Recenzie~ Panza de Paianjen de Cella Serghi

“Vezi, asa imi inchipui viata, ca o panza de paianjen imensa, cenusie, lipicioasa, in care omul se zbate ca o musca.Undeva pazeste carnivorul: paianjenul…”

De ceva vreme pusesem ochii pe aceasta carte si imi doream sa o citesc, desi de obicei nu prea citesc autori romani.

Am inceput-o cu gandul ca tin in maini un roman de dragoste. Asta era singurul lucru pe care il stiamd espre roman..asta si numele personajului principal, Diana Slavu. Ei bine, a fost mai mult decat o poveste de dragoste!

Diana isi povesteste intreaga viata, inca din copilarie si pana in prezent, cand nu e cu mult trecuta de 20 de ani. Dupa cum zicea si Ilinca despre prietena sa, Diana, “cat de tanara e si cat de mult a trait deja”. Cartea incepe cu mentionarea numelui lui Petre Barbu, personajul in jurul caruia se invarte intreaga povestire, desi el participa direct la actiune doar intr-un numar relativ mic de pagini. Petre Barbu este cel de care Diana se indragosteste pe malul Mangaliei, in adolescenta, si pe care continua sa il caute in toti barbatii de mai tarziu.

Desi si povestea este una foarte frumoasa, cel mai mult mi-a placut felul in care autoarea descrie marea. Eu, fata nascuta si crescuta pe malul marii, am putut-o vedea cu alti ochi prin scrierea Cellei Serghi. Singura data cand am iubit nespus marea si i-am dus cu adevarat dorul a fost cand am citit “Panza de Paiajen”. Ea descrie marea intr-un fel in care numai cineva care a locuit pe malurile sale, dar a fost nevoit sa o paraseasca, o poate descrie (fapt adevarat atat pentru Diana cat si pentru autoarea insasi). Mi-au mai placut mult si descrierile diferitelor orase prin care a locuit Diana, dar cel mai mult descrierile Constantei. Mi-a placut sa vad prin ochii personajului locuri ale orasului, pe care in ziua de azi le stiu atat de diferite sau, din contra, neschimbate. Cred ca “Panza de Paianjen” ar avea chiar si mai mult farmec daca ai cunoaste toate orasele prin care a trecut Diana Slavu.

Singurul lucru pe care il am de reprosat este faptul ca, poate exagerez putin, dar probabil jumatate de volum e doar descriere. Sigur, am spus mai devreme cat de mult mi-au placut unele descrieri, dar ce e mult, e mult. Dar, cu sau fara prea multa descriere, “Panza de Paianjen” tot este o carte ce merita citita.

Recenzie sponsorizata de libraria online Elefant.