‘ – Inima mea e inselatoare, ii spuse flacaul Alchimistului cand s-au oprit ca sa-si odihneasca putin caii. Nu vrea ca eu sa merg mai departe.
– Asta e bine, raspunse Alchimistul. Dovedeste ca inima ta e vie. Este normal sa-ti fie frica sa dai pentru un vis tot ce ai capatat pana acum.
– Atunci, pentru ce trebuie sa-mi ascult inima?
– Pentru ca niciodata nu vei reusi s-o faci sa taca. Si chiar daca te prefaci ca nu asculti ce spune, ea va sta in pieptul tau repetand mereu tot ce crede despre viata si lume.’
Hm, eram si eu curioasa de cum scrie celebrul Paulo Coelho, pentru ca n-am intalnit inca pe nimeni care sa fi citit o carte de-a lui si sa nu-i fi placut. Pana si colega mea de banca mi-a recomandat Alchimistul, si stiu ca rar recomanda ea o carte. Si pentru ca mereu eu sunt aia ‘mai cu mot’, trebuia sa fiu si acum prima persoana pe care o stiu care sa nu fi fost asa impresionata de volumul asta. Prima jumatate m-a plictisit foarte tare si nu mi-a placut, dar pana la final mi-am mai imbunatatit parerea. Dar tot ma asteptam la mai mult. A fost okay. Atat. Nici prea-prea nici foarte-foarte. Mi-au placut mult mesajele pe care le-a transmis, dar ceea ce nu mi-a placut a fost povestea. Adica mi s-a parut ca nu prea a avut asa ceva. Si stiu, stiu ca nu e genul de carte care sa se bazeze pe actiune, dar spuneti-mi mie critica sau mofturoasa, pentru ca, dupa mine, unei carti, ca sa fie cu adevarat buna, ii trebuie si cativa stropi de actiune, suspans, mister si toate ‘acele-cevauri’ care te fac sa nu o mai lasi din mana, indiferent de gen. Ceea ce volumul de fata n-a prea avut. Ca sa-mi spun toata parerea mai pe scurt: Alchimistul este o carte cu un mesaj puternic, dar…monotona.
Sayuki's blog 
Comentarii recente