Recenzie: Fata cu toate darurile de M. R. Carey

 photo br5_zps7ggn3qcl.png

Titlu original: The Girl With All The Gifts Editura: Nemira Format: paperback, 200x 130 mm Anul ediției: 2016 Anul primei publicări: 2014 Număr pagini: 416 Comandă la: Nemira, Libris

Titlu original: The Girl With All The Gifts
Editura: Nemira
Format: paperback, 200x 130 mm
Anul ediției: 2016
Anul primei publicări: 2014
Număr pagini: 416
Comandă la: Nemira, Libris





Fata cu toate darurile” este o distopie cu zombi văzuți dintr-o perspectivă nouă, diferită față de cea arhicunoscută a filmelor clasice. Romanul oferă explicații logice și biologice pentru existența și comportamentul acestor creaturi, ceea ce mi s-a părut atât o idee interesantă cât și ceea ce a transformat povestea în ceva bun de citit.

Încă de la primele capitole am fost destul de sceptică în ceea ce privește romanul lui M. R. Carey. L-am tot văzut lăudat prin blogosfera românească în ultima vreme, așa că aveam oarece așteptări, însă per total mi s-a părut o carte medie.

Ceea ce nu mi-a plăcut a fost felul în care a fost scrisă. Autorul folosește în cea mai mare parte o exprimare simplă și nu foarte încărcată de emoție. Ce m-a deranjat însă e felul în care din când în când introduce câte-o comparație sau metaforă care presupun că s-ar vrea spirituală, dar care mie mi s-a părut că sună „la fel ca o mașină de spălat pusă pe program de stoarcere” (citat de la pagina 126). Alt exemplu ar fi „Voința ei își luase zborul de-a lungul vectorilor spaimei.” (pagina 132). În mod obișnuit îmi plac descrierile și artificiile de genul, dar aici nu mi s-a părut că se potrivesc de nicio culoare.
Totuși, am de acordat și o bulină roșie la acest capitol, pentru faptul că, deși narațiunea se face mereu la persoana a III-a, fiecare capitol e scris din perspectiva unui personaj, iar personalitatea lui se reflectă destul de bine în firul narativ.

Despre acțiune am de spus numai de bine, căci este antrenantă, cu suspans și tot ce-i trebuie pentru a te ține cu cartea-n brațe, nerăbdător să afli se ce va întâmpla mai departe. Personajele trec prin tot felul de situații limită, căutând un strop de siguranță într-o lume în care această noțiune nu prea mai există. Disecțiile doctoriței Caldwell, atacurile junkerilor și ale zombilor, luptele cu aceștia, totul e descris într-un mod foarte vizual, făcând din roman unul destul de cinematografic.

În centrul romanului se află Melanie, o fată „flămândă” dar care se deosebește de ceilalți zombi prin faptul că și-a păstrat rațiunea și capacitățile intelectuale și chiar și pe cele afective. Mi-a plăcut personajul, mi s-a părut bine construit și a evoluat destul de mult pe parcursul acțiunii, atât ca personaj cât și în relațiile cu ceilalți.
În jurul lui Melanie gravitează încă patru personaje. Două dintre ele, sergentul Parks și unul dintre soldații de la bază mi s-au părut de asemenea personaje bine făcute și reale, am putut vedea motivele acțiunilor lor, chiar dacă nu făceau cel mai înțelept lucru. Din păcate nu pot spune același lucru și despre celelalte două, doctorița Caldwell și domnișoara Justineau, care mi s-au părut înghesuite în tiparul femeii iraționale, încăpățânate și pregătită să se certe cu oricine are altă părere decât ea. Melanie, deși copil și nu tocmai umană, mi-a părut mult mai rațională și mai reală decât cele două.

Punctând astfel plusurile și minusurile, cred că este un roman destul de bun pentru publicul larg și pentru cei ce obișnuiesc să citească literatură contemporană. Eu sunt un pic mai snoabă când vine vorba de așa ceva. Mi-a pălcut, însă nu pot spune că m-a impresionat prea tare.

Îi mulțumesc frumos Editurii Nemira pentru oferirea acestei cărți în schimbul unei recenzii!

Photobucket

5 comentarii (+add yours?)

  1. yukiblack
    Aug 03, 2016 @ 15:12:05

    Singurul roman cu zombie pe care l-am citit a fost ‘Zona Zero’ de Lavina Călina, îmi plăcuse, cu toate că nu sunt chiar genul meu acest tip de romane :)

    Răspunde

    • Sayuki
      Aug 03, 2016 @ 15:34:30

      Nici eu nu pot spune că mă dau în vânt după așa ceva. Și cred că la mine ăsta e singurul roman cu zombi pe care l-am citit.. cel puțin acum nu-mi mai trece niciunul prin minte :-?

      Răspunde

  2. Loreen G
    Aug 03, 2016 @ 17:01:48

    Frumoasă recenzie!

    Răspunde

  3. Trackback: Jurnal de cititoare: Iunie – Iulie | Sayuki's blog

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: