Recenzie: Eleganța ariciului de Muriel Barbery

 photo br4_zps3fv6zdgw.png

Titlu original: L'elegance du herisson Editura: Nemira Format: paperback, 220x 120 mm Anul ediției: 2016 Anul primei publicări: 2006 Număr pagini: 368 Comandă la: Nemira

Titlu original: L’elegance du herisson
Editura: Nemira
Format: paperback, 220x 120 mm
Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 2006
Număr pagini: 368
Comandă la: Nemira



Eleganța ariciului
este cartea care, până în momentul de față, am așteptat cel mai mult din momentul în care mi-am dorit-o prima oară și până când chiar am ajuns să o citesc: cam în jur de 6-7 ani. Mi-am dorit-o inițial pentru coperta frumoasă (pentru că undeori sunt un șoarece de bibliotecă superficial), dar am amânat-o după ce-am aflat că este un roman despre sinucidere, nesimțindu-mă la 13-14 ani suficient de coaptă la minte pentru a citi despre un astfel de subiect. De altfel acel detaliu a rămas singurul pe care l-am știut despre roman înainte să-l citesc. De-a lungul vremii cartea a tot revenit în lista dorințelor mele literare și iată că luna aceasta am reușit să o citesc și povestea noastră, a mea și a cărții, a avut un final fericit, căci mi-a plăcut. Mult.

Nu știu să spun de unde aflasem eu că „Eleganța ariciului” este un roman despre sinucidere, dar aș contrazice acum acea sursă spunând că, din contră, mie mi-a părut un roman despre viață. Apare într-adevăr tema sinuciderii, introdusă de Paloma, o fetiță de 12 ani care voia să-și pună capăt zilelor după conștientizarea inutilității și lipsei de sens a ființei sale și a vieții în general; totuși, nu pot spune că i-am luat prea în serios intenția, aceasta părându-mi mai degrabă un doar un simplu pretext ales de autoare pentru a masca adevăratul scop, acela ca Paloma să-și țină cele două jurnale: cel al cugetărilor profunde și jurnalul mișcării lumii – ambele, așa cum am spus, dedicate observării vieții. Cu toate că fetița ne mărturisește încă de la început că motivul ținerii jurnalelor este acela de a lăsa ceva în urmă după ce se va sinucide, ceva demn de intelectul ei superior și care să justifice într-un fel alegerea făcută, ea își dă pe parcurs seama că nu face decât să adune motive pentru care merită să trăiești.

În paralel cu jurnalele Palomei avem încă un fir narativ, realizat din perspectiva portăresei imobilului de apartamente de lux în care locuiește fetița. „Sunt văduvă, scundă, urâtă, dolofană, am bătături la picioare și, dacă e să mă iau după unele dimineți mai neplăcute, o răsuflare de mamut.” Cu toate că se străduiește că rămână, cel puțin în aparență, în tiparul portăresei tipice definit de societate și de bogătașii din apartamentele imobilului, Renee este în secret o persoană foarte inteligentă și cultă, mare fană a literaturii ruse și care și-a botezat motanul gras după Lev Tolstoi.
În mai bine de jumătate din roman, cele două planuri narative evoluează independent, interacțiunile dintre cele două personaje fiind practic inexistente. La un moment dat însă, intră în scenă un anume personaj de origine japoneză care nu doar că intrigă pe toată lumea, dar ajunge să înnoade destinele celor două personaje principale.

Lăsând deoparte povestea și personajele, romanul lui Muriel Barbery este o savuroasă critică la adresa societății și a moravurilor bogătașilor, plină de umor, fiind totodată o carte filosofică, ce îți oferă o perspectivă nouă asupra unor lucruri obișnuite și care abordează teme precum viața, suicidul, diferențele dintre clasele sociale sau prietenia.

Mi-a plăcut romanul din toate punctele de vedere, de la multitudinea de teme abordate și complexitatea sa, până la personaje și la stilul în care scrie autoarea, cu mențiunea specială a capitolului în care niște bogătașe se luptă pentru lenjerie intimă la reducere – felul în care a povestit a fost genial! Recomand! :)

Îi mulțumesc frumos Editurii Nemira pentru oferirea acestei cărți în schimbul unei recenzii!

Photobucket

Anunțuri

2 comentarii (+add yours?)

  1. Trackback: Recenzie: O delicatesă de Muriel Barbery | Sayuki's blog
  2. Trackback: Confesiunile unui șoricel de bibilotecă #11 – În afara zonei de confort | Sayuki's blog

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: