De ceva vreme a început să mă pasioneze astrofizica și să pândesc, în rarele ocazii când mai dau de vreun televizor, tot felul de documentare si emisiuni pe această temă. Era, deci, inevitabil să ajung și la astfel de cărți
„Scurtă istorie a timpului”, scrisă de Stephen Hawking -destul de celebră cartea- mi s-a părut a fi un bun început (fapt confirmat după câteva săptămâni, când proful de fizică ne-a recomandat-o la curs:) ).
În „Scurtă istorie a timpului”, Hawking vorbește despre începuturile conștientizării umane asupra universului, despre conceptele din secolele demult apuse și până la ideile actuale (cel puțin din punct de vedere al anului publicării cărții). Capitolele introductive sunt destul de ușoare, deși aportul de informații este destul de mare pe tot parcursul cărții, trecerea de la povestile despre trecut la termenii mai științifici e blândă. M-am amuzat citind despre modelul cosmologic al lui Ptolemeu, în care Pământul era înglobat de mai multe sfere (ca păpușile Matrioșka), câte una pentru fiecare planetă ce se presupunea că se rotește în jurul lui, pentru Lună și pentru stelele îndepărtate, model care a fost acceptat de Biserică pe motiv că în exteriorul ultimei sfere rămânea suficient spațu pentru rai și iad. Pe de altă parte, au fost și capitole destul de complexe, cel puțin pentru cunoștințele mele, și cu care am dus o luptă relativ îndelungată până să le duc la final. Cel mai tare mi-au păcut capitolele despre găurile negre, de-a dreptul fascinante.
Cartea s-a dovedit a fi exact ceea ce căutam, un roman științific, dar accesibil oricărui pasionat de acest domeniu. Recomand.
Mulţumesc pentru carte Libris, librărie online unde puteţi găsi o multime de alte cărţi online, în română sau engleză, cu transport gratuit :).
mai 13, 2015 @ 15:55:08
Sună interesant. M-ai convins!
mai 23, 2015 @ 21:58:05
M-ai convins în mare parte, dar e greu de citit?
iun. 04, 2015 @ 20:04:34
Nu e greu de citit pentru o carte stiintifica, dar fata de beletristica e mai greoaie, bine-nteles.