Cărțile cu animăluțe ale lui Jill Tomlinson

Bun găsit, dragi cititori! :) Astăzi, în această duminică de mijloc de aprilie, vă propun să ne aruncăm o privire spre o serie de cărți pentru mici cititori, a cărei autoare este Jill Tomlinson.

Cărticelele sunt în număr de 6, fiecare având în jur de 100 de pagini cu scris măricel și ilustrații simpatice alb-negru, perfecte pentru cititori începători, aflați la primele cărți mai „stufoase”, dar și pentru orice fan al cărților pentru copii care caută o lectură scurtă și relaxantă.

Fiecare carte are în centru un animăluț pe care îl urmărim fie într-o aventură, fie pe drumul lor către maturizare, și fiecare carte tratează câte o temă menită spre educarea celor mici.

Voi începe cu prima pe care am citit-o și totodată preferata mea dintre toate: Bufnița care se temea de întuneric. Îl urmărim pe Buf, un pui de bunfință mai neobișnuit prin faptul că, deși este o pasăre de noapte, el se teme de întuneric. De-a lungul cărții, cu ajutorul unor personaje care-i arată părțile frumoase ale nopții, el realizează faptul că nu se teme de fapt de întuneric, ci de necunoscutul reprezentat de acesta. Mi-a plăcut mult acest volum pentru că abordează o temă destul de clasică, teama de întuneric, dar căreia îi oferă o soluție surprinzătoare. Și pentru că m-a impersionat așa plăcut la vremea când am citit-o, Buf a primit și o recenzie separată.

Găina care nu voia să renunțe este povestea găinușii Sanda, care vrea să-și viziteze mătușa și pe noii ei puișori. Singura problemă este că mătușa locuiește în Fundătura Mare, la câțiva kilometrii distanță de ferma la care trăia Sanda. Dar găinușa își dorește foarte mult să facă această vizită, așa că este perseverentă, ceea ce dă naștere multor aventuri amuzante. Cu excepția lui Buf, povestea Sandei este cea care m-a surprins cel mai tare – cine s-ar fi gândit că viața unei găini poate fi așa palpitantă?

Suzy, Pisicuța care voia să ajungă acasă, are o poveste destul de fantastică, dar și ea, la fel ca și găinușa Sanda, ne învață să fim perseverenți atunci când ne dorim ceva din toată inima, pentru că până la urmă vom reuși să îl obținem. Suzy este o pisicuță franțuzoaică ce ajunge din greșeală în coșul unui balon cu aer cald care o transportă până pe malul Mari Britanii. Acolo o găsește o bătrânică și o ia să o îngrijească, însă lui Suzy îi lipsește fostul ei proprietar, așa că face tot ce-i stă în putință pentru a se întoarce acasă.

Spre deosebire de aceste 3 volume prezentate, următoarele 3 sunt mai concentrate pe speciile animăluțelor în sine, oferind diverse informații despre obiceiurile acestora – despre ce mănâncă și cum își găsesc hrana, cum și unde dorm, de ce alte specii le e teamă și, foarte important, cum comunică și cum se comportă în societățile lor. Astfel avem un grup de animăluțe tinere și curioase, care pun o mulțime de întrebări: Otto, Pinguinul care voia să afle mai multe (și care are și el o recenzie separată), Patty, Vidra care voia să știe tot și Pongo, Gorila care voia să se facă mare. Toate trei poveștile urmează cam aceleași linii, adaptate însă la specia fiecăruia dintre personaje. Recunosc să de Pongo nu prea mi-a plăcut, pentru că nu prea-mi plac în general gorilele, însă poveștile vidrei și a pinguinului mi s-au părut foarte simpatice. Cred că mi-ar fi plăcut foarte mult când eram mică și la fel de curioasă precum personajele, pentru că țin minte că pe atunci nu prea citeam povești, dar îmi ocupam timpul cu tot felul de cărticele de cultură generală pe diverse teme, inclusiv despre animale.

Acestea fiind spuse, animăluțele sunt pe alese și le recomand în special copiilor curioși sau care sunt începători într-ale lecturii și simt că a venit vremea să treacă la cărți mai serioase decât clasicele cărți ilustrate cu 32 de pagini.

Ce părere aveți despre serie? Vă plac în general cărțile în care personajele sunt animale?

Toate cele 6 volume le puteți găsi la Editura Nemira, căreia îi mulțumesc că, pe măsură ce mai publicau câte un volum, îmi trimiteau și mie câte un exemplar!