Cărți de ascuțit mintea: Cum să trăiești veșnic de Sally Nicholls

 photo br5_zps7ggn3qcl.png

Titlu original: Ways to Live Forever
Editura: Gama
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2017
Anul primei publicări: 2008
Număr pagini: 221
O găsești la: Gama, Libris, Diverta


De curând mi s-a oferit șansa de a colabora cu editura Gama, editură ce se ocupă cu cărți pentru copii și părinți și care momentan nu are o ofertă foarte bogată la categoria ficțiune, însă titlurile pe care le-au editat în această categorie mi-au atras imediat atenția prin faptul că tratează diverse teme mai serioase și importante, ambalându-le în cărți pentru copii; altfel spus, mi-au părut cărți care au și o componentă educativă și care trec dincolo de clișeele copilului cu abilități speciale care ajunge să salveze lumea – pe care îl întâlnim deja în mult prea multe cărți apărute în ultima decadă. Așadar sunt foarte încântată de această colaborare și sper că vor continua pe această linie și cu viitoarele publicații :).

Acestea fiind spuse, cum am primit coletul de la editură, cum m-am și apucat de citit, căci mi-era tare poftă de o carte scurtă și ușoară. „Cum să trăiești veșnic” a fost chiar mai ușor de citit decât mă așteptam, căci am ajuns s-o termin lejer în două seri. Are capitole foarte scurte, în jur de 2-3 pagini, și este presărată cu tot felul de listuțe, desene sau notițe scrise de mână ale personajului principal, ceea ce o face și mai interesantă dar îi dă și o doză mai mare de autenticitate pentru că – hei, am uitat să vă spun, dar cartea e scrisă de fapt de Sam, personaj principal în propria poveste. Așa cum aflăm de la începutul cărții, el este un băiețel de 11 ani cu leucemie, face școala acasă în fiecare luni, miercuri și vineri, iar învățătoarea lui, doamna Willis, i-a dat ca temă să-și scrie povestea într-o carte: zis și făcut!

Cu toate că nu mi s-a părut chiar o carte extraordinară ori ieșit din comun de bine scrisă, mi s-a părut a avea o idee foarte interesantă (aceea de carte în carte), mi-a plăcut mult Sam ca personaj și îi ofer puncte bonus pentru faptul că e prima carte cu bolnavi de cancer pe care o citesc și care nu se vrea siropoșenie lacrimogenă: recunosc că mi s-au umezit oleacă ochii la anumite pagini, însă totul a fost în limita normalului, fără exagerări și scene care să pară că sunt acolo cu singurul scop de a te face să plângi.

Sam este conștient de faptul că o să moară, atât el cât și prietenul lui cel mai bun, Felix, de asemenea bolnav de cancer. Însă nu avem parte de drame și crize existențiale, cei doi sunt copii cât se poate de normali în condițiile date, cu vise și speranțe și poftă de a face prostioare. Cartea nu are o acțiune anume, ci doar prezintă viața lui Sam și toate întrebările pe care și le pune: oare cum știi că ai murit? oare ce se întâmplă după? oare doare să mori? – întrebări la care găsește fel și fel de răspunsuri, mai mult sau mai puțin copilărești.

Printre aceste liste cu răspunsuri la întrebări se strecoară și liste cu diverse informații interesante, Sam fiind un copil curios care folosește internetul cu folos spre a se informa, precum și o listă cu dorințe înainte de a muri. Am simțit o legătură un pic mai personală cu cartea în momentul în care am aflat că Sam își dorea foarte mult să coboare pe scările rulante care urcă și să urce pe cele care coboară, chestie care mi-a plăcut foarte mult din mai multe motive: pe de o parte pentru că pare o dorință așa de banală, un lucru așa de mărunt și pe care te-ai gândi că-l poți face oricând (așa ca toate lucrurile mici pe care nu prea le apreciem), iar pe de altă parte asta a fost și o dorință de-a mea pe care mi-am îndeplinit-o acum vreo 2-3 ani și, deși, așa cum am spus, pare ceva banal, a fost una dintre cele mai dubioase experiențe pe care le-am avut *prima oară, că pe urmă parcă nu mai e la fel de spectaculos :)*.

Pe lângă scena cu scara rulantă, cred că partea mea preferată a fost cea în care Sam inventează o poveste în care a fost descoperit un medicament miraculos care a vindecat de leucemie toți cobaii de laborator și urma să fie testat și pe oameni. El s-a oferit să îl încerce și a fost vindecat complet din câteva pastile și a încheiat povestea cu „Și nimeni nu mai moare de leucemie. Niciodată”. Mi s-a părut foarte frumoasă și foarte umană această speranță a lui transpusă în narațiune. Okay, știu că mai am doar câteva luni de trăit…dar dacă totuși…?

Frumos! Recomand copiilor dar nu numai!




Multe mulțumiri Editurii Gama pentru oferirea acestei cărți!



Photobucket

Anunțuri

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: