Concurs fantastic

 photo concurs_zpsmtzwdacz.png

…READ MORE!

Europa-n cărți #3 Martie: Ungaria – Turneu la Bolzano de Sándor Márai

 photo europe-in-books2_zpslozsldvx.png

 photo turneu-la-bolzano_ungaria_zpsoeszezad.png
Ungaria pe luna martie a fost o chestie de moment și pe final de lună. A fost mult mai greu decât mă așteptam să găsesc ceva interesant scris de un autor ungur și publicat și la noi. Singurii autori pe care i-am pus pe listă sunt Sándor Márai și Mór Jókai, ambii clasici, dar nici de la ei n-am găsit ceva care să mă facă să vreau neapărat să-i citesc.
Întâmplarea a făcut ca săptămâna trecută să ajung pe lângă Universitate, să fie o vreme d-aia foarte primăvăratică care-mi face poftă de umblat aiurea pe străzi și să am acasă teme la care nu voiam să mă

întorc, fapte ce au concluzionat cu mine intrând pe ușa primului anticariat din cale. Și acolo am dat peste Sándor Márai la 5 lei. Alegerea a fost între două titluri despre care nu știam nimic, Moştenirea Eszterei și Turneu la Bolzano, dintre care l-am ales pe cel din urmă din simplul motiv că avea mai multe pagini (vreo 250).

…READ MORE!

Confesiunile unui șoricel de bibilotecă #10 Lecturi paralele

 photo spring-cherry2_zpsvn9uotxk.png

77197b7c0398f606b835b9fedb0f01fc

Ca cititor mi s-a întâmplat ca din timp în timp să fiu întrebată dacă citesc mai multe cărți în paralel sau mă limitez la o singură lectură, urmând să trec la alta abia după ce o termin pe cea începută. Și ani de zile răspunsul meu a fost categoric „una singura”. Nu-mi plăcea să-mi împart timpul între mai multe cărți, mi se părea că toată schimbarea de context de la o lume la alta și înapoi răpește din farmec sau că nu mă voi mai simți la fel de implicată în lectură. În plus, știam că cititul în paralel a două romane s-ar fi transformat repede într-o lectură pusă pe pauză și una „full-time” – cea care mă atrăgra mai tare la acel moment.

…READ MORE!

Recenzie: L-am servit pe regele Angliei de Bohumil Hrabal

 photo br5_zps7ggn3qcl.png

Titlu original: Obsluhoval jsem anglického krále
Editura: Art
Format: hardback, 180x 110 mm
Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 1971
Număr pagini: 320
Comandă la: Libris

Bohumil Hrabal este un autor ceh ce a trăit și-a scris în secolul trecut și aparent a murit căzând de la etajul 5 în timp ce încerca să hrănească porumbeii. Asta împreună cu alte mici lucruri pe care le-am auzit despre el m-au intrigat suficient de tare cât să-mi doresc să încerc o carte de-a sa – iar acum îmi doresc mai multe.

Ce-am observat prima oară atunci când am început să citesc cartea, într-o pauză la facultate, a fost cât de mult se zgârcește Hrabal să folosească punctul (ulterior am aflat că are și o carte întreagă formată dintr-o singură propoziție). Cursul la care eram începuse, eu eram bineînțeles în mijlocul propoziției, sfârșitul paragrafului era departe și am zis măcar să citesc până la punct. Dar ia punctul de unde nu-i!

…READ MORE!

Recenzie: Lunea începe sâmbăta de Arkadi & Boris Strugațki

 photo br5_zps7ggn3qcl.png

Titlu original: Понедельник начинается в субботу
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2017
Anul primei publicări: 1965
Număr pagini: 264
Comandă la: Nemira, Libris

Lunea începe sâmbăta este o carte plină de absurdități și nonsensuri, care-ți sucește mintea și care, luată ca atare, este doar o carte foarte dubioasă. Însă e greu să citești așa ceva fără să începi să sapi după ce se află dedesubt.

Am fost foarte entuziasmată când am primit această carte și, aflându-mă într-un reading slump, am început imediat s-o citesc. M-am trezit în Soloveț, pe vremea Uniunii Sovietice, înconjurată de un motan vorbitor cu memorie defectă, o știucă, și ea posesoare de grai omenesc, ce trăiește într-o fântână și-l cunoștea pe peștișorul de aur, un divan ce provoacă vise ciudate, o mașină care călătorește în timp în literatură și o mulțime de oameni de știință (printre care și celebrul Merlin) ce își spun magi și care lucrează într-un institut ce are ca scop studierea fericirii umane.

…READ MORE!

Diverta revine în Constanța

Poate știți, sau poate sunteți mai noi pe aici și nu m-ați citit așa de mult, însă lucrul cert e că mi-am petrecut primii 18 ani din viață într-un orășel strâns lipit de Constanța, iar liceul l-am făcut chiar în Constanța.

Pe vremea când am început eu liceul nu era decât un mall în oraș. Mall care, din fericire, împlinea cele două condiții de a fi la o aruncătură de băț de liceul meu și de a avea măcar o librărie. Librăria era Diverta și a fost prima librărie mare, peste o librărie de cartier, la care am fost – lucru pe care mi-l doream de multă vreme și care m-a fascinat și încă mă fascinează. Povestesc astea pentru că-s mai nostalgică din fire și-mi amintesc cu drag cum mergeam înainte sau după ore să mă zgâiesc la cărți, să le miros și să le citesc începutul, căutând noi titluri de pus în wishlist. Ba chiar am și citit o carte întreagă acolo, în vreo trei ture, ceva cu vampiri, căci asta citeam printr-a 9-a. Mă prinsese așa tare că m-am trezit cu aproape jumătate de carte citită și-am zis că mai bine păstrez banii pentru volumul următor :).

…READ MORE!

Note despre lectură: Începutul

 photo book_zpsaugedtun.png

     Să citesc am învățat pe când eram la grădiniță, iar în clasele primare am avut, desigur, parte de clasicele lecturi ale acelor vremuri. Împrejurările ce m-au transformat într-o cititoare s-au petrecut însă câțiva ani mai târziu, când m-am trezit cu o etajeră goală deasupra biroului și o pasiune de colecționar.
     Bineînțeles, faptul că am ales să adun cărți și nu altceva n-a fost deloc o întâmplare, ci rezultatul copilăriei mele petrecute alături de biblioteca mamei și de toate cărțile cu coperte colorate pe care ea le-a folosit să mă atragă spre această lume.

     Acum venise însă timpul să-mi aleg propriile cărți „de oameni mari”.

…READ MORE!

Confesiunile unui șoricel de bibilotecă #9 Cărțile stufoase care au meritat efortul

 photo spring-cherry2_zpsvn9uotxk.png

77197b7c0398f606b835b9fedb0f01fc

Mereu mi-au plăcut cărțile stufoase sau, cum îmi place mie să le numesc, cărțile „grase”. Numesc cărți stufoase în general pe cele ce trec de 600 de pagini, acele tomuri ce uneori pot părea intimidante.

Îmi plac cărțile stufoase pentru că în general consider că numărul paginilor este proporțional cu complexitatea cărții – altfel spus cu cât o carte e mai lungă, cu atât e mai probabil să fie o carte complexă. Să scrii o carte scurtă (până-n ~250 de pagini) care să trateze teme și idei complexe și să o facă și bine mi se pare mult mai greu.

Îmi plac cărțile stufoase pentru că pot petrece mai mult timp cu ele, cu personajele lor, mă pot atașa mai bine de ele.

…READ MORE!

Europa-n cărți #2 Februarie: Belgia – Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yourcenar

 photo europe-in-books2_zpslozsldvx.png

Căutând autori belgieni, am dat de Georges Simenon, autorul seriei cu detectivul Maigret, de Amélie Nothomb, despre care aveam impresia că-i franțuzoaică și de la care am citit acum vreo doi ani Catilinarele, și de Marguerite Yourcenar cu Memoriile lui Hadrian, carte de care mai auzisem și care se afla de mai multă vreme în wishlist-ul meu, motiv pentru care am și ales-o.

…READ MORE!

Previous Older Entries Next Newer Entries