Recenzie: Bufnița care se temea de întuneric de Jill Tomlinson

 photo br5_zps7ggn3qcl.png

Titlu original: The Owl Who Was Afraid Of The Dark Editura: Nemi Format: paperback, 200x 130 mm Anul ediției: 2016 Anul primei publicări: 1968 Număr pagini: 104 Comandă la: Nemira

Titlu original: The Owl Who Was Afraid Of The Dark
Editura: Nemi
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 1968
Număr pagini: 104
Comandă la: Nemira





Bufnița care se temea de întuneric” este o carte ilustrată pentru copii, o carte educativă pentru cei mici (sau mari) care nu se simt, să spunem, confortabil când e vorba de întuneric și totodată o carte foarte „drăgălașă” *ca s-o citez pe mama :)* pentru toți cei care nu se dau înapoi când aud de cărți pentru copii.

Cum mie îmi plac foarte mult cărțile pentru copii dar și cărțile ilustrate, am pornit s-o cunosc pe Buf, bufnița de hambar care se temea de întuneric, cu mult entuziasm.

Buf locuiește împreună cu părinții săi, domnul și doamna Hambar, în vărful unui copac înalt. În fiecare noapte, Buf este foarte înfometat, dar de câte ori tatăl său îl invită cu el la vânătoare, Buf găsește scuze pentru a rămâne în cuib până ce se va întoarce el cu prada. Buf spune că se teme de întuneric și că vrea să fie pasăre de zi, însă mama sa, înțeleapta doamnă Hambar, îl îndeamnă în fiecare noapte să-și accepte natura și îl trimite la diverse alte personaje de la care să afle mai multe despre întuneric: ea spune că singurul motiv pentru care Buf se teme de întuneric este acela că nu cunoaște nimic despre el.
Astfel, în fiecare capitol Buf face cunoștință cu o fetiță, un băiat, o bătrânică, o pisică și alții, fiecare prezentându-i puiului de bufniță o nouă perspectivă asupra întunericului și motivele pentru care lor le place întunericul, ca de exemplu: în întuneric se văd stelele sau artificiile, în întuneric vine Moș Crăciun.

Fiecare capitol este alcătuit după aceeași structură în care Buf e trimis de mama sa, el închide ochii, respiră adânc și își ia zborul de pe creangă, face cunoștință cu noul personaj, etc., fiind astfel ușor de observat evoluția lui spre, bineînțeles, acceptarea naturii sale de pasăre de noapte și depășirea fricii de întuneric.

Cu toate că se simte clar că este o carte educativă și cu o morală, mi-a plăcut foarte mult că nu este prezentă acea falsitate și rigiditate a tragerii unei concluzii moralizatoare, pe care am mai întâlnit-o în astfel de cărți sau desene animate. Jill Tomlinson nu forțează în niciun fel narațiunea în acest sens, povestea decurge într-un ritm ușor, natural și amuzant iar învățăturile le tragi singur.

Buf este un pui de bufniță foarte simpatic și mi-a plăcut să privesc, alături de el, întunericul din perspective la care nu mă gândisem neapărat într-un mod conștient până acum. Mie mereu mi s-a părut că întunericul este ceva personal: ziua mergi la școală/serviciu, te vezi cu alți oameni, unii vor ceva de la tine, de la alții vrei tu ceva și ești prins într-o pânză de interacțiuni… noaptea, universul te lasă în pace să faci ce vrei și s-o împarți cu cine vrei. A fost multă vreme când citeam, desenam sau scriam pe blog numai noaptea. Mă bucur că mi-am păstrat acea perspectivă și acum, fiind acea studentă ciudată care nu învață noaptea nici măcar în sesiune, căci întunericul e sacru :) *încheiat pasaj personal*.

Concluzia e că mi-a plăcut tare mult de Buf și aventura sa și că, dacă în voi încă există un copil care citește, vă îndemn să dați o șansă cărții lui Jill Tomlinson.

Îi mulțumesc frumos Editurii Nemira pentru oferirea acestei cărți în schimbul unei recenzii!



 photo 1_zpsnmpcvxam.png

– Voiam să vă întreb despre întuneric. Vedeți, mie mi-e puțin frică de el și asta e o chestie destul de ciudată pentru o bufniță. Se pare că ar trebui să fim păsări de noapte.
– Asta e într-adevăr o problemă, spuse bătrâna doamnă. Ai încercat cu morcovi?
(pg. 25)

Îmi aduci foarte mult aminte de fiul meu William, când avea vreo patru ani. Și el avea genunchii ca niște noduri.
– Eu am genunghii ca niște noduri? întreabă Buf încercând să se uite la picioare. Nu pot să-i văd. Burtica îmi stă în cale.
(pg. 29-30)

Viețuitoarele de zi dorm. Lumea e toată a noastră. Vrei să vii?(pg. 95)

Photobucket

Anunțuri

4 comentarii (+add yours?)

  1. Marian
    Aug 25, 2016 @ 14:32:02

    Felicitări ! Mereu este o plăcere să îți citesc recenziile :)

    Răspunde

  2. Simona Husaru
    Sep 03, 2016 @ 22:47:22

    Ohhh! Mă bucur că și ție ți-a plăcut cărticica aceasta! ^_^ A fost tare simpatică. Buf e adorabil!

    Răspunde

  3. Trackback: Recenzie: Pinguinul care voia să afle mai multe de Jill Tomlinson | Sayuki's blog

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: