Confesiunile unui șoricel de bibliotecă #4 Top 5 cărți bune care m-au chinuit

77197b7c0398f606b835b9fedb0f01fc



        Astăzi vorbesc despre cărți de a căror lectură m-am simțit torturată, cărți care m-au traumatizat mai mult sau mai puțin și care îmi apar imediat în mine când mă gândesc oare cu ce volume am dus eu adevărate lupte ca să le termin?
A nu se confunda cu un top al cărților proaste (motiv pentru care am și specificat în titlu – cărți bune – am exclus romanele care m-au chinuit pentru că erau prea proaste *motiv pentru care nu există literatură contemporană în acest top*).

După ce am alcătuit topul am observat următorul lucru: 4 din 5 sunt cărți clasice românești dintre care 3 am fost obligată să le citesc la școală. Coincidență?…

Începem cu coada topului:

George-Calinescu__Cartea-nuntii__973-104-460-6-7853342394285. „Cartea nunții” de George Călinescu – Am citit pentru școală „Enigma Otiliei” a aceluiași autor și mi-a plăcut așa de extrem de mult încât am vrut să mai citesc și altceva de la el. Așa am ajuns la „Cartea nunții”, o cărticică subțirică despre care eram sigură că o să-mi placă. Din păcate mi s-a părut atât de plicticoasă încât am tot tras de mine câteva săptămâni s-o termin. Îmi tăiase orice chef de citit. Și deși au trecut doar vreo 2 ani jumate de când am citit-o, din acțiune nu îmi amintesc decât un singur detaliu: că la un moment dat personajele mergeau la mare și erau în trenul București-Constanța. Motivul pentru care îmi amintesc asta e mai degrabă o amintire drăguță, căci mi s-a întâmplat frumoasa coincidență de a mă afla și eu în trenul București-Constanța în timp ce citeam acel capitol.

 photo ram1_zps00c08c16.png

4. „Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade – În ciuda faptului că am citit această carte în liceu și mi-a plăcut foarte mult, am decis să o includ în acest top din pricina primei mele întâlniri cu ea, care s-a petrecut în clasa a 5-a, bine-nțeles forțată de profa de română. Am mai spus de multe ori pe blog, această carte e despre adolescență, deci este perfect să i-o dai unui adolescent să o citească sau, în orice caz, cuiva mai mare, în niciun caz unui copil de 10-11 ani. Nu înțelegi adolescența nici când o trăiești sau au trecut deja de ea, d-apoi când n-ai simțit-o pe pielea ta niciodată. Undeva adânc în mine există o listă a urii care a fost creată special pentru această profă de română – după atâția ani încă e acolo.

ion-liviu-rebreanu



3. „Ion” – Ajungem și la îndrăgitele romane de bac :) Nu am un motiv anume pentru care să-mi fie antipatică această carte în afara faptului că nu mi-a plăcut și totuși am fost obligată s-o citesc. Drama șoarecelui de bibliotecă.





Camil-Petrescu
2. „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu – Inițial mi-a părut mai ușor de înghițit decât „Ion”, însă apoi am început s-o iau cam personal, atât pe Gheorghidiu cât și pe Petrescu în general, și să-mi fie suficient de antipatic cât să nu vreau să mai citesc nimic de la el. Totuși, părerea mea e că, dacă n-aș fi avut niciun contact cu Petrescu în liceu și aș fi citit cartea asta după terminarea lui, probabil mi-ar fi plăcut, mai ales că între timp am ajuns să văd cu ochi foarte buni cărțile despre război.

o-ANNA-KARENINA-POSTER-900-header-550x386

1. „Anna Karenina” de Lev Tolstoi – Am ajuns și la cartea pe care o urăsc cel mai tare, carte căruia i-am dat totuși 4 steluțe pe Goodreads. Probabil „Anna Karenina” nu mi s-ar fi părut deloc o carte așa de groaznică dacă într-adevăr s-ar fi limitat la a o urmări, în mare parte, doar pe Anna Karenina și persoanele ei apropiate. Îmi plac rușii, îmi făceam mari speranțe de la cartea asta, îmi plac chiar și numele alea complicate de care fuge toată lumea…dar când îmi dai o carte care se cheamă Anna Karenina și în mai bine de jumătate din ea îmi vorbești despre Levin și despre cum îi place lui să are ogorul… Unde mai pui că Anna și Leniv nici măcar n-au vreo treabă unul cu altul, din câte îmi amintesc fac cunoștină abia spre final…
A se lua în considerare faptul că exagerez puțin și că totuși mi s-a părut o carte bună, dar prea lungă și adesea plictisitoare. Am citit mai bine de jumătate prin vara în care am terminat a 12-a și de atunci am tot simțit-o apăsându-mă ca o cărămidă până spre Crăciun, când am găsit voință s-o termin. Sper că nu voi mai trece prin așa ceva niciodată.


Acesta a fost topul meu al cărților cu care a trebuit să mă lupt bine până să reușesc să le citesc.
Aveți și voi o listă de cârți a căror lectură v-au chinuit? Sau pur și simplu le abandonați înainte de a ajunge să le puneți pe o astfel de listă?

Photobucket

Anunțuri

6 comentarii (+add yours?)

  1. Elena Zenna
    Iul 29, 2016 @ 14:51:44

    Cartea pe care o urăsc cel mai mult și care m-a chinuit peste măsură în facultate este „Valurile”, de Virginia Woolf. Am apreciat stilul diferit al autoarei, dar mi s-a părut foarte greu de „digerat”.

    O altă carte care m-a chinuit este „Crimă și pedeapsă”, de Dostoievski; marea diferență este că mi-a plăcut și o consider foarte bună în esență.

    În ceea ce privește literatura contemporană, nici eu nu am nimic de adăugat, deoarece îți împărtășesc opinia.

    Toate cele bune! :-)

    Răspunde

    • Sayuki
      Iul 29, 2016 @ 15:39:26

      Am tot auzit păreri de genul acesta despre cărțile Virginiei Woolf. Eu n-am citit nimic de ea, dar tot cochetez cu gândul ăsta de câțiva ani. Dar tocmai din cauza acestor păreri am multe emoții și nu reușesc să mă hotărăsc s-o încerc…
      Crimă și pedeapsă mi-a plăcut extrem de mult, e printre cărțile mele preferate..fără să mă fi chinuit în vreun fel :)

      Răspunde

  2. Loreen G
    Iul 29, 2016 @ 18:32:51

    Nu ești singura căreia i s-a mai întâmplat ca o simplă carte să se transforme într-un monstru….de exemplu, aveam 9 ani și voiam să mă apuc de Enigma Otiliei. Zis și făcut. După primele pagini, deja o abandonasem de plictisitoare ce mi se părea și timp de multi ani am avut impresia că e o carte oribilă, până când la 17 ani m-am reapucat de ea și surprinzător, mi-a plăcut. Cred că depinde și de vârstă dacă înghiți sau nu un roman sau un autor…

    Răspunde

    • Sayuki
      Iul 29, 2016 @ 20:25:24

      Bine-nțeles că depinde și de vârstă, căci 9 mi se pare o vârstă cam fragedă pentru Enigma Otiliei, la fel cum am pățit eu cu adolescentul miop. Măcar pe tine nu te-a obligat nimeni s-o citești și te-ai putut opri când ți-ai dat seama că nu-ți place :)

      Răspunde

  3. Mady
    Aug 02, 2016 @ 15:38:42

    Şi pe mine m-a disperat Ion -_- dar cartea pe care am ajuns să o detest din toată inima e Lolita de Vladimir Nabokov..

    Răspunde

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: