Recenzie: Umanii de Matt Haig

 photo br4_zps3fv6zdgw.png

Umanii - Matt Haig

Titlu original: The Humans
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 2013
Număr pagini: 376
Comandă la: Nemira, Libris


Nu auzisem de această carte ori de autorul ei înainte de a o vedea pe lista cărților în curs de apariție la Nemira, însă mi-am dorit-o imediat ce am început să-i citesc descrierea. Ca observație totuși, descrierea aia m-a făcut să-mi imaginez altceva față de ce s-a dovedit a fi Umanii, dar cum mi-a plăcut oricum, presupun că n-a fost o problemă.
Alt lucru care mi s-a părut foarte interesant, pe lângă descriere, este modul în care a ajuns autorul să scrie ficțiune, pentru a putea depăși anumite momente dificile din viață, inclusiv depresia.
Cred într-adevăr că refugiatul în cărți are puteri magice ce pot merge până la a salva vieți.

Umanii este o poveste plină de sensibilitate, numai bună de citit când începi să te simți sufocat de responsabilități și de viață, dar și când doar ți-e poftă de ceva lejer și frumos. Este o poveste care vorbește despre oameni și despre ceea ce ne face să fim oameni, despre emoții și sentimente, despre iubire și nevoia de a avea pe cineva alături și despre toate acele lucrușoare cărora le dăm semnificații aparte dar care pentru un extraterestru probabil că sunt total lipsite de sens.

Aparent, așa cum reiese și din descriere, protagonistul romanului este un profesor de matematică, Andrew Martin, care într-o zi o ia un pic razna, în sensul că nu mai înțelege de ce trebuie purtate haine, nu îi mai place mâncarea iar oamenii îi par hidoși și de neînțeles. Spun aparent, pentru că în realitate narațiunea este din perspectiva protagonistului, care nu este nicidecum Andrew Martin, așa că, spre deosebire de celelalte personaje din carte, noi știm exact ce se întâmplă: proful de mate a fost înlocuit cu un extraterestru.
În încercările personajului de a căpăta o cât mai bună înțelegere a oamenilor avem parte de momente amuzante dar și de o analiză destul de interesantă a unor lucruri ce nouă de par obișnuite, privite dintr-o perspectivă nouă – lucruri cărora, cum spuneam mai sus, noi le dăm semnificații aparte în mintea noastră, dar din perspectiva unui extraterestru nu par cu nimic deosebite – și cred că cel mai bun exemplu sunt hainele.

Mi s-a părut o carte destul de previzibilă și care nu dă pe-afară de originalitate, dar în ciuda acestor lucruri mi-a plăcut foarte mult, în special datorită pozitivității pe care o emană, a tuturor gândurilor bune și frumoase despre viață și umanitate și a multitudinii de teme pe care le abordează. Cred că sunt momente când toți am avea nevoie de o astfel de carte, în rolul cuiva care să-ți aducă aminte de toate motivele pentru care trebuie să apreciezi viața și să te bucuri că o ai. Și apropo de asta, mi-a plăcut foarte mult faptul că extraterestrul nostu a abordat și tema morții în povestea sa. El venind dintr-o lume în care viața este veșnică, a fost cu adevărat surprins de felul în care oamenii ignoră pe cât de poate moartea și nu înnebunesc la gândul vieții lor scurte și efemere. Ceea ce mi se pare adevărat. Probabil dacă n-am trata moartea cu atâta ignoranță, n-ar dura mult până am începe s-o luăm razna.
Concluzia: Recomand!

Îi mulțumesc frumos Editurii Nemira pentru oferirea acestei cărți în schimbul unei recenzii!

Photobucket

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Recenzie: Un băiat numit Crăciun de Matt Haig | Sayuki's blog

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: