Recenzie: The Witcher: #1 Ultima dorință + #2 Sabia destinului de Andrzej Sapkowski

 photo br5_zps7ggn3qcl.png

Încep prin a menționa că aceasta este o recenzie a primelor două volume ale seriei The Witcher, însă fără a conține vreun spoiler, indiferent dacă ai cițit sau nu vreunul dintre volume.

ultima-dorinta andrzej-sapkowski-sabia-destinului-c1
Titlu original: Ostatnie życzenie Titlu original: Wiedzmin Miecz Przeznaczenia
Editura: Nemira Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2015 Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 1993 Anul primei publicări: 1992
Număr pagini: 296 Număr pagini: 352
Comandă la: Nemira, Libris Comandă la: Nemira, Libris





          Obișnuiesc să citesc tot felul de cărți din diverse genuri, iar lecturile mele preferate sunt la fel de dispersate, însă cartea după care tot tânjesc de ani buni este un dark fantasy amestecat cu un pic de horror psihologic și creaturi mitologice, într-un decor cu tente medievale. Nu am întâlnit nicio astfel de carte până la Andrzej Sapkowski, care s-a apropiat extrem de mult de acest ideal al meu.
          Primele două volume ale seriei The Witcher, Ultima dorință și Sabia destinului, nu sunt romane în adevăratul sens, ci colecții de povestiri ce au în centru aventurile lui Geralt de Rivia. Din câte am aflat, începând cu volumul următor va începe cu adevărat seria (și va fi mai mult decât scurte povestiri).

          Geralt este un vânător, un personaj misterios a cărui poveste este dezvăluită încet dar niciodată în întregime. Andrzej Sapkowski creează o lume în care folclorul și superstițiile sunt reale, iar vampirii, strigoii, kikimorele și alte creaturi îți pot veni de hac în orice moment. Este o lume întunecată și înfricoșătoare în care Geralt este eroul a numeroase basme repovestite. Albă ca zăpada și cei șapte pitici, Cenușăreasa, Mica Sirenă și multe altele se transformă din prințesele pe care le știm în creaturi din povești macabre și sângeroase. Mi-au plăcut foarte mult aceste noi interpretări ale basmelor clasice, cu atât mai mult cu cât autorul le-a integrat foarte bine în universul cărților, făcând totul să pară o poveste medievală credibilă.

          Pe lângă toate lucrurile înfiorătoare din cărți, avem și o poveste de dragoste – atipică și lipsită de clișee – între Geralt și Yennefer, o vrăjitoare, un personaj enigmatic, capricios, care își face din când în când apariția, agitând spiritele.

          Mi-au plăcut foarte mult aceste cărți, cu toate că în general nu sunt o mare fană a volumelor de povestiri scurte. Sunt nerăbdătoare să apară și la noi următoarele volume ale seriei, căci sunt sigură că-mi vor plăcea și mai mult.

          Recomand oricărui iubitor de fantasy sau amator de basme repovestite, poate de pe la o anume vârstă în sus, căci volumele conțin destul de mult sex și violență. Sunt foarte bine scrise și foarte captivante: recomand, recomand, recomand!

Mulțumesc frumos Editurii Nemira pentru oferirea cărților în schimbul unei recenzii!

Photobucket

Anunțuri

4 comentarii (+add yours?)

  1. Andrei
    Feb 20, 2017 @ 10:39:52

    Asta nu e recenzie, poate cu ingaduinta sa fie considerata o firava impresie de lectura. Sincer, pentru doua carti primite moca puteai sa scrii si tu mai mult de un sfert de pagina

    Răspunde

    • Sayuki
      Feb 20, 2017 @ 13:24:23

      Toate recenziile mele sunt de fapt impresii de lectură, mai mult sau mai puțin subiective, căci nu sunt și nici nu pretind că sunt mai mult decât un simplu cititor cu un blog. În plus, motivul pentru care nu scriu atricole foarte lungi este acela că eu nu am timp să citesc recenziile stufoase ale altora, așa că nu pretind asta nici cititorilor mei – prefer o părere concisă decât un articol foarte lung în care să spun practic același lucru cu mai multe cuvinte. Scriu în funcție de cât am de spus, nu ca să umplu inutil pagini. Am și articole mai lungi, despre cărți mai complexe care mi-au dat suficient material.
      Apreciez critica și sunt de acord că nu este deloc cea mai reușită recenzie a mea, eu însămi n-am fost prea mulțumită când am scris-o, însă problema o am cu conținutul, nicidecum cu cât de scurtă este.

      Răspunde

  2. Georgi
    Mar 03, 2017 @ 10:24:48

    Tocmai mi-au venit si mie cartile astea doua. Am zis sa le citesc, inainte sa apuc sa joc „The Witcher” pe consola.

    Acum sunt la Assasin’s Creed, pentru ca decembrie a aparut si la noi prima carte tradusa in limba romana.
    Nu stiu daca ai auzit de ele, posibil sa iti placa.
    Din pacate, eu am jucat deja jocul care corespunde cartii (culmea, prin ianuarie, dar abia dupa ce l-am terminat am descoperit ca exista si carti, lol), iar cartea este… oglinda jocului (Am primit-o cadou de martisor, de la al meu barbat, el nestiind ca nu mai sunt interesata de ea, ci ca le vreau pe restul din serie).
    Dar acum ma chinui sa o termin, iar in timp ce citesc, am senzatia ca e fix jocul. E usor de citit si captivanta, oricum.
    Parca are prea multe descrieri, dar pentru cine nu a jucat, e buna si descrierea aia detaliata, ca iti da o imagine de ansamblu a imprejurimilor.

    Pentru cei care inca nu au jucat seria Assasin’s Creed, e bine sa citeasca cartile mai intai, ca mai apoi sa aiba jocul, drept ilustratie.
    Momentan exista doar o singura carte in romana, restul sunt in engleza si fiecare carte corespunde unui joc din serie. Caci, cartile au fost facute DUPA jocuri.
    Pentru mine, e o chestie faina pentru ca multa lume se plange atunci cand jocul/ filmul nu e ca in carte. Pentru prima data, ei bine, este :).

    Spun toate astea, pentru ca sper ca si „The Witcher” sa fie la fel si sa am o surpriza placuta.

    PS: E ok recenzia ta. Da, poate e un pic cam… goala, dar pentru mine este de ajuns.

    Răspunde

    • Sayuki
      Mar 03, 2017 @ 13:31:18

      Știu despre Assasin’s Creed, însă deocamdată nu mi-a prea stârnit interesul. De jucat n-am jucat niciunul, însă aș încerca The Witcher la vară, să încerc o perspectivă nouă asupra cărților…deși nu știu exact după care dintre cărți e făcut, adică dacă jocul înclude și aceste volume de povești scurte.

      Se întâmplă uneori și ca filmul să fie primul și totuși cartea făcută după el să fie diferită :)) Exemplul pe care-l știu e My Neighbor Totoro, dar probabil că mai sunt astfel de ”anomalii” :)

      Răspunde

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: