Recenzie~ Disparuti fara urma de Cecelia Ahern

disparuti-fara-urma_8840_1_1325860133 Cand avea 10 ani, o colega de clasa -nu prea draguta- de-a lui Sandy Shortt a disparut. Si, intr-un fel sau altul, a luat si o parte din Sandy cu ea. De atunci, Sandy a inceput sa caute obsesiv orice lucru ii disparea in mod inexplicabil, sa intoarca toata casa cu susul in jos pentru o soseta pierduta la spalat si sa nu mai aiba liniste pana nu gasea obiectul pierdut.
Ani mai tarziu, si-a infiintat o agentie de persoane disparute, scotocind intreaga Irlanda in cautarea lor, cu aceeasi motivatie ca atunci cand cauta sosetele desperecheate. Dar ce se intampla cand, intr-o zi, Sandy dispare si ea, ajungand in acel loc in care se afla toate persoanele si obiectele care au disparut?

V-ati gandit vreodata la existenta unei lumi in care ajung toate lucrurile uitate ori pierdute, toate persoanele care s-au pierdut pe sine, chiar si mirosurile, sunetele, senzatiile pe care le uiti? Iar numele acelei lumi e ‘Aici’; cum spune si titlul original al cartii ‘A place called Here’.

Aici e un loc care imbina toate culturile lumii, dar totusi foarte diferit de realitate, unde obiectele apar mereu din neant; si la fel si persoanele. Aici e un loc din care nimeni nu mai poate pleca. In aparenta o comunitate destul de obisnuita, insa incarcata de melancolia provocata de amintirea persoanelor lasate in urma, a gandului ca nu vei stii niciodata ce s-a intamplat cu ele si ca nu le-ai putut fi alaturi.

Asa cum ne-a obisnuit Cecelia Ahern in cartile sale, si in Disparuti fara urma se regaseste acelasi stil lejer, usor de citit, amuzant si totusi profund pe care eu il iubesc. Diparuti fara urma e o carte despre regasirea de sine care, desi nu mi-a placut chiar la fel de mult ca celelalte carti ale Ceceliei Ahern pe care le-am citit, totusi este frumoasa si profunda in felul ei si o recomand fanilor autoarei:).

Articolul face parte din campania vALLuntar, initiata de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. La 15 comentarii un copacel va fi plantat, asa ca sper sa ajutati sa strangem acest numar:).

Photobucket

13 comentarii (+add yours?)

  1. zorzonica
    mart. 22, 2013 @ 22:23:25

    Vai, ce frumoasă e ideea. Chiar ar fi interesant să existe un loc așa… iubesc recenziile tale! Din suflet! :)

    Răspunde

  2. furelise
    mart. 22, 2013 @ 22:26:38

    Mie subiectul mi se pare foarte interesant si original :) Nu m-am gandit unde sunt lucrurile care imi dispar pana acum :)) Bafta la strans comentarii ;;)

    Răspunde

    • Sayuki
      mart. 22, 2013 @ 22:28:38

      Nici eu nu m-am gandit pana sa citesc cartea asta. Acum stau si ma gandesc oare ce s-a intamplat cu o gramada de lucruri pe care le-am cautat la un moment dat si pe care nu le-am gasit nici pana in ziua de azi :-S
      Merci:)

      Răspunde

  3. roxtao
    mart. 22, 2013 @ 22:42:47

    Foarte draguta ideea cu lumea lucrurilor pierdute! Nu am citit inca nici o carte de-a autoarei, desi imi tot propun de ceva vreme, insa.. nu e timpul pierdut :D
    Spor la copacei!

    Răspunde

    • Sayuki
      mart. 22, 2013 @ 23:19:23

      Eu am mai citit P.S. Te iubesc, Suflete Pereche si Cartea Viitorului si toate mi-au placut mult<3 Trebuie sa incerci ceva de autoarea asta:3
      Merci frumos:)

      Răspunde

  4. Lexy
    mart. 23, 2013 @ 07:55:45

    Interesanta idee,sincera sa fiu nu m-am gandit pana acum la asa ceva. Momentan citesc P.S.Te iubesc, daca imi place cu siguranta am sa o citsc si pe aceasta :)

    Răspunde

  5. Eny
    mart. 23, 2013 @ 10:22:34

    Frumoasa ideea , chiar nu m-am gandit pana acum unde sunt lucruri care mi-au disparut :D Succes la strans comentari :P

    Răspunde

  6. dark_eyes
    mart. 23, 2013 @ 10:44:01

    Vreau cartea asta de atat de mult timp! Nu de alta, dar daca sunt asa aiurita si pierd o gramada de chestii, macar sa stiu unde se duc! Foarte frumoasa recenzia!

    Răspunde

  7. larisaoana
    mart. 23, 2013 @ 11:44:28

    Ce faina e ideea :)
    Si mie imi place stilul Ceciliei Ahern, am citit dintre cartile ei P.S Te iubesc, iar acum citesc Cartea viitorului
    Spor la plantat copacei!

    Răspunde

  8. Vero
    mart. 23, 2013 @ 12:25:51

    O idee ciudata, dar este destul de originală și aș fi curioasă să știu unde naiba se duc toate lucrurile și persoanele pe care le pierd. Prin urmare, mie mi-ar trebuii o lume proprie cu spațiu de stocare nelimitat, la câte lucruri pierd pe zi:))

    Răspunde

  9. Dana
    mart. 24, 2013 @ 13:21:19

    Foarte draguta ideea acestei carti. Imi place Cecelia, am citit Cartea Viitorului si mi-am propus sa imi mai cumpar carti ale acestei autoare.

    Răspunde

  10. sam1212
    mart. 26, 2013 @ 09:04:21

    pana acum nu am mai intrat in contact cu aceasta scriitoare dar cu siguranta mi-ar placea sa o „cunosc” iar campania vALLuntar e cea mai draguta idee pe care am auzit-o de ceva timp :X

    Răspunde

Lasă un răspuns către Sayuki Anulează răspunsul