Recenzie~ Cartea Mironei de Cella Serghi

Iată că ajung, într-un final, să scriu şi această recenzie pentru că, totuşi, consider că merită, că deşi Pânza de păianjen e probabil cea mai cunoscută şi citită carte a Cellei Serghi, nu înseamnă că trebuie să ne oprim la ea. Nu ştiu cum e să faci cunoştinţă cu Cella în Cartea Mironei, dar ca cineva deja îndrăgostit de descrierile ei, prezente parcă mai din abundenţă în Pânza de păianjen, a fost o reîntâlnire foarte plăcută.

Cartea Mironei are la bază ideea că Mirona scrie un roman – fapt petrecut chiar în timp ce noi îl citim. La fel ca şi Pânza de păianjen, romanul are un aer biografic şi, lucru ce îmi place mult şi pe care l-am mai întâlnit doar la Hugo, între narator -în cazul de faţă Mirona- şi autor e o punte atât de subţire încăt de multe ori ajungi să-i confunzi, să-i identifici pe unul cu celălalt, să iei scriitorul însuşi derpt personaj.

Recenzie~ Panza de Paianjen de Cella Serghi

“Vezi, asa imi inchipui viata, ca o panza de paianjen imensa, cenusie, lipicioasa, in care omul se zbate ca o musca.Undeva pazeste carnivorul: paianjenul…”

De ceva vreme pusesem ochii pe aceasta carte si imi doream sa o citesc, desi de obicei nu prea citesc autori romani.

Am inceput-o cu gandul ca tin in maini un roman de dragoste. Asta era singurul lucru pe care il stiamd espre roman..asta si numele personajului principal, Diana Slavu. Ei bine, a fost mai mult decat o poveste de dragoste!

Diana isi povesteste intreaga viata, inca din copilarie si pana in prezent, cand nu e cu mult trecuta de 20 de ani. Dupa cum zicea si Ilinca despre prietena sa, Diana, “cat de tanara e si cat de mult a trait deja”.