Recenzie: O delicatesă de Muriel Barbery

 photo br4_zps3fv6zdgw.png

Muriel Barbery O delicatesa

Titlu original: Une Gourmandise
Editura: Nemira
Format: paperback, 220x 120 mm
Anul ediției: 2015
Anul primei publicări: 2000
Număr pagini: 152
Comandă la: Nemira


Pe Muriel Barbery am cunoscut-o de curând, în Eleganța Ariciului, despre care vă spuneam că mi-a plăcut tare mult. În aceste condiții, mare mi-a fost bucuria să descopăr, în următorul colet pe care l-am primit de la Nemira, o altă carte de-a autoarei! Și mai mare mi-a fost bucuria când, citind descrierea pe Goodreads, am aflat un fapt interesant: ambele romane se petrec în același imobil, iar povestea din O delicatesă este într-un fel inclusă în Eleganța ariciului, cu toate că acțiunile celor două nu se intersectează în niciun fel. Mi-a plăcut foarte mult că autoarea s-a gândit să facă această asociere, cu toate că romanele probabil că ar fi fost percepute exact la fel și dacă erau total independente.

O delicatesă este povestea unui critic culinar aflat pe patul de moarte și care își rememorează anumite momente din viață în încercarea de a găsi „delicatesa”, acel fel de mâncare al cărui gust l-a marcat suficient de mult încât depunerea eforturilor spre a-l găsi să merite să fie ultimul lucru pe care-l va face în această viață.
În depănarea amintirilor sale sunt analizate nu numai gusturi, ci și persoane din viața sa și relațiile cu acestea. Un lucru care îmi place foarte mult la scrierile lui Muriel Barbery este autenticitatea personajelor ei. Criticul nostru culinar este un bogătaș care nu și-a iubit niciodată copii și care și-a iubit nevasta „ca pe orice lucru frumos din viața” lui. Este un personaj plin de egoism și care nici măcar în ultimele momente ale vieții sale nu își îndreaptă cu adevărat atenția spre persoanele ce i-au fost alături.

Am întâlnit, ca și în Eleganța ariciului, același stil frumos și elegant și aceeași tendință a autoarea de a arăta lucruri obișniute într-o lumină nouă, iar de data aceasta „lucrurile” sunt reprezentate de mâncare: de la mâncăruri pretențioase la preparate tradiționale franțuzești și până la obișnuita pânie sau roșii, descrierile autoarei au fost delicioase. Mi-a plăcut cartea datorită perspectivei sale interesante și în special datorită stilului autoarei, care îmi place foarte mult, dar totuși Eleganța ariciului rămâne preferata mea.

Îi mulțumesc frumos Editurii Nemira pentru oferirea acestei cărți în schimbul unei recenzii!

Photobucket

2 comentarii (+add yours?)

  1. Georgi.
    Noi 20, 2016 @ 00:48:57

    Sunt la dieta. Am luat 5 kg, fara sa imi dau seama si momentan mi-am umplut feed-ul de Pinterest cu poze cu femei fit si mesaje motivationale. Iar eu sunt o gurmanda. Evit orice poza cu haleala delicioasa si calorioasa. Si orice descriere :))))

    Plus ca nu prea ma atrag pe mine, cartile astea cu povesti cu tenta culinara. Cred ca mi se trage de la faptul ca este plin la tv de astfel de emisiuni.
    Sunt constienta ca nu au legatura cu cartea, dar ideea in sine ma face sa nu vreau sa o citesc, chiar acum.

    Paine cu rosii, zici? Niste paine din aia fierbinte, scoasa din cuptor, cu niste telemea si rosii si ceapa verde? Ma bag :)))) Dar sa fie integrala painea :)))

    Răspunde

    • Sayuki
      Noi 20, 2016 @ 11:03:47

      Nici pe mine nu mă atrage acest subiect, ori mâncarea în general (aș putea spune că-s opusul unui gurmand), însă interesant a fost nu subiectul în sine ci abordarea autoarei – în esență nu e chiar o carte despre mâncare :).

      Răspunde

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: