata lumea in fund. Mie efectiv mi-a mancat ficatii pana am terminat-o. O laaaaalaaaaiieeeeee 4983279382 de pagini cu acelasi rahat.
    Scuze pentru limbaj, dar mie chiar mi-a displacut cartea. Ideea este buna, doar ca m-a stresat la maxim faptul ca te duce de nas atatea pagini. Sunt multe momente moarte si cum, in zilele noastre, timpul pentru citit este un lux, nu mai am rabdare sa ma lalai cu timpi morti.
    Plus ca, nu mi-a placut deloc personajul principal. Prea miloaga, betiva, genul ala de „misreable woman”, total opusa idealului meu de femeie. Nu zic multe, ca nu stiu daca ai citit-o si nu vreau sa fiu spoiler.
    Si cartea „Inainte sa adorm” seamana pe alocuri cu „Fata din tren” (pe sistemul ala „nu-mi amintesc ce am patit, bla bla), doar ca acolo se intampla cate ceva in fiecare capitol. Aia m-a tinut in priza.
    Ufff! Gata! Rant over.

    Răspunde

    • Sayuki
      Noi 20, 2016 @ 11:06:47

      N-am citit nici „Fata din tren” nici „Înainte să adorm”, dar am mai auzit comparații între ele. Într-adevăr, uneori timpul pare prea prețios să-l irosim pe unele cărți. Mulțumesc pentru vărsarea frustării! :D

      Răspunde

  2. Yk's
    Noi 20, 2016 @ 12:01:41

    „Patul lui Procust”. Un căcat despre unul care sta dezbrăcat la una în cameră și citește scrisorile unui tip mort către această tipă.
    „Sacrul și Profanul”. O chestie prin care Eliade vede ceva ce ține de credință în orice lucru profan. Cu alte cuvinte, orice ateu e religios.

    Răspunde

  3. Devoratoarea De Cărți
    Noi 21, 2016 @ 20:40:03

    Aveam un feeling, ca sa spun asa ca „Fericirea incepe azi” nu e prea stralucita, si ma bucur ca mi-ai confirmat acest lucru. Imi pot indrepta atentia spre o carte care chiar merita citita, fara a-mi pierde inutil timpul.

    Răspunde

  4. intalii
    Noi 27, 2016 @ 20:38:14

    Eu caut de obicei mostra gratuita de pe Scribd sau pe Carti Play pe mobil si incerc sa-mi fac parerea din primele pagini. Partea buna e ca, de cele mai multe ori, reteta asta functioneaza si evit multe carti pe care as da banii degeaba. La fel cu „Fericirea incepe azi”-nici in engleza, nici din primele pagini nu pare mai mult decat un fanfic mediocru (in cel mai bun caz).

    Răspunde

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: