Confesiunile unui șoricel de bibliotecă #3 Literatură clasică și contemporană – în lecturile mele și-n programa școlară

77197b7c0398f606b835b9fedb0f01fc



        Mă tot gândesc de ceva vreme să scriu acest articol, pe un subiect destul de discutat, mai ales acum că vine bac-ul, ceea ce înseamnă un nou prilej de a te plânge la adresa literaturii studiate în școală.
Dacă mi-ați mai citit blog-ul, probabil ați observat că ceea ce citesc se poate încadra ce cele mai multe ori în categoria cărților clasice sau a acelor cărți scrise demult, dar nu suficient de demult încât să fie considerate clasice, așa-zișii clasici moderni (nu știu exact cum se face împărțeala căci n-am studiat problema, însă în general eu consider clasic cam tot ce s-a scris înainte de al doilea război mondial – e doar o încadrare proprie) – în orice caz, e vorba de cărți mai bătrâne ca mine, iar când citesc totuși ceva contemporan mie, nu e niciodată ceva românesc.

E vorba pur și simplu de gusturile mele literare. Singura carte din literatura română contemporană pe care am citit-o a fost „Cum să uiți o femeie” de Dan Lungu și m-a dezamăgit foarte tare din cauză că am citit-o având aceleași așteptări ca și cele pe care le am de la cărțile clasice. Am greșit. Dar mi-am dat seama că acest gen nu e pentru mine, cel puțin nu acum.
Și de ce spun asta? Pentru că încă-mi place să copilăresc, pentru că sunt conștientă de lumea în care trăim, dar nu-mi place imaginea pe care o văd uitându-mă la ea și nu vreau să citesc despre ea – la fel cum unii nu vor să citească despre lumi fantastice, sau război, sau mai știu eu ce. Iar literatura română contemporană zugrăvește tocmai această realitate a zilelor noastre, care nu se-mpacă cu gusturile mele literare.

quirkychara

Acum, lăsându-mi deoparte gusturile, ajungem și la lecturile obligatorii de la școală, de care o grămadă de lume se plânge cum că ar fi o programă învechită și uzată, tocită de mult prea multe generații.

Pe de o parte, sunt de acord că literatura română clasică trebuie studiată în școală, pentru că dacă nu atunci, proabil mult prea mulți nici n-o s-o facă vreodată. Pe de altă parte cred că procentul copiilor acestor generații care-o să prindă drag de lectură în timp ce li se îndeasă pe gât clasici e mult prea mic. Eu însămi aproape că am fost o victimă a acestui sistem. Nu mai spun că unele lecturi mi s-au părut total nepotrivite, cum ar fi Eliade cu al său „Romanul adolescentului miop” care mie mi s-a dat de citit în clasa a 5-a. Evident că n-am putut nici să-l înțeleg nici să-l termin și a rezultat din treaba asta doar o ură pentru Eliade care a durat până în liceu. Până atunci îmi venise printr-a 8-a ideea de a-mi alege singură lecturile, lucru mult mai benefic transformării mele într-un șoarece de bibliotecă. Trecând prin adolescență, am recitit romanul lui Eliade, l-am putut înțelege și l-am adorat.

Deși sunt o mare susținătoare a clasicilor, fie ei români sau nu, cred că s-ar mări mult șansele ca un copil, sau elevul în general, să prindă gustul cititului dacă în programă s-a introduce mai multe titluri contemporane, românești sau nu, dar care ar fi mai probabil să-i desprindă pe copii de tablete și telefoane decât veșnicele „Amintiri din copilărie”, „Ion” et comp.
Mă îndoiesc că un copil înțelege valoarea literară a unei opere sau că o să o citescă doar pentru așa ceva, așa că de ce să-i chinuim și să-i îndepărtăm de lectură?
Totuși cred că rămâne o problema destul de spinoasă și că cei 12 ani de școală nu sunt suficienți pentru a putea cuprinde câte ceva relevant din fiecare temă și curent de la 1800-1900 și până în prezent.

Poate o soluție mai simplă și mai frumoasă ar fi să se renunțe cu totul la studiul literaturii la ora de română (căci nu e ca și cum românul ar fi expert când vine vorba de exprimarea proprie) și să se separe într-o altă materie, una la care să se pun accentul pe citit, și mai puțin pe ceea ce se citește, una la care să nu mai existe o programă stabilită pe vremea străbunicii și fiecare să citească ce-i place, sau măcar ceva stabilit la nivel de clasă de către elevi, cu o aprobare din partea profesorului.
Dar soluție ideală nu există și mereu vor exista copii care să nu pună mâna pe o carte nici dacă le pui biblioteca națională la dispoziție, să aleagă de acolo ce au chef.

Voi ce părere aveți despre acest subiect? Citiți literatură contemporană, clasică, sau le-mpăcați pe ambele? Credeți că ar trebui să se renunțe la toate lecturile obligatorii din prezenta programă? Să nu se facă nici o scimbare? Sau mai bine să facem un compromis și să le-ntălnim la mijloc?

Photobucket

12 comentarii (+add yours?)

  1. f0xannao
    Iul 02, 2016 @ 20:00:48

    Când sunt întrebată ” Ce cărți citești ?” răspund aproape tot timpul cu ”Clasice și contemporane deopotrivă…le alternez”. Nu cred că trebuie renuțat la toată lista de lecturii obligatorii, până la urmă la acele titluri se rezumă literatura romanească. Asta avem, cu asta ne mândrim . Dar e adevărat că lecturile obligatorii duc la lipsa de interes a elevilor pentru lectură. Nici Rebreanu, nici Slavici, nici Călinescu (and the whole squad ) nu reușesc să ”treazească” pofta de citit în tineri. O schimbare ar trebui făcută…cum? nu stiu

    Răspunde

  2. Loreen G
    Iul 03, 2016 @ 15:22:33

    Cu siguranță că ar trebui înlocuite multe dintre cărțile obligatoriu de citit pentru școală cu scopul de a trezi în copii interesul pentru lectură. Consider că romanele din programă nu mai sunt de actualitate și mai mult, în loc să îi apropie pe elevi de lumea cărților, de fapt îi îndepărtează. Ideal ar fi să fie puse în programă cărți cu acțiune captivantă, într-un context mai apropiat de realitatea din lumea contemporană. Iar cei care studiază multă română, istorie, geografie (uman) să studieze și clasici români…

    Răspunde

    • Sayuki
      Iul 03, 2016 @ 16:24:48

      Nu cred că trebuie scoși cu totul clasicii nici de la profilurile reale și nici nu sunt de acord că aceștia n-ar mai fi de actualitate – contextele sunt diferite, dar problemele și dorințele omului au fost, în esență, mereu aceleași.
      Dar dacă în clasele mici și generală s-ar adopta programa pe care o sugerezi, nu cred că s-ar mai plânge așa multă lume de clasicii din liceu. Căci totuși una e ca Ion să fie prima carte pe care o citești, și alte e să-l citești când deja îndrăgești lectura, chiar dacă tot se-ntâmplă să nu-ți placă – din experiență :).

      Mersi de părere :)

      Răspunde

  3. Mirunish
    Iul 07, 2016 @ 18:25:18

    Sunt de acord că unele lecturi pentru gimnaziu nu sunt potrivite, dar cele de la liceu mi se par chiar relevante pentru a înțelege modul în care a evoluat literatura română. Sigur, nu au o acțiune prea atrăgătoare pentru adolescenți, dar sunt interesante și ne spun multe despre cum trăia lumea pe atunci (stil de viață, mentalități, evenimente importante). În plus, obiectiv vorbind, sunt bine scrise :D
    Cât despre literatura contemporană… am zis și eu că o să încep să citesc din autorii români contemporani, dar cele câteva experiențe avute până acum cu cărți românești mi-au lăsat un gust amărui, deci nu prea am curaj să mai încerc.

    Răspunde

    • Sayuki
      Iul 07, 2016 @ 18:35:05

      Sunt perfect de acord cu tot ce spui :) Totuși, deși nici pe mine nu mă atrage de nicio culoare, nu cred că ar fi deloc rău dacă s-ar face măcar un pic de literatură contemporană și în liceu, căci trebuie să se găsească 1-2 romane drăguțele din câte sunt pe piață.

      Răspunde

  4. Nico 75
    Iul 16, 2016 @ 18:36:00

    Incet,incet compromisul se face .Cei mici , din ciclul primar , primesc oferte de la diverse edituri :carte si caiet anexa cartii ,cu titluri atractive si povestiri de actualitate de care sa prinda drag.Au ocazia sa povesteasca intre ei ce au citit si cu invatatoarea .
    In gimnaziu din clasa a VII-a incep, in general ,lecturile obligatorii .Deci, daca pana in acest moment,pofta de citit a fost deschisa,putina lectura ,, obligatorie ,, nu strica ,in ideea ca, obligat fiind, din cand in cand ,sa citesti si altceva s-ar putea sa-ti si placa.
    In liceu insa, sunt clasicii ,care pica si la Bac si care spun o poveste despre viata si despre realitatea mai mult sau mai putin prezenta.Si daca ai prins drag de citit, ai experimentat diferite genuri , ma repet,s-ar putea sa-ti si placa. Poti aprecia ce citesti.
    Dar,dupa cum se vede, calea e lunga si batalia cititului cu alte indeletniciri e grea.Eu sper ca tot mai multi tineri sa fie invingatori !

    Răspunde

    • Sayuki
      Iul 16, 2016 @ 20:44:03

      Mă bucur să aud că cel puțin la clasele mici au început să se introducă titluri mai atractive și să se insufle dragul de lectură copiilor, bănuiesc că vorbiți în cunoștință de cauză. Totuși, presupun că depinde mult și de școală sau de învățătoare. Eu de exemplu am o verișoară care tocmai a terminat clasa a 2-a și tot cu Muma lui Ștefan cel Mare și alte d-astea îi ține, care erau și pe vremea mea și a multor generații înainte. Eu fiind plecată mereu cu facultatea nu prea pot s-o îndrum, dar îi mai dă mama din cărțile mele, pe care pare că le citește cu drag. Totuși e păcat căci marea majoritate a copiilor probabil n-au pe nimeni care să se ocupe de lecturile lor, măcar la școală să se încerce ceva.

      Răspunde

      • Nico 75
        Iul 17, 2016 @ 10:21:28

        E si Muma lui Stefan cel Mare la istorie si Povestirile istorice care au farmecul lor. Sa nu crezi ca citesc toti copiii ,chiar daca au cartea si caietelul respectiv…Asa cum indirect ai recunoscut si tu,prin faptul ca stiti ce sa-i dati nepoticii sa citeasca,indemnul trebuie pornit si sustinut si de acasa . Din pacate ,in zilele noastre, scoala singura ,fara ajutorul parintilor ,nu poate face mare lucru.

      • Sayuki
        Iul 17, 2016 @ 20:39:19

        Da, sunt convinsă că au farmecul lor, mai ales că mie mi-au plăcut, dar nu mi se pare neapărat un început ideal într-ale lecturii, mai ales pentru copii din ziua de azi.
        Sunt convinsă că nu toți copii citesc, cum am spus și în articol, uneori poți să-i dai copilului biblioteca națională și tot degeaba. Poate că problema cu cititul la îndemnul școlii nu are prea multe șanse, oricare ar fi cărțile, și din cauza asocierii între acestea și școală, teme, lucruri făcute din obligație – probabil mulți copii o văd și așa…

  5. intalii
    Iul 25, 2016 @ 19:33:41

    Cred ca foarte important e si profesorul care te atrage sau nu spre lectura: pentru fratele meu, singurul roman care i s-a parut interesant in primele 8 clase a fost „Ucenicul vraciului”, dar in rest nimic. Dupa ce a intrat la liceu, a avut noroc de un profesor de romana care e renumit pentru faptul ca iti deschide ochii si te atrage de partea literaturii, iar de atunci il vad numai cu Dostoievski si J. Fowles. De aici trag concluzia ca sunt multi cei care nu citesc din cauza ca nu li s-a recomandat ce trebuia din partea cui trebuia. Din ce imi aduc aminte, multe din lecturile recomandate chiar in clasele primare mi s-au parut greu de parcurs si m-a plictiseau, asa ca m-a salvat Harry Potter :))

    Răspunde

    • Sayuki
      Iul 25, 2016 @ 19:59:02

      Adevărat, profesorul contează foarte mult. Eu am avut o învățătoare foarte drăguță care ne-a îmbiat spre lectură, dar apoi, într-a 5-a, a venit o profă care a fost groaznică, astfel că toată generala n-am citit mare lucru. Abia spre final de a 8-a am început să-mi aleg eu cărțile și să-mi dau seama că-mi place să citesc…

      Răspunde

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: