Recenzie: Portret al artistului la tinerețe de James Joyce

 photo br4_zps3fv6zdgw.png

Titlu original: A Portrait of the Artist as a Young Man  Editura: Humanitas Format: paperback, 200x 130 mm Anul ediției: 2012 Anul primei publicări: 1916 Număr pagini: 287 Comandă la: Libris

Titlu original: A Portrait of the Artist as a Young Man
Editura: Humanitas
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2012
Anul primei publicări: 1916
Număr pagini: 287
Comandă la: Libris

Fiind un nume sonor în literatura clasică, de multă vreme îmi doream să-l citesc pe James Joyce, cu atât mai mult cu cât este un autor irlandez, ceva ce nu am mai citit și care-mi putea oferi o viziune un pic mai diferită față de grămada de clasici englezi sau americani pe care am citit-o deja. Totuși nu m-am simțit niciodată și nici acum nu mă simt pregătită să citesc acel gigant al lui Joyce, și anume Ulise. Așa am ajuns să citesc Portret al artistului la tinerețe, un roman aparent fictiv, foarte realist și cu substrat autobiografic.

Romanul îl urmărește pe Stephan Dedalus, începând din anii copilăriei și până prin facultate, deosebindu-se însă în mod special de alte bildungsromane mai ales prin stilul de scriere al lui James Joyce, cu totul unic în lecturile mele.
Romanul este unul ce se bazează în primul rând nu pe acțiune, neprezentând niciun fel de eveniment spectaculos ori neobișnuit, ci pe gândurile și trăirile lui Stephen. Ceea ce mi s-a părut foarte interesant este felul în care Joyce a reușit să redea acest lucru, să te facă să te simți ca și cum ai fi în mintea personajului. Firul narativ este foarte fluid, uneori parcă-ți scapă printre degete și te trezești că nu mai știi dacă te afli în prezent ori într-o amintire ori cum ai ajuns acolo – perfect asemenea unui flux al gândurilor, care n-au punct ori alineat (ca să nu mai spun că romanul este format din 5 părți neîmpărțite în capitole).

Educat de mic în spiritul unui bun catolic și al unui bun irlandez, în familie dar și la școală, Stephen, pe măsură ce crește, are parte de tot mai multe conflicte interioare pe aceste teme. Cel mai tare m-a impresionat partea în care, după ce personajul aflat în adolescență începe să meargă „la fete”, se întâmplă ca apoi să asiste la o predică foarte puternică ținută de un preot, după care se simte atât de vinovat și de tulburat în sinea lui încât ajunge pintre cei mai pioși și credincioși elevi din școală. Predica a fost într-adevăr una foarte impresionantă și mi-a plăcut foarte foarte mult cum a fost scrisă, cu toate că este vorba cam de 10-20 de pagini de descriere a iadului.
Totuși, tendința lui Stephen este mereu de a se elibera; de rigorile religiei, de naționalismul irlandez, de tot.

Mi-a plăcut foarte mult acestă carte care, pe lângă faptul că e foarte bine scrisă și pe lângă toate cele menționate mai sus, mi-a ofeit totodată și o imagine asupra Irlandei din acea vreme, lucru care mi-a plăcut de asemenea foarte mult.
Recomand dacă vă plac clasicii, cărțile cu mult substrat ori mai greoaie dar cu o profunzime pe măsură.

Mulțumesc pentru carte Libris, librărie online unde găsiți și o gamă largă de alte beletristici, precum și multe alte genuri.

Photobucket

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: