Recenzie: Tărâmul poveștilor #1 – Vraja dorințelor de Chris Colfer

Titlu original: The Wishing Spell
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2017
Anul primei publicări: 2012
Număr pagini: 472
O găsești la: Nemira, Libris, Diverta

Voi recunoaște de la început că motivul pentru care am citit această carte este coperta, că nu auzisem de ea până să o publice Nemira și că nici până în prezent nu m-am deranjat să citesc descrierea ei. Însă când spun coperta, nu mă refer la faptul că este una foarte frumoasă, căci la astfel de ispite pot rezista, ci la faptul că, dacă arunci o privire mai atentă, ilustrațiile alea frumoase, de altfel foarte potrivite conținutului pe care îl îmbracă, fac o descriere mai bună și mai atractivă cărții decât ar putea-o face orice cuvinte. Doar aruncând o privire fugară, fără a mai cerceta și minunățiile din fundal, deja vedem două binecunoscute prințese, pe lupul cel rău, un domn broscoi și două zâne ce se ceartă pe pantoful de cleștar al Cenușăresei. Fie descrierea aceasta îți va ajunge ca să vrei s-o citești, fie pur și simplu nu e genul tău de carte.

Am avut mari emoții legat de această lectură, întrucât mi se părea că ilustrațiile de pe copertă promiteau foarte multe și știm bine că nu-i cel mai ok lucru să judecăm cărțile după copertă, așa că mi-era frică să nu ajung că am niște așteptări prea ridicate și să fiu dezamăgită. Din fericire nu a fost cazul, ba chiar mi-au fost întrecute așteptările și am citit cartea pe nerăsuflate. Cu toate că este destul de stufoasă, scrisul este mare și se citește foarte lejer și rapid.

Povestea îi are în centru pe Alex și Connor, doi frați gemeni a căror soartă se schimbă brusc în momentul în care împlinesc vârsta de 12 ani iar bunica lor le dăruiește cartea de povești din care obișnuia să le citească și care se află în familie de mai multe generații. Deși crescuseră alături de acea carte, cei doi descoperă cu uimire că ea are puterea de a-i transporta în lumea basmelor în momentul în care Alex cade accidental între paginile ei și dispare. Totul magic și frumos, însă marea întrebare este cum fac să se întoarcă din nou acasă, la mama lor îngrijorată?

Pătrundem împreună cu cei doi gemeni în tărâmul poveștilor și, în căutarea drumului spre casă, ne aventurăm prin toate regatele prinților și prințeselor copilăriei noastre, facem pe turiștii, din dorința lui Alex, fascinată de tot ce vede, ne cățărăm în turnul lui Rapunzel, scăpăm ca prin urechile acului de o haită ce descinde din Lupul Cel Mare și Rău, întâlnim troli, spiriduși, zâne, pitici, pe Regina cea Rea, pe Broscoi și o mulțime de personaje fascinante. Mi-a plăcut foarte mult faptul că autorul a oferit o personalitate proprie fiecărui personaj, le-a conferit umanitatea ce poate din basmele clasice le cam lipsește, dincolo de frumusețea fără de margini sau de bunătatea/răutatea absolută; a construit în jurul personajelor, fie ele bune sau rele, câte o aură distinctă și o poveste plauzibilă într-un decor magic. Printre ”transformările” care mi-au plăcut și totodată m-au amuzat cel mai tare este cea a Scufiței Roșii care a ajuns regina Regatului Scufiței Roșii și este o tânără egocentrică îndrăgostită de Jack (și vrejul de fasole). Iar în mod neașteptat, pot spune cu siguranță că personajul meu preferat a fost Bucle Aurii.

Chris Colfer a cules basmele copilăriei noastre și le-a amestecat într-o poveste potrivită prezentului, în care personajele sunt vii și reale și nu mai pot fi împărțite cu atâta ușurință în bune și rele, dar sunt la fel de magice precum le cunoșteam. Este o carte amuzantă, dar și sensibilă, plină de magie, de acțiune și de răsturnări de situație, dar și de lecții frumoase. Și abia aștept volumul următor! :D

Mulțumesc frumos Editurii Nemira pentru oferirea acestei cărți în schimbul unei recenzii!