Recenzie ~ În căutarea oii fantastice de Haruki Murakami

in-cautarea-oii-fantastice-top-10_29138_1_1323795315„În căutarea oii fantastice” a fost prima mea întălnire cu Haruki Murakami. O aveam deja de aproape un an, stând tăcută în bibliotecă, așteptând. Oaia pândea momentul oportun pentru a ieși la iveală.

Cartea asta a fost de departe cea mai ciudată experiență din micuța mea carieră de cititoare. Mustind de simbolistică, de întâmplări, personaje și dialoguri mai mult sau mai puțin absurde și cu înțelesuri ascunse, „În căutarea oii fantastice” m-a fascinat în același mod în care mă fascinează universul, cosmosul, viața și în general tot ceea ce îmi pare mult prea complex pentru a putea fi înțeles în toate dimensiunile sale. Cartea vorbește despre schimbare, despre căutarea sinelui, dar poate avea de asemenea și numeroase alte interpretări. Eu una am văzut la un moment dat oaia ca pe o metaforă a celor ce conduc lumea din umbră, dar pe parcurs m-am tot sucit în detalii și explicații și am rămas cam dezorientată. N-am să încerc să explic romanul, pentru că nu fac comentariu literar și pentru că sunt de părere că avem aici una dintre acele cărți care trebuie mai mult simțite decât explicate. Deși explicația i-ar da mai mult sens, i-ar fura mult din magie. N-am să vorbesc nici despre firul narativ pentru că îmi pare irelevant. Puteți citi descrierea de pe spatele cărții undeva pe plaiurile unei librării, online sau nu. Dar nu pentru acțiune trebuie citită cartea asta, ci pentru profunzimile ei.

Am savurat de asemenea și scriitura lui Murakami. Are un talent special de a aduce la viață orice lucrușor, orice senzație, atmosferă sau chiar timpul. Timpul îmi părea parlpabil, el însuși personaj. În ziua în care terminam cartea eram încă undeva în vârf de munte, într-o atmosferă înghețată, privind spre o pășune înzăpezită… Apoi mi-am întrerupt puțin lectura și am avut un mic șoc în balcon, când am realizat cât de vară e afară.

Nu știu dacă într-adevăr cartea asta are sau nu sens, poate are doar pe jumătate… E împânzită de fantastic, fiind totuși realistă; poate singurul lucru obișnuit din ea e naratorul fără nume, ce poate reprezenta individul în general. Eu încă o rumeg. Cartea asta e prea halucinantă ca să-i pot face o concluzie.

În cameră mirosea a timp care trage să moară.

Singurătatea nu e un sentiment atât de rău. E ca liniștea în care se cufundă un copac după ce păsările și-au luat zborul de pe ramurile lui.

Tot gândindu-mă așa, am avut senzația că mai există un „eu” undeva, stând într-un bar și savurând un pahar de whisky. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât celălalt „eu” mi se părea cel real, iar „eu” de aici deveneam ireal.

Și totuși imaginea din oglindă era prea clară. Nu mă vedeam plat, ca o reflecție. Aveam senzația că eu eram reflecția și că mă uitam din interiorul oglinzii la mine, cel de aici. Am ridicat mâna dreaptă la nivelul feței și mi-am șters buzele. La fel a făcut și „eul” din oglindă. Dar poate că nu făceam decât să imit gestul celuilalt. Nu eram sigur că-mi ștersesem buzele din voință proprie.

Noi, oamenii, putem să rătăcim după bunul plac pe tărâmurile întâmplării, ca niște semințe purtate pe aripile vântului de primăvară. În același timp însă, putem susține că nimic nu este întâmplător. Ce s-a întâmplat deja e cert că s-a întâmplat, ce nu s-a întâmplat e cert că nu s-a întâmplat. Altfel spus, noi avem o existență efemeră prinsă între „totul” din urma noastră și „nimicul” dinaintea ochilor. Nu e loc de întâmplare, nici de posibilitate.

Photobucket

7 comentarii (+add yours?)

  1. Sara
    Aug 28, 2014 @ 21:02:41

    Mă bucur mult că ți-a plăcut (ți-a plăcut, nu?) cartea asta, și mai ales Murakami. Și eu am început tot cu Oaia fantastică, și am rămas îndrăgostită de tot ce are acest autor să îmi ofere.
    Există și o continuare la această carte și se numește „Dans dans dans”.

    Răspunde

    • Sayuki
      Aug 28, 2014 @ 21:08:49

      Da, mi-a plăcut:) Știu că e și o continuare, am trecut-o pe listă. Oaia fantastică mi-a făcut poftă de mai mult Murakami, așa că am mai adăugat în wishlist și Pădurea norvegiană și Cronica păsării arc. Ai citit vreuna dintre ele?

      Răspunde

      • Sara
        Aug 29, 2014 @ 10:39:58

        Nu, nici una dintre aceste cărți. Tot ce am mai citit de el este „În noapte”, care însă mi-a plăcut mult. Am auzit vorbe cum că „Cronica păsării arc” e cea mai bună carte a lui, dar eu le consider pe toate foarte bune.
        Deși mai am vreo 4 cărți scrise de el, încerc să mă feresc să le citesc una după alta, de frică că voi ajunge să mă plictisesc de autor, căci mi s-a mai întâmplat.

      • Sayuki
        Aug 29, 2014 @ 21:29:56

        Știam că ai citit „În noapte”, dar nu știu de ce aveam impresia că ai mai citit și altele. Și eu evit să citesc mai multe cărți de același autor una după alta…excesele nu-s bune:)

  2. Arachne
    Aug 29, 2014 @ 11:58:42

    Prima mea carte de Haruki Murakami a fost Iubita mea,Sputnik,a foarte interesanta si mi-a placut,eu oricum imi place literatura asiatica in special cea japoneza o ador.
    Foarte frumoasa recenzia,neaparat trebuie sa o citesc!

    Răspunde

  3. Violeta
    Aug 29, 2014 @ 15:26:07

    Vaaaiiii. Cum să mă abțin de la un comentariu? Mi-a plăcut atât de mult cartea asta! Vezi și continuarea „Dans, dans, dans”. Cu siguranță te va surprinde… Îndrăznesc să spun că e chiar mai bună decât „În căutarea oii fantastice”. Sara, poți citi tot ce vrei de Murakami, nu ai cum să te plictisești. Și da, Sayuki, chiar nu trebuie comentată această carte. Câteva citate înseamnă mai mult decât suficient. Frumos! :)

    Răspunde

  4. Anca
    Aug 29, 2014 @ 22:25:03

    Îmi place ce ai scris aici! Cărțile care trebuie simțite sunt cele mai fascinante!

    Răspunde

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: