Chemarea monstrului de Patrick Ness

941363Chemarea monstrului” este un roman fantasy pentru copii și adolescenți, scris de Patrick Ness și publicat în 2011. Ideea romanului aparține însă unei alte autoare, Siobhan Down, care din păcate însă n-a reușit să trăiască suficient pentru a putea scrie povestea.

Romanul se deschide într-o noapte, la câteva minute după miezul nopții, când monstrul își face apariția pentru prima dată, „așa cum fac monșrtii de obicei”. Cel pe care îl vizitează este Conor, un băiețel a cărui mamă suferă de cancer în fază terminală. Monstrul însă nu e deloc unul ca oricare altul, ce se ascunde noaptea sub pat sau în alte unghere întunecate ale casei, așteptând să te sperie cu grozăviile lui. Nu, monstrul vrea altceva de la Conor, vrea tocmai adevărul adânc ascuns în inima sa, adevărul de care se teme și care îl bântuie în fiecare noapte.

Pentru Connor totul a mers tot mai rău de când s-a îmbolnăvit mama sa, dar apariția monstrului pare să ducă lucrurile la un nivel nou. Totuși, băiatul nu se teme de monstru, nici chiar prima dată când îl zărește. Spune că a văzut și mai rău, iar în scurt timp ajunge chiar să îl aștept cu nerăbdare.

Cartea e una sensibilă, concentrându-se pe situația lui Conor, care, deși nu se numărase niciodată printre popularii școlii, acum era un copil singur, retras, autoizolându-se de ceilalți, apăsat de lucruri ce nu ar trebui sa întunece viața nimănui, cu atât mai puțin copilăria. Rolul monstrului în poveste m-a surprins într-un mod plăcut.

„Chemarea monstrului” este o carte frumoasă și profundă, și nu doar datorită abordării unui subiect sensibil precum o mamă bolnavă de cancer. Vorbește despre povești, adevăruri, minciuni și acceptare, atât direct cât și prin metafore și subtilități.

Un alt mare plus al cărții îl reprezintă ilustrațiile care completează foarte frumos povestea. De fapt, cartea arată într-un mare fel, și ăsta-i și motivul pentru care eu am vrut-o, neștiind nimic despre ea până în momentul în care am început s-o citesc și avâd impresia că mă așteaptă ceva horror (fapt datorat acelorași ilustrații). Sunt întunecate, misterioase și cu o oarecare notă de dramatism.
Atât ilustrațiile cât și romanul în sine mi-au amintit de o altă carte fantasy pentru copii, pe care am iubit-o cândva cu multă pasiune și care mi-e foarte dragă și-acum: despre „Cartea cimitirului” de Neil Gaiman vorbesc.

Înainte de a încheia, am de notat și un minus al cărții, și anume stilul de scriere al autorului, care nu mi s-a părut cel mai strălucit lucru, în special în cazul dialogurilor, care pe alocuri mi se păreau un pic false sau exagerate.

Vă recomand, deci, „Chemarea monstrului”, iar dacă nu sunteți încă siguri, vă sugerez s-o răsfoiți puțin printr-o librărie și probabil o să vă ajute să vă hotărâți.

Poveștile sunt creaturi sălbatice, zise monstrul. Cine știe ce dezastru pot provoca atunci când le lași libere?

Mulţumesc pentru cartea oferită Libris, librărie online unde puteţi găsi o multime de alte cărţi online, în română sau engleză, cu transport gratuit :).

Photobucket

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: O iarnă livrească. | Sayuki's blog

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: