Citeşte româneşte #1.3 Romanul adolescentului miop

 photo citeste2_zps463b8c9d.png

romanul%20adolescentului%20miopÎn aprilie am ales împreună să citim pentru prima ediţie a clubului de lectură „Romanul adolescentului miop”, aşa că iată-ne acum, cu un pic de întârziere de care mă fac responsabilă, la prima discuţie:).
Toţi îl cunoaştem pe scriitorul nostru, Mircea Eliade, fie din lecturi, fie doar din auzite, deşi eu sper să nu fie cazul de această a doua variantă:). Născut în Bucureştiul începutului de secol XX, el îşi publică volumul de debut în 1928, acesta fiind chiar obiectul discuţiei noastre, şi anume „Romanul adolescentului miop”.





 photo citeste2_zps463b8c9d.png

Am avut o „relaţie complicată” cu acest roman încă de când mi-a fost trecut pe lista de lecutri obligatorii din clasa a V-a, moment la care n-am putut-o digera sub nicio formă. Acum, după mai bine de 7 ani, am reuşit să îngrop securea. Ştiţi cum uneori se nimereşte cartea potrivită la momentul potrivit, dar unele cărţi au o anumită perioadă a vieţii în care ar fi ideal să fie citite? Cred că „Romanul adolescentului miop” este o carte de citit, evident, în adolescenţă. E o carte despre adolescenţă, despre sufletul adolescentului, pentru sufletul adolescentului, care te face să te simţi înţeles şi îţi spune că nu eşti singur. Citită la maturitate poate că aduce nostalgia şi amintirile dramelor adolescentine, însă în copilărie? Sincer, chiar trecând peste unele capitole care nu-mi par prea potrivite ca lectură pentru cei mici, nu cred că un copil ar putea să înţeleagă cartea, din simplul motiv că nu a apucat să treacă încă prin adolescenţă, iar nu toate lucrurile se pot învăţa sau înţelege din cărţi, unele lucruri cer să fie trăite.

„Romanul adolescentului miop” nu este romanul tipic, în care personajul trece printr-o serie de întâmplări urmate cu stricteţe de firul narativ. E un amalgam de sentimente, drame tipice adolescenţei, întâmplări şi personaje de toate felurile, dar fără a avea o acţiune clară. Adolescentul Mircea, atât personaj cât şi o proiecţie a imaginii autorului însuşi, pe vremea când se afla încă în băncile şcolii, se hotărăşte să scrie un roman şi, asemănător poveştii Cellei Serghi în „Cartea Mironei”, romanul prinde viaţă chiar în timp ce îl citim. Motivul hotărârii luate? Asemenea „ispravă” îl va face pe Mircea îndeajuns de cunoscut şi apreciat încât niciun profesor să nu-şi permită să-l mai lase corijent. Poate fi adolescenţa creionată fără să zărim şi şcoala în peisaj?

 photo citeste2_zps463b8c9d.png Fiind un roman autobiografic şi bine-nţeles subiectiv, sau la persoana I, cred că era inevitabil caracterul vag, abia schiţat, pe care-l capătă graniţa dintre naratorul Mircea şi scriitorul însuşi. Cele două imagini încep să se confunde şi simţeam cum adolescentul de acum un secol îmi defineşte mie, astăzi, adolescenţa printr-un roman. Consider că acesta ar fi unul dintre punctele forte ale volumului. Celălalt ar fi acela că ne arată adolescenţa exact aşa cum e ea, necosmetizată, cum numai un adolescent o poate percepe. M-a impresionat tare atât faptul că Eliade a scris acest roman pe vremea când era el însuşi adolescent, cât şi faptul că a definit adolescenţa aşa cum n-am mai întâlnit la nimeni. Cred că există lucruri, sentimente, fapte, clipe sau momente ce pot dura ani, care par prea complexe, care pot fi definite în prea multe feluri pentru a le reduce brutal la o singură definiţie. Însă cred că „Romanul adolescentului miop” este definiţia perfectă a adolescenţei şi a adolescentului, a oricărui adolescent. Pentru că ce adolescent nu s-a simţit vreodată neînţeles, nu s-a întrebat de zeci de ori cine este şi încotro se îndreaptă, sau dacă direcţia în care merge e una potrivită, dacă o să sfârşească singur şi nefericit?

Nu cred că este o carte excepţională, însă mi-a plăcut şi cred că fiecare trebuie să o citească într-un anumit punct al adolescenţei sale. Am să închei cu un citat extras din prefaţa romanului, semnată de Liviu Bordaş, care spune pe scurt cam tot ce-am încercat eu să vă transmit, în poate prea multe cuvinte şi prea puţine idei, în comparaţie cu câte s-ar mai putea spune:
Romanul îmi vorbise mie, dincolo de convenţii culturale şi pacte literare. Era un fapt de viaţă. Era confesiunea unui om pe care îl simţeam viu şi apropiat. Un adolescent de vârsta mea, în care eu şi colegii mei ne puteam recunoaşte.

 photo citeste2_zps463b8c9d.png

Okay copilaşi, asta a fost partea mea, acum urmaţi voi.
ALte recenzii au scris Loreen și Oana :).
Vă aştept cu discuţii, păreri, citate etc. Dacă aţi scris sau veţi scrie şi voi un articol sau recenzie despre „Romanul adolescentului miop” pe blogul vostru, vă rog să mă anunţaţi, aici sau pe mail, să fiu sigură că nu ratez pe cineva şi să vă menţionez mai sus:). Nu există limită de timp, aşa că oricine e bine-venit oricând!
Voi face un alt post zilele astea ca să vedem ce facem cu semnele de carte pe care vi le-am promis şi cu următoarea ediţie:).

Photobucket

8 comentarii (+add yours?)

  1. Cristina♡
    Iun 04, 2014 @ 08:14:52

    Frumoasa recenzia!:))Din pacate eu nu am un blog, asa ca daca nu te superi imi voi scrie parerea aici:D
    Pentru inceput recenzia ta contine si o mare parte din parerile mele,deci tot ce imi mai ramane de comentat este faptul ca autorul ,dupa mine,pare mult mai matur la varsta lui.Chiar daca de multe ori nu isi poate gasi cuvintele parca poti simtii tot ce vrea sa iti transmita, inclusiv lupta din interiorul lui ,sau complexitatea sentimentelor sau atunci cand se simtea pierdut si neinteles de nimeni,iar toate acestea la un loc il derutau foarte tare.Asta riese si din multele momente in care se contrazicea cu sine aproape la orice fleac.
    Cam acestea sunt parerile mele despre carte si desi ,dupa cum ai spus si tu,cartea nu este ceva extraordinar,insumeaza perfect adolescenta cu toate cele bune si rele.

    Răspunde

    • Sayuki
      Iun 04, 2014 @ 08:31:24

      Merci:) Bine-nţeles că nu mă supăr dacă-ţi laşi aici părerea, asta era şi ideea, partea cu blogul era valabilă doar pentru cine are şi preferă să scrie acolo:)
      Da, şi mie mi se pare foarte matur, asta am vrut să spun când am scris că m-a impresionat faptul că a scris cartea pe vremea când era adolescent. Un adolescent obişnuit cred că-i prea ocupat încercând în zadar să se înţeleagă ca să mai poată scrie şi o carte despre asta..
      Merci pentru părere:)

      Răspunde

  2. Cristina♡
    Iun 04, 2014 @ 08:43:38

    Cu placere:))Imi place mult sa comentez o carte buna!Dar as avea o intrebare.
    Daca sti cumva daca Mircea Eliade a mai scris despre adolescenta ?Mi-ar placea mult sa mai citesc o carte scrisa de el pe tema asta:]

    Răspunde

    • Sayuki
      Iun 04, 2014 @ 08:52:34

      Chiar n-am idee, n-am auzit şi nici n-am citit… Nu ştiu însă ce să spun despre „Gaudeamus”, care e o continuare pentru „Romanul adolescentului miop” şi din câte am înţeles este despre perioada imediat următoare adolescenţei, anii de stundenţie. Mie mi-ar plăcea să mai citesc, tot de Eliade, „Noaptea de Sânziene”:)

      Răspunde

  3. Cristina♡
    Iun 04, 2014 @ 09:02:35

    Mersi:))
    Si eu am inteles tot ceva asemanator cu o continoare dar nu stiu ce sa zic…In fine ,daca apare o s-o citesc!A si apropo ,despre ce e vorba in „Noaptea de Sanziene” ,din pacate nu am prea apucat sa citesc mult Eliade:(

    Răspunde

    • Sayuki
      Iun 04, 2014 @ 09:17:17

      Găseşti Gaudeamus în format electronic în link-ul pe care l-am pus pentru Romanul adolescentului miop, în postul cu ce citim la prima ediţie, dacă vrei să citeşti puţin să-ţi faci măcar o idee.
      Sincer, n-am idee despre ce e vorba în Noaptea de Sânziene, dar aş vrea să citesc şi ceva de Eliade care să nu fi trebuit să-l citesc pentru şcoală (ca Maitreyi, La ţigănci sau, mai demult, Romanul adolescentului miop). Şi descrierea pentru Noaptea de Sânziene mi s-a părut interesantă. În general refuz să caut prea multe informaţii despre cărţile pe care nu le-am citit încă, prefer să mă limitez la o descriere şi să le las să mă suprindă:)

      Răspunde

  4. bibliodevafiliala3
    Iun 12, 2014 @ 21:52:30

    Acest roman a lui Eliade, aşa cum spui, trebuie să fie citit la vremea potrivită. Dacă orice carte poate fi citită şi privită şi înţeleasă cu alţi ochi la maturitate, este important ca lectura oricărei cărţi să nu vină prea devreme, când încă nu avem cum înţelege personajul, problemele cu care acesta se confruntă. Eu l-am citit în liceu şi nefiind o lectură obligatorie, mi-a plăcut extrem de mult. Am simţit, la final de liceu, după rezultatele la bacalaureat, aceiaşi izbândă amestecată cu tristeţe şi melancolie. Am străbătut şi eu coridoarele pustii ale liceului imaginându-mi cum va fi să mă întorc la întâlnirile „de sumă rotundă” – acum, când de foarte putin timp am fost la întâlnirea de 30 de ani de la liceu, m-a străbătut aceiaşi melancolie, aceiaşi tristeţe amestecată cu bucuria de-a-mi revedea colegii. Romanele adolescenţei – cum a fost acesta, sau cum este cel al lui Grigore Băjenaru „Cismigiu et. Comp.” sau „La Medeleni” de Ionele Teodoreanu – sunt printre favoritele mele. Pe lângă că te recunoşti în personajele descrisă, în trăirile lor (nu pot să uit că abia treceam la matematică şi eu, la fel ca şi eroul lui Eliade) vezi şi care sunt deosebirile sociale, mod de viaţă, reacţii, societate. Constaţi că unele lucruri nu s-au schimbat prea mult iar altele nu mai pot fi ce-au fost. N-apuc să scriu un articol, se pare că timpul mi-e potrivnic. Am să încerc să vin să comentez şi să particip la acest club al cărţii româneşti – de câte ori îmi va fi posibil. Felicitări pentru articol – deosebit de bine scris! Mi-a plăcut mult şi iniţiativa ta de a crea acest club. O idee bună!

    Răspunde

  5. Trackback: Confesiunile unui șoricel de bibliotecă #3 Literatură clasică și contemporană – în lecturile mele și-n programa școlară | Sayuki's blog

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: