Cărți de ascuțit mintea: Challenger Deep de Neal Schusterman

 photo br5_zps7ggn3qcl.png

Titlu original: Challenger Deep
Editura: Gama
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2017
Anul primei publicări: 2015
Număr pagini: 334
O găsești la: Gama, Libris


Challenger Deep” este cartea care îmi atrăsese cel mai tare atenția din oferta Editurii Gama și s-a dovedit că a fost pe bună dreptate, căci mi-a plăcut foarte foarte mult.
Personal n-am avut de-a face, nici în realitate și nici în lecturi, cu bolile mintale, motiv pentru care nu dețin prea multe cunoștințe pe această temă, însă felul în care Neal Schusterman a reușit să o ilustreze în această carte mi s-a părut fascinant și foarte realist, stârnindu-mi interesul pentru lecturi de acest tip.

Caden Bosch este cu adolescent obișnuit de 15 ani, merge la școală, e pasionat de desen, are o soră mai mică și face parte dintr-un clasic trio de prieteni împreună cu care își petrece timpul liber. Sau cel puțin la început crezi că este doar un adolescent obișnuit, până când îți dai seama că acele povești în care el este pe o corabie împreună cu alți marinari, un căpitan cu un sâmbure de piersică în locul unui ochi și un papagal căruia îi lipsește de asemenea un ochi…ei bine, nu sunt chiar povești, ci se amestecă tot mai mult cu realitatea, pe măsură ce mintea lui Caden devine tot mai tulburată.

Mi-a plăcut foarte mult felul în care a fost portretizată boala, într-un mod foarte sincer și real, fără dramatizări, exagerări sau scene lacrimogene și fără a martiriza în vreun fel personajul principal sau siferinzii de boli mintale în general. Mi-a plăcut foarte mult și felul treptat în care planul real se amestecă tot mai tare cu cel imaginar al corabiei, pe măsură ce boala avansează, dar și descrierile felului în care se simțea Caden, cartea fiind scrisă din perspectiva lui. Chiar și fără a cunoaște pe cineva aflat în situația lui, mi s-a părut foarte ușor să empatizez cu ceea ce simțea, cu teama și deznădejdea lui de a nu-și putea controla propria minte, precum și cu furia pentru faptul că și el și părinții lui sunt total neputincioși în fața acestui fapt, nici chiar medicii nefiind foarte departe de asta. Și mi-a mai plăcut și faptul că romanul este plin de metafore dar și de adevăruri despre viață care-ți dau de gândit. Și nu, nu am nimic de spus la categoria „nu mi-a plăcut”.

Romanul a fost inspirat de fiul autorului, Brendan, care suferă de aceeași boală ca și Caden și care este de asemenea artist, el fiind autorul ilustrațiilor ce însoțesc narațiunea. Acest detalui mi se pare unul destul de important, oferind și mai multă autenticitate cărții care, deși e o operă de ficțiune, încearcă să descrie cât mai precis felul în care se simte o persoană ce suferă de o anumită boală mentală, scopul său fiind conștientizarea problemelor și înlăturarea stigmatului asociat acestor boli sau, altfel spus, mai multă înțelegere, empatie și acceptare din partea „celor aflați de cealaltă parte a geamului”, așa cum îi numea Caden pe cei sănătoși.

Mă bucură faptul că editura Gama a adus și la noi această carte cu un subiect încă delicat dar din păcate extrem de real. Vă recomand această lectură de pe la 13 până la oricât de mulți ani, indiferent dacă știți pe cineva afectat de aceste boli sau nu, și indiferent dacă vi se pare genul vostru sau nu – este tipul de carte pentru care merită să ieși din zona de confort.




Multe mulțumiri Editurii Gama pentru oferirea acestei cărți!



 photo 1_zpsnmpcvxam.png

Cred că își dorește atât de mult să aibă dreptate, că nici nu bagă de seamă că tot anxios sunt – dar faptul că mă crede OK mă face și pe mine să mă simt așa. Dă-o-ncolo de energie solară – dacă am reuși să exploatăm negarea, ar alimenta planeta vreme de câteva generații!(pg. 62)

Don Quijote – celebrul nebun literar – s-a luptat cu morile de vânt. Oamenii cred că vedea uriași când se uita la ele, dar noi, cei care-am fost acolo, știm adevărul. Vedea mori, ca toată lumea – dar credea că sunt uriași. Cel mai înspăimântător lucru e să nu știi, însă, ce urmează să mai crezi.(pg. 179)

Frica de a nu trăi e groaza adâncă, stăruitoare, că-ți vei vedea potențialul descompunându-se în dezamăgire iremediabilă după ce „ar trebui să fie” va fi zdrobit de ceea ce este. Câteodată mă gândesc că ar fi mai simplu să trăiesc cu gândul că „ceea ce ar fi putut să fie” contează mai mult decât „ceea ce ar fi trebuit să fie”. Copiilor morți li se ridică statui, însă cei cu boli mintale sunt ascunși sub preș.(pg. 184)

Există cărți pe care nu le voi termina niciodată de citit, jocuri pe care nu le voi juca niciodată până la capăt, filme pe care le-am început și al căror sfârșit nu-l voi afla. Niciodată.
Uneori, înfruntăm cu obiectivitate ideea de niciodată, dar ne copleșește.
(pg. 308)



Photobucket

Un comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Rezumat livresc pe 2017 | Sayuki's blog

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: