Confesiunile unui șoricel de bibilotecă #9 Cărțile stufoase care au meritat efortul

 photo spring-cherry2_zpsvn9uotxk.png

77197b7c0398f606b835b9fedb0f01fc


Mereu mi-au plăcut cărțile stufoase sau, cum îmi place mie să le numesc, cărțile „grase”. Numesc cărți stufoase în general pe cele ce trec de 600 de pagini, acele tomuri ce uneori pot părea intimidante.

Îmi plac cărțile stufoase pentru că în general consider că numărul paginilor este proporțional cu complexitatea cărții – altfel spus cu cât o carte e mai lungă, cu atât e mai probabil să fie o carte complexă. Să scrii o carte scurtă (până-n ~250 de pagini) care să trateze teme și idei complexe și să o facă și bine mi se pare mult mai greu.

Îmi plac cărțile stufoase pentru că pot petrece mai mult timp cu ele, cu personajele lor, mă pot atașa mai bine de ele.

Îmi plac cărțile stufoase pentru sentimentul de mulțumire de sine pe care-l am atunci când termin una – pentru că am făcut ceva ce nu oricine ar face sau ar avea curaj să încerce (cu atât mai mult un non-cititor care ar cădea pe spate de uimire cânt te-ar vedea citind sfârșitul unei cărți grase).

Îmi plac cărțile stufoase pentru că nu m-au intimidat niciodată prin numărul lor de pagini – și dacă evit vreuna e mai degrabă din pricina autorului (a se vedea Război și Pace, pe care o evit gândindu-mă la ultima mea întâlnire cu Tolstoi: Anna Karenina, sau Ulise, pentru care încă nu cred că-s pregătită și nici nu voi fi înainte să citesc Odiseea).

 photo spring-cerry_separator_zpsfoirmlng.png

Ca să nu vorbim așa, „pe sec”, am făcut și o listă cu 5 dintre cele mai stufoase cărți pe care le-am citit și care sunt printre cele mai frumoase lecturi ale mele.
(menționez că toate cărțile le am acasă, așa că nu pot verifica numărul paginilor, deci e doar cu aproximație sau din ce-am găsit pe net)

pe-aripile-vantului-rezumat

Pe aripile vântului de Margaret Mitchell (~ 1200 pagini), probabil cea mai lungă carte pe care am citit-o vreodată, mi-am petrecut cu ea sfârșitul vacanței de Crăciun din clasa a 12-a.
Nu cred că mai are nevoie de vreo altă introducere, nu e doar un clasic roman de dragoste, ci un roman foarte complex petrecut în jurul războiului civil american.

mizerabilii-victor-hugo






Mizerabilii de Victor Hugo (~ 1500 pagini) ar fi cea mai lungă carte citită dacă aș fi citit și ultimul (al treilea) volum. În ediția mea de la Adevărul am citit primele 2 volume prin liceu (~ 1000 pagini) și marele meu regret în materie de lectură e că n-am citit atunci și ultimul volum. Din nou un clasic foarte complex, cu un stil de scriere foarte plin de detalii și foarte aparte.

dune-primul-volum-din-seria-dune_1_fullsize



Dune de Frank Herbert (~ 800+ pagini), primul volum al seriei Dune, este de data aceasta un clasic SF și totodată primul roman SF pe care l-am citit, în vacanța dintre semestre de când eram anul I, și care m-a făcut să-mi pun întrebarea de ce am așteptat 18 ani până să încerc acest gen?!

j-k-rowling-harrypottersitalismanelemortii



Să nu uităm că și seria Harry Potter are vreo 3 volume foarte stufoase. Mie volumul 5 nu mi-a prea plăcut, însă ultimele două, Harry Potter și Prințui Semipur și Harry Potter și Talismanele Morții au fost geniale! (ambele în jur de 600 pagini)



barbati-care-urasc-femeile



Bărbați care urăsc femeile de Stieg Larsson (~ 700 pagini) este cea mai recentă lectură din această listă. Am citit ambele volume la sfârșitul lui ianuarie ca parte din provocarea „Europa-ntr-o sacoșă cu cărți” (Suedia). Știam că a făcut mare vâlvă, iar eu sunt de obicei sceptică atunci când e vorba de astfel de cărți, însă a fost genială! Plină de suspans, m-a ținut lipită de paginile primului volum de l-am citit în două zile, apoi a început sesiunea cu un prim examen oribil și am suferit încet citind doar câteva zeci de pagini în fiecare seară, culcându-mă mereu la ore mai târzii decât intenționam. Nu mai întâlnisem de multă vreme o carte care să-mi acapareze mintea așa și să mă țină trează, curioasă ce se întâmplă în capitolul următor.



Acestea au fost 5 dintre cele mai frumoase lecturi stufoase ale mele.
Alte mențiuni la fel de frumoase:
Jane Eyre de Charlotte Bronte
Crimă și Pedeapsă de Dostoievski
Călătoarea de Diana Gabaldon (să spunem totuși un pic mai la coadă, dacă ar fi să facem un top)
Numele vântului de Patrick Rothfuss (idem)
Singur în Berlin de Hans Fallada
– probabil multe altele care nu mi-au trecut prin minte :)



Voi ce relație aveți cu cărțile stufoase? Care-i cea mai frumoasă carte grasă citită?

Photobucket

Anunțuri

4 comentarii (+add yours?)

  1. KoNico
    Mar 04, 2017 @ 21:49:51

    Îmi plac cărțile gase doar că mă deranjează că nu le pot purta peste tot cu mine că trag la kilogram. Mă așteaptă pe noptieră Alegerea Sofiei de William Styron. Din ce-ai menționat, îmi adaug pe listă Mizerabilii. ✌ Spor la citit! 😁

    Răspunde

  2. Dorina Danila
    Mar 05, 2017 @ 11:56:58

    Stâlpii Pământului de Ken Follett. Cam 1000 de pagini.

    Răspunde

  3. Ilovefantasybooks
    Iun 12, 2017 @ 23:38:14

    Frumos.Eu ador cartile groase si sunt perfect de acord cu faptul ca complexitatea se masoara in pagini.Eu am citit la capitolul grosime Winnetou(aprox.1200),Regii Blestemati(1500 cu aproximatie) si altele.
    Si am mai multe groase in plan.
    Felicitari pentru confesiune!

    Răspunde

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: