Recenzie: India văzută și nevăzută de Vasile Andru

Editura: Herald
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2015
Anul primei publicări: 1993
Număr pagini: 256
Comandă la: Herald, Libris

India văzută și nevăzută este o carte de nonficțiune ce cuprinde idei, dialoguri și însemnări ale autorului, Vasile Andru, din lunile petrecute în India.

Sigur v-am mai spus prin alte articole despre faptul că lumea aceasta orientală, unde includ și India, nu este pentru mine printre cele mai atractive locui de pe glob, în general gusturile mele neîndreptându-se spre exotic. Am reușit totuși să descopăr prin această carte lucruri despre care bănuiam că o să-mi stârnească interesul, și anume un fel foarte diferit de viață și de gândire. Diferit față de occident, bineînțeles. Stilul lor de viață mai simplist și gândirea orientată mai mult către om și natură decât către lucrurile ce ne înconjoară sunt motivele pentru care am admirat de multă vreme Japonia și pe care am început să le descopăr acum, datorită lui Vasile Andru, și în India.

Citește românește #2 Scrisoare de dragoste

Iată-ne astăzi și la a doua ediție „Citește românește”:). Încep prin a-mi cere scuze pentru întârzierea cam de-o săptămână… N-am prea fost în apele mele și recenzia asta mi-a dat foarte multe bătăi de cap. Și încă îmi dă. Îmi pare rău dacă dezamăgesc, dar de vreo două săptămâni tot încerc să scriu ceva și nu puneam pe hârtie decât aberații, așa că până la urmă am zis că n-are rost să mai amân atât și să scriu alea două rânduri pe care am reușit să mi le storc din căp’șor.

Cele trei romane celebre ale lui Drumeș, „Invitația la vals”, „Scrisoare de dragoste” și „Elevul Dima dintr-a șaptea”, urmează în linii mari tipare destul de asemănătoare, urmărind mereu povești de dragoste mai mult sau mai puțin tragice, fiind ușor de recunoscut autorul lor, dar diferențiindu-se însă prin tipologiile de personaje care dau viață întâmplărilor, fapt care, după părerea mea, reprezintă și punctul forte al scrierilor lui Drumeș.

Citeşte româneşte #1.3 Romanul adolescentului miop

În aprilie am ales împreună să citim pentru prima ediţie a clubului de lectură „Romanul adolescentului miop”, aşa că iată-ne acum, cu un pic de întârziere de care mă fac responsabilă, la prima discuţie:).
Toţi îl cunoaştem pe scriitorul nostru, Mircea Eliade, fie din lecturi, fie doar din auzite, deşi eu sper să nu fie cazul de această a doua variantă:). Născut în Bucureştiul începutului de secol XX, el îşi publică volumul de debut în 1928, acesta fiind chiar obiectul discuţiei noastre, şi anume „Romanul adolescentului miop”.

Recenzie~ Cartea Mironei de Cella Serghi

Iată că ajung, într-un final, să scriu şi această recenzie pentru că, totuşi, consider că merită, că deşi Pânza de păianjen e probabil cea mai cunoscută şi citită carte a Cellei Serghi, nu înseamnă că trebuie să ne oprim la ea. Nu ştiu cum e să faci cunoştinţă cu Cella în Cartea Mironei, dar ca cineva deja îndrăgostit de descrierile ei, prezente parcă mai din abundenţă în Pânza de păianjen, a fost o reîntâlnire foarte plăcută.

Cartea Mironei are la bază ideea că Mirona scrie un roman – fapt petrecut chiar în timp ce noi îl citim. La fel ca şi Pânza de păianjen, romanul are un aer biografic şi, lucru ce îmi place mult şi pe care l-am mai întâlnit doar la Hugo, între narator -în cazul de faţă Mirona- şi autor e o punte atât de subţire încăt de multe ori ajungi să-i confunzi, să-i identifici pe unul cu celălalt, să iei scriitorul însuşi derpt personaj.

Recenzie~ Cismigiu & Comp. de Grigore Bajenaru

Iata o carte pe care a trebui sa o citeasca oricine, la orice varsta! Fie ca esti inca in generala, la liceu, ori ai terminat cu scoala, sunt sigura ca Cismigiu & Comp. te va face sa te gandesti cu drag si, poate, cu mai multa sau mai putina nostalgie la viitoarea, actuala sau trecuta viata de liceu.

Autorul-personaj, Grigore Bajenaru, ajungand mai devreme la reuniunea de 15 ani, se aseaza pe o banca in Cismigiu, privind spre liceul sau Gh. Lazar si incepe a-si depana in minte amintiri din adolescenta. Si cam asta e toata actiunea principala a cartii. Autorul isi tot aminteste si povesteste ce tampenii facea prin liceu, ce farse le juca profesorilor, cum chiulea cu colegii in Cismigiu, cum a fost prima lui iubire si tot felul de alte intamplari. Sunt sigura ca dupa ce cititi si voi cartea imi veti da dreptate cand spun ca nu exista nicio diferenta intre atitudinea liceanului de acum 100 de ani si a celui de acum – adolescentii tot adolescenti sunt, indiferent de vremea in care au trait.

Recenzie~ Lorelei de Ionel Teodoreanu

Lorelei, Lorelei…nici nu stiu cu ce sa incep… Ce pot spune e ca daca Jane Eyre m-a facut sa renunt la orice prejudecati mai aveam fata de cartile scrise cu prea multe decenii inainte sa ma nasc eu, atunci Lorelei m-a scapat definitiv si de cele legate de autorii romani – deci, pentru mine, ceea ce a inceput Mihail Drumes si a continuat Cella Serghi, a terminat Ionel Teodoreanu.

Pe la sfarsit de a 9-a, o colega cu care mai schimbam ocazional pareri despre carti mi-a spus ca s-a chinuit o gramada de timp sa citeasca Lorelei, ca i s-a parut plictisitoare, imbarligata si cu un final aiurea si lasat in aer. Si mda, m-am cam lasat influentata de parerea ei. Dar acum ca in sfarsit am citit-o, mi-am format o parere pe care pot s-o situez la polul opus fata de cea a colegei sus mentionate. De la prima si pana la ultima pagina, n-a fost niciuna care sa ma plictiseasca, sa n-o inteleg, sa ma lase in aer sau sa nu-mi placa. Lorelei e un amalgam de sentimente si miros de flori de tei.

Recenzie~ Panza de Paianjen de Cella Serghi

“Vezi, asa imi inchipui viata, ca o panza de paianjen imensa, cenusie, lipicioasa, in care omul se zbate ca o musca.Undeva pazeste carnivorul: paianjenul…”

De ceva vreme pusesem ochii pe aceasta carte si imi doream sa o citesc, desi de obicei nu prea citesc autori romani.

Am inceput-o cu gandul ca tin in maini un roman de dragoste. Asta era singurul lucru pe care il stiamd espre roman..asta si numele personajului principal, Diana Slavu. Ei bine, a fost mai mult decat o poveste de dragoste!

Diana isi povesteste intreaga viata, inca din copilarie si pana in prezent, cand nu e cu mult trecuta de 20 de ani. Dupa cum zicea si Ilinca despre prietena sa, Diana, “cat de tanara e si cat de mult a trait deja”.