Și a mai trecut încă un an…

dIată-ne acum și la finalul lui 2015, care-a zburat cum nu se poate mai repede. Așadar, ne-am adunat astăzi aici pentru a încheia acest an cu tradiționala postare de pe 31 decembrie, cu scurte gânduri, rezumate și dorințe, pentru anul ce-a trecut și pentru anul ce va să vie.
2015 a fost scurt și frumos, dar destul de monoton. Aste-as primele cuvinte care-mi vin în mine cand e să-l descriu. Poate e din cauză că vacanța asta nu-s în cele mai bune toane și că sunt destul de dezgustată de rasa umană, însă nu vad foarte mari realizări în anul ce-a trecut.
Un scurt rezumat ar fi: …READ MORE!

5 ani de bloggăreală…

0029902ab97d03c9c4cd4262ea7476b7 …acum o săptămână. Cu sesiunea care s-a terminat chiar pe 19, cu presesiunea și cu tot semestrul groaznic de aglomerat pe care l-am avut, nu pot să cred că am uitat de ziua blogului!
Și facultatea și-a spus cuvântul nu doar din acest punct de vedere, ci din întreaga perspectivă a lui Sayuki, ale cărei obiceiuri livrești și/sau de bloggeriță le-a cam inhibat. Dar avand în vedere că nu ajungi din întâmplare să faci Calculatoare la Poli, studentului îi rămâne consolarea că măcar face ce-i place…în mare – în rest se consoleaza că și-a făcut-o cu propria mână:).
…READ MORE!

Și a mai trecut încă un an…

Deși n-am mai dat pe-aici de vreo 3 luni jumate (cries a river…), tradiția e tradiție. Așa cum sărbătorile sunt în general prilej să-ți mai vezi rudele și să mai iei legătura cu vechi cunoștințe, ziua de 31 decembrie e mereu cea în care trebuie să-mi fac timp pentru un articol.

large2014 a fost cel mai radical, mai marcant an din cei 18 ai mei. Am terminat liceul, am ajuns la facultatea visurilor mele, și aici s-a rupt firul între mine și blog. Simt că o grămadă de lucruri s-au schimbat de când am plecat la București..și nu mă refer doar la lucrurile palpabile. Facultatea nu-mi lasă prea mult timp liber, așa că citesc în reprize când apuc, sau în tren spre casă. Am o grămadă de teme, am început să mă îndrăgostesc de Linux, de voie-de nevoie, și sunt extrem de stresată de examenul la analiză dar, cu toate astea și cu micile drame pe care le-am avut la început și încă le am ocazional, nu m-am simțit niciodată așa de bine, de fericită și de pozitivă ca în ultimele 2-3 luni :). M-am transformat într-un panda fericit care se joaca de-a studenta, răspândește pozitivitate și ajunge seara târziu acasa pentru că a stat prea mult prin librării.
…READ MORE!

4 anişori<3

2014 03 01 GR 539 BONO pdte

Nu cred că acum 4 ani pe vremea asta, când am înfiinţat blogul, m-aş fi gândit că azi încă voi fi aici..dar iată că aşa este:)

L-am creat la începutul verii ce marca, pentru mine, şfârşitul clasei a 8-a şi a fost alături de mine pe tot parcursul liceului pe care iată, chiar azi, la festivitatea de premiere, pot spune că l-am terminat oficial, neoficial şi în toate modurile posibile. Anul trecut, în postul de 3 anişori, spuneam că atunci când vom sărbători 4 ani voi fi în pragul bac-ului..şi, bine-nţeles, aveam dreptate. Dar, deşi am fost cam absentă în ultima vreme pe aici, îmi pot ridica puţin privirea din probleme de informatică şi-mi pot scoate nasul dintre limite şi funcţii derivabile ca să scriu acest mic post pentru a marca a 4-a aniversare a blogului:).

Am trecut prin multe în aceşti 4 ani şi mă bucur tare că l-am continuat un timp care, mie personal, mi se pare destul de îndelungat. Astăzi, când i-am spus mamei că e ziua blogului, m-a întrebat dacă îl voi mai continua..sau cât o voi mai face? Sincer, nu ştiu cât o voi mai ţine aşa, dar nici nu mă gândesc să renunţ aşa, pur şi simplu. Poate că facultatea va aduce o mare schimbare în viaţa mea, şi poate voi avea tot mai puţin timp pentru blog, dar eu am nevoie de constante în viaţă, iar blogul a fost una, în ultimii 4 ani. În plus, mi-a adus numai beneficii şi bucurii..şi chiar prieteni:). Sayuki a devenit o parte din mine, una de care le-am spus decât unui număr de persoane ce poate fi numărat pe mai puţin de 5 degete, e identitatea mea aproape secraetă, pe care o plac prea mult ca să o las să moară. Iar cum fără blog nu e nicio Sayuki, „iată-mă azi aici” e o frază pe care sper că o voi mai publica, anual, încă multă vreme:)

Photobucket

Şi a mai trecut încă un an…

1 Continuăm şi anul acesta tradiţia cu postul de 31 decembrie, că nu se putea altfel:)
2013 a fost un an…ciudat.
Am trecut printr-o grămadă de experienţe noi pentru mine, unele plăcute, altele mai puţin.
M-am schimbat…destul de mult. Sau poate mai corect ar fi să spun că am crescut, m-am mai maturizat…deşi, pe de altă parte, încă mai am momente când mă alint ca un copil de 3 ani ori în care mă pun pe plâns pentru că nu sunt în stare să-mi dau seama ce vreau.
Am învăţat să croşetez şi să tricotez…şi am exersat asta cât s-a putut, Sayuki e profesionistă deja:))
Am cam eliminat ‘literatura de consum’ din meniul meu. Nu neapărat în mod voit, dar clasicele au început să-mi pară din ce în ce mai atrăgătoare. Ultima dată am citit ceva contemporan în august.
Semestrul asta am reuşit să capăt cele mai frumoase note din istoria mea de liceană. Cu puţin noroc media la mate va fi singura de 9. Şi da, sunt al naibii de mândră de asta:)).
Şiii…da, cred că lista poate continua, dar am să consider că tot ce n-am mai notat intră la primul subpunct:).

…READ MORE!

3 anişori <3

large

Şiii iată că a venit şi ziulica asta. Adică ziua în care bloguleţul împlineşte 3 anişori:) Aş putea începe cu chestiile alea despre cât de repede trece timpul, dar sunt mai nostalgică din fire iar acum mă simt bine, deci nu:).
Mai devreme am citit postul de acum un an şi am observat ca atunci eram foarte mandară de el…nu că acum n-aş fi, dar nu sunt atât de entuziasmată…ar trebui sa fiu mai bucuroasă că a mai trecut un an şi încă mă ţin de blog? Mdeh, cred că sunt doar eu într-o pasă mai proastă..sau ciudată…
În fine, nu cred că s-au întâmplat prea multe pe aici în ultimul an, decât că am avut eu perioadele alea în care eram chiar mai cu capul în nori decât sunt în general şi postam din an în Paşte *recunosc, aia a fost îndrăgosteală, e o poveste mai lungă, dar nu vă faceţi griji, apele s-au liniştit, toate bune şi frumoase, sanse extrem de extrem de slabe de furtună*, dar mă bucur că mi-am revenit cu postatul:) Am să-i urez bloguleţului la mulţi ani<3 şi sper să ne vedem pe aici şi la anul pe vremea asta:) *ih, la anul pe vremea asta o sa fiu in bac :-s*

…READ MORE!

Si a mai trecut inca un an….

602267_337530533009894_1016092062_n_largeAm facut o traditie pe blog ca la fiecare sfarsit de an sa am o postare cu acest titlu si, chiar daca am cam absentat eu pe aici in ultima vreme, nu ma lasa inimioara sa incalc traditia. Ca doar o data se sfarseste 2012, ne?

Ei, daca la sfarsitul anului trecut spuneam ca in sfarsit mi-am dat seama cine sunt..hm…acum spun ca n-am nicio idee cine sunt, ca n-am sa aflu niciodata si ca nici nu vreau sa aflu. Sunt Alexandra si atat. Sayuki e doar o particica din asta. Iar despre 2012 ce sa spun? Pe multi i-am auzit spunand ca a fost un an ciudat, altii ca a fost okay, mama spune ca a fost urat…Pentru mine 2012 a fost cate putin din fiecare. In 2012 am ras si am plans mai mult decat oricand, am avut perioade de fercire maxima si altele in care nu vroiam decat sa dorm si sa fiu lasata in pace si ma purtam ca o lamaie afurisita, …READ MORE!

Biblioteca mea.

Stiu ca sunteti cativa care mi-ati spus ca vreti sa-mi vedeti biblioteca, fie in ultima vreme, fie mai demult. Ei bine, eu de mult vroiam sa fac o astfel de postare, pentru ca pur si simplu ador cand vad pe alte bloguri poze cu biblioteci, fie ale bloggerilor, fie ale cititorilor, si m-am gandit ca probabil nu sunt singura si poate si altii vor sa-mi vada mie biblioteca:). Asa ca astazi, pentru ca dupa ce am facut o vizita scurta pe la liceu n-am mai stat iar sa pierd vremea prin Constanta cu colegele *nu de alta, dar azi chiar era prea cald afara @.@ * am zis ‘hai s-o fac si p-asta’ :). Siiii, dupa multa munca si suferinta, am reusit sa fac cateva poze *ca deh, trebuia sa sterg intai praful:))..si asta dureaza ceva, ca eu tre sa fac totul ca la carte daca tot fac, asa ca intai trebuie sa dau jos de pe rafturi toate cartile, apoi sa sterg praful si apoi sa le pun iar la loc..filosofie mare. Nu mai spun ca mereu reusesc sa scap cateva carti..Azi a fost mai nasol, pentru ca m-am cocotat pe scaun cu un teanc de carti in brate, pe care trebuia sa le pun pe raftul de sus si normal ca una tot a cazut…din feiricire a aterizat in siguranta, pe birou; din nefericire, paharul meu preferat era pe pista ei de aterizare, de unde a decolat instantaneu si a aterizat fortat pe podea, unde s-a metamorfozat intr-o gramada mare de ciobulete mici dispersate pe toata podeaua…hai ca o dau in romane acum:))* Dar gata, punct la palavrageala si trec la poze:). Nu sunt prea grozave ca sunt facute cu telefonul, dar merge. Click pe ele pentru a le mari:).

In mare, asta e :) :

…READ MORE!

2 ani de blogareala <3


Cumva, au trecut 2 ani de cand am creat bloguletul asta…cat de repede trece timpul.. Ma rog, a mai trecut mai bine de jumatate de an pana cand am inceput sa ma ocup cu adevarat de el, dar nu asta conteaza:)). Ideea e ca eu consider ca, dupa astia 2 ani, bloguletul o duce destul de bine *adica are destule vizualizari/comentarii/cititori* lucru care ma bucura si pentru care trebuie sa va multumesc si voua, pentru ca pana la urma facem blogul asta impreuna, ne?:) Si lucrul care ma bucura cel mai tare e ca am ajuns pana aici scriind si..atat. Vreau sa spun ca nu am organizat niciodata concursuri *la inceput nici nu vroiam sa aud de asa ceva, dar acum imi doresc sa pot organiza:)* deci am garantia ca toata lumea care trece pe aici si apoi revine si poate si comenteaza, face chestia asta doar pentru ca vrea, pentru ca ii place, nu din motive materiale.
…READ MORE!

Previous Older Entries Next Newer Entries