Recenzie~ Jurnalul Annei Frank

Jurnalul Annei Frank este o carte despre război şi suferinţă, o carte care cred că ar trebui să fie lectură obligatorie peste tot în lume.

Anne Frank, împreună cu familia ei şi alţi câţiva evrei, sunt nevoiţi să se ascundă în timpul celui de-al doilea război mondial în „Anexă”, unde îşi petrec următorii doi ani în mod clandestin. În tot acest timp, micuţa Anne îi destăinuie prietenei sale Kitty, care nu este altcineva decât însuşi jurnalul pe care îl primise la ultima aniversare, toate evenimentele din Anexă, trăirile ei interioare, frământările, temerile, gândurile. „Hârtia este răbdătoare” spune Anne, iar Kitty se dovedeşte o adevărată prietenă, asigurându-i Annei nemurirea, împlinindu-i visul, povestindu-ne acum nouă toate secretele lor. Deşi la început însemnările fetei nu sunt foarte profunde, ea evoluează mult pe parcursul celor doi ani în care scrie, în final devenind foarte matură pentru cei 15 ani ai ei.

Vocea micuţei Anne este încă vie, ecoul ei reverberând peste ani, ca o puternică declaraţie împotriva războiului. Cel mai greu mi-a fost să realizez în totalitate autenticitatea poveştii, însă postfaţa a spart în întregime ‘bula’ crăpată a iluziei de ficţiune. E o carte emoţionantă şi dură în acelaţi timp care te face să te întrebi de ce totuşi războaiele mai există şi în afara cărţilor de istorie sau ficţiune? de ce mai există încă o imagine eroică, glorificată a războiului? Kitty spune o poveste reală despre suferinţele îndurate atât de evrei cât şi de populaţia ţărilor ocupate de germani, despre haos, teamă şi speranţă, scrisă de o adolescentă care, în mijlocul tuturor acestor orori şi nedreptăţi încă mai are curajul şi puterea să-şi păstreze buna dispoziţie, să se îndrăgoastească şi să viseze.

„Aş putea să-ţi povestesc ore în şir despre mizeria provocată de război, dar asta nu face altceva decât să mă deprime şi mai tare. Nu ne rămâne decât să aşteptăm cât de poate de calmi sfârşitul acestei ananghii. Evreii aşteaptă, creştinii aşteaptă, toată planeta aşteaptă, iar mulţi nu-şi aşteaptă decât moartea.”

„O, da, nu vreau să fi trăit degeaba, precum cei mai mulţi oameni. Vreau să fiu utilă sau plăcută celor care trăiesc în preajma mea şi care totuşi nu mă cunosc, vreau să continui să trăiesc, chiar şi după ce am murit!”

Mulţumesc pentru şansa de a citi cartea Libris, librărie online unde puteţi găsi o multime de alte cărţi online, în română sau engleză, cu transport gratuit :).