Recenzie~ Pentru cine bat clopotele de Ernest Hemingway

coperta1
După ce am citit „Adio, arme„, care nu a reuşit să mă impresioneze foarte tare, am hotărât să-i mai acord totuşi o şansă lui Hemingway. Aşa, dintr-o chestie de moment, am ajuns să citesc „Pentru cine bat clopotele„.

Deşi romanul are peste 550 de pagini, toată povestea nu ţine mai mult de 4 zile şi 3 nopţi, în care americanul Robert Jordan, luptând împotriva fasciştilor în războiul civil spaniol, trebuie să-şi îndeplinească cu succes misiunea de a arunca în aer un pod. Nu sunt foarte multe de spus despre acţiune, aceasta nefiind tocmai lucrul pe care se bazează romanul.

Cel mai mult mi-a plăcut povestea de dragoste care se leagă între Robert şi Maria, care e cel puţin la fel de dulce ca cea din „Adio, arme”. Sincer, poveştile de dragoste „zaharicioase” sunt printre ultimile lucruri la care mă aşteptam de la Hemingway, însă, în ambele romane (poate şi în altele, însă eu doar două am citit) ele sunt cele care adaugă farmec firului poveştii, contrastând plăcut cu scenele de război. E frumos să te gândeşti că, deşi moartea poate pândi de după orice colţ, iar şuieratul gloanţelor şi bubuitul grenadelor nu creeaza tocmai cea mai romantică atmosferă, personajele mai au totuşi timp să se îndrăgostească…

Dincolo de asta însă, îmi pare rău să spun că nici de data asta n-am fost foarte impresionată. Poate că ar trebui să-l încerc mai târziu, sau poate pur şi simplu Hemingway nu e pentru mine. Simt că au fost atinse în carte mai multe dintre probleme pe care le implică războiul şi nu numai, dar parcă niciuna îndeajuns de profund; simt ideile răvăşite în minte, însă le pot doar atinge, nu pot să le prind şi să le dezvolt. Din punctul ăsta de vedere, pot spune că mi-a plăcut mai mult „Adio, arme”. Dar, cum am spus, poate nu cartea e de vină, poate eu nu-s încă pregătită pentru ea.
Mulţumesc pentru şansa de a citi cartea Libris, librărie online unde puteţi găsi o multime de alte cărţi online, în română sau engleză, cu transport gratuit :).

Photobucket

7 comentarii (+add yours?)

  1. Arachbell
    Mai 06, 2014 @ 19:23:10

    Frumoasa recenzia!M-ai facut tare curioasa despre aceasta carte,sper sa am

    Răspunde

    • Sayuki
      Mai 07, 2014 @ 16:21:18

      Merci:) Mă bucur să aud că te fac curioasă cu toate că am spus că nu prea am fost impresionată de carte. Asta mă face să cred că încercarea mea de a nu fi complet subiectivă dă roade:)

      Răspunde

      • Arachbell
        Mai 07, 2014 @ 16:57:14

        Cu placere,da roade sa stii,indiferent daca esti subiectiva sau nu,imi plac foarte mult recenziile tale,ma faci sa le dau sanse unor cartii pe care nici nu am curajul sa le citesc,plus cartii de care nu prea am auzit si asa imi mai largesc si eu orinzoturile si in alte genuri de cartii.

  2. TheoRyaMarya
    Mai 09, 2014 @ 21:06:25

    Hemingway nu m-a atras niciodata in special sincer, dar cred ca daca ar fi sa aleg o carte cu care sa incep as alege-o pe aceasta, din recenzia ta pare interesanta, probabil o sa o pun pe lista, poate reusesc sa ma prind si eu de clasici :D
    Intre timp, iti las si tie aici o mica provocare pe care am pornit-o de la o simpla idee, m-am gandit „de ce sa nu o dau mai departe?” asa ca te-am nominalizat si pe tine si daca iti place ideea, abia astept sa vad cu ce raspuns vi :)
    http://justmejustforever.wordpress.com/2014/05/09/provocare-pentru-voi-carti-pe-care-as-fi-vrut-sa-le-scriu/

    Răspunde

    • Sayuki
      Mai 09, 2014 @ 21:56:59

      Eu m-am simţit puţin intimidată de cât de stufoasă e cartea asta, aşa că am ales să încep cu Adio, arme. Totuşi, cred că am ales bine, pentru că dacă aş fi început cu Pentru cine bat clopotele, nu sunt sigură dacă aş mai fi încercat-o şi pe cealalta… Sau poate aş fi făcut la fel şi tot aş fi decis să-i dau o a doua şansă lui Hemingway:) Şi…’adee, clasicii nu-s aşa de răi…chiar deloc…şi nici nu sunt toţi greoi (de exemplu, Hemingway nu e:) ). Plus că e posibil ca odată ce-i guşti să nu mai vrei să te dezlipeşti de ei:)

      Răspunde

      • TheoRyaMarya
        Mai 09, 2014 @ 21:59:31

        Intodeauna m-au intimidat clasicii :)) dar da tot zic ca ma apuc de ceva vreme de ei si… nu imi iese :)) dar o sa imi fac curaj sa incep ceva mai „spre clasic” ca sa incerc marea cu degetul cum s-ar zice :)

      • Sayuki
        Mai 09, 2014 @ 22:11:17

        Primii mei clasici au fost de fapt romanele de la şcoală din a 9-a – a10-a, dintre care unele mi-au plăcut, pe celelalte le-am urât (şi încă o fac). Acum că am realizat asta, mă miră puţin că imediat după ce am terminat cu clasicii pentru şcoală am început să-mi aleg singură clasici… Dar sunt multe romane clasice frumoase şi uşurele cu care ai putea să începi şi de care n-ai niciun motiv să te intimidezi:)

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: