Titlu original: Foundation
Editura: Paladin
Format: hardback, 220x 145 mm
Anul ediției: 2013
Anul primei publicări: 1951
Număr pagini: 261
O găsești la: Diverta
După secole petrecute în wishlist-ul meu, s-a întâmplat într-un final să pun și eu mâna și să citesc Fundația, acest clasic al genului science-fiction, scris de acest gigant al literaturii science-fiction, Isaac Asimov. Poate și din acest motiv am tot evitat a-i scrie o recenzie: deși am citit cartea în urmă cu două luni, iată-mă vorbind despre ea abia acum, încă puțin intimidată de ea, pe de o parte, dar și destul de lipsită de idei, pe de altă parte; să vedem ce iese :)
În intriga cărții ajungem pe planeta Trantor, unde îl cunoaștem pe Hari Seldon, un mare matematician și creatorul prihoistoriei, o știință prin care viitorul poate fi prezis cu ajutorul matematicii. Curând ni se dezvăluie și intriga romanului: dorința lui Hari de a întemeia Fundația – o societate formată numai din oameni de știință din diverse domenii, ce va locui pe o planetă mică și îndepărtată și a cărei scop îl reprezintă Enciclopedia: adunarea într-o carte a tuturor cunoștințelor deținute de oameni.
Ca structură a narațiunii, cartea mi-a amintit, din umila mea cultură sf, de romanele lui Arthur C. Clarke, prin faptul că nu se concentrează pe individualități, ca majoritatea cărților, ci pe societate, pe om ca specie și nu ca individ. Cu toate că avem câteva personaje, cum este Hari Sheldon de exemplu, tatăl și întemeietorul fundației fără de care nu s-ar fi întâmplat nimic din cele prezentate în roman, ele sunt oarecum episodice. Firul narativ se întinde pe o perioadă de timp ce depășește cu mult viața unui om, sărind peste perioadele de relativă pace și prosperitate și concentrându-se numai pe scurte perioade de criză din viața Fundației. Astfel, nu ne așteptăm să însoțim personajele curente pentru prea multă vreme, și nici să le revedem în următoarea parte a romanului. Mie îmi place foarte mult acest tip de abordare și mi se pare în special foarte potrivit romanelor science-fiction.
Întreaga acțiune se învârte în jurul perioadelor de criză din istoria Fundației, crize provocate și rezolvate prin manipulări ale religiei și economiei, lucru care mi-a plăcut foarte foarte mult, pentru că poate fi foarte ușor mapat pe istoria Pământului. Nu-i nici prima nici ultima carte care vorbește despre religie ca despre o formă de manipulare și atât, însă mi-a plăcut mult felul în face a făcut-o, pe față și fără ocolișuri.
Mi-a plăcut Fundația, a fost o lectură destul de ușoară și rapidă dar cu ”dedesubturi” foarte interesante și mă bucur că într-un final m-am hotărât să o citesc și eu. De recomandat nu cred că mai e nevoie s-o fac :).
Mulțumiri pentru carte librăriei Diverta! Găsiți întreaga serie Fundația pe rafturile lor!
Sayuki's blog 
oct. 19, 2017 @ 20:14:59
Inainte de ’89 era in fiecare miercuri pe la pranz, la radio pe programul 3, o emisiune despre stiinta. La final aveau si teatru radiofonic. Adaptare dupa ciclul Fundatiei. Ascultam cu sfintenie in fiecare saptamana, personajul Catarul ma inspaimanta si fascina deopotriva. Am cumparat mai tarziu toate romanele Fundatiei cand au aparut la Nemira si le-am citit cu mare placere, mai trageam si chiulul de la cate un curs pt ca nu ma puteam trezi dimineata dupa o noapte de citit. Ei, citind acum recenzia ta imi dau seama ca in afara Catar si Hari Sheldon nu imi mai amintesc prea multe 🤔. Poate ca ar trebui sa recitesc, desi am asa o lista lungaaaaa!
oct. 19, 2017 @ 21:00:43
Hihi, și nici n-am povestit mare lucru din carte! :)) Dar sincer nici nu mi se pare că sunt foarte multe de reținut din punct de vedere al acțiunii din Fundația, mai interesante mi s-au părut ideile – restul probabil că-l voi uita și eu în destul de scurtă vreme (unde mai pui că numele personajelor am impresia că le rețin doar la cărți clasice și alte câteva excepții gen cărți care se bazează mult pe personaje..în rest mi se întâmplă uneori să nu le știu nici când am cartea la currently reading, ceea ce mi se pare un pic trist, însă îmi las memoria să-și facă propriile alegeri :D )
oct. 19, 2017 @ 22:19:34
A republicat asta pe Cronopedia.
oct. 20, 2017 @ 10:43:16
Asimov și Fundația
Apologeții lui Asimov susțin că ideea de bază a seriei fundației i-ar fi venit lui Asimov după ce a citit ” Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman” de Edward Gibbon. Cert este că scriitorul publicase deja ”Eu, robotul” în care teoretizează conceptul de creier pozitronic ( un computer stohastic cu performanțe superioare creierului uman), concept ce reprezintă un adevărat fir roșu ce intersectează majoritatea creațiilor maestrului, precum și cel al motorului superluminic, iar ideea psihoistoriei a fost dezvoltată împreună cu editorul său John W. Campbell.
Fundația a fost inițial o serie de 8 povestiri publicate în revista Astounding Science Fiction între mai 1942 și ianuarie 1950.
Primele 4 povestiri împreună cu o a cincea nouă povestire, a cărei acțiune se petrece înaintea acestora, au fost publicate într-un singur volum, ”Fundația”, pentru prima dată în 1951 de către Gnome Press. Celelalte patru nuvele au fost publicate în perechi de câte două, dând naștere celorlalte două volume ce alcătuiesc trilogia inițială: ”Fundația și Imperiul” și ”A doua Fundație”.
În 1953 se publică ”Caverne de oțel” în care apare pentru prima dată robotul umanoid R. Daneel Olivaw, personaj legendar și multimilenar, părtaș la soarta omenirii începând cu expansiunea omului în spațiu ( Soarele gol, Roboții de pe Aurora, O piatră pe cer), continuând cu constituirea imperiului ( Pulbere de stele, Roboții și imperiul) și personaj din umbră în seria Fundației (Eto Demerzel, Chetter Hummin).
În 1981 Asimov a fost convins de către editorii săi să scrie un al patrulea volum, astfel că în 1982 acesta a publicat ”Marginea Fundației”. Apoi a urmat un al cincilea în 1983, ”Fundația și Pământul”, iar cinci ani mai târziu cele două volume ”Preludiul Fundației” și ”Fundația Renăscută” a căror acțiune se desfășoară înaintea trilogiei inițiale. În perioada în care nu a lucrat la continuări și la preludii, Asimov a legat seria Fundației cu alte serii ale sale (Sfârșitul eternității, Omul bicentenar) dând naștere unui univers unic.
Într-o ordine cronologică a universului asimovian am avea cărțile: Sfârșitul eternității, Eu, robotul, Omul bicentenar, Caverne de oțel, Soarele gol, Roboții de pe Aurora, O piatră pe cer, Pulbere de stele, Curenții spațiali, Roboții și imperiul, Preludiul fundației, Fundația renăscută, Fundația, Fundația și imperiul, A doua fundație, Marginea fundației, Fundația și Pământul.
Enjoi!
oct. 20, 2017 @ 10:59:31
Mulțumesc frumos pentru informații, e un text foarte interesant! Și foarte interesant mi se pare și faptul că prima carte în ordine cronologică se numește Sfârșitul eternității.
oct. 20, 2017 @ 11:33:18
Inițial, oamenii au descoperit călătoria în timp, ceea ce a dus la o societate statică, conservatoare. Unul din operatorii „schimbărilor de realitate” împreună cu o cerșetasă venită de „foarte sus în timp” venită să vadă de ce oamenii au rămas codașii universului, se întorc în anii 40 și aduc ( precum Prometeu !) cunoașterea energiei atomice care schimbă radical direcția de dezvoltare a omenirii către explorarea spațiului într-un univers în care omul era unica ființă cu rațiune, creeînd premizele pentru restul universului asimovian. O carte excelentă, ca toate cărțile lui Asimov. :)
oct. 20, 2017 @ 14:50:28
Înseamnă că trebuie să pun mai repede mâna și să le citesc, să nu rămân și eu codașă la capitolul sf