Recenzie~ Adio, arme de Ernest Hemingway

Am să încep această recenzie prin a vă spune că nu pot trece peste senzaţia că ceva îmi scapă la cartea asta. Ori asta, ori pur şi simplu aşteptările mele o luaseră în direcţia greşită.

Cu o acţiune nu foarte complexă, plasată în Primul Război Mondial, „Adio, arme” e un roman despre dragoste şi despre război, însă unul lipsit de spirit patriotic şi eroism, un război absurd pe care nimeni nu şi-l mai doreşte.
” Şi totuşi, pe frontul de vest nimeni nu făcea terci pe nimeni. Poate că se ajunsese într-un punct în care războaiele nu aveau să mai fie câştigate vreodată. Poate că de acum aveau s-o ţină la nesfârşit. Poate era un alt război de o sută de ani.”

” Dumnezeu ştie că nu-mi dorisem să mă-ndrăgostesc de ea. Nu voiam să mă-ndrăgostesc de nimeni. Dar Dumnezeu ştie că mă-ndrăgostisem, şi acum stăteam întins pe un pat dintr-o cameră de spital din Milano şi-mi treceau prin cap tot felul de lucruri, însă mă simţeam minunat şi, în cele din urmă, miss Gage întră în cameră.”

Cartea se citeşte uşor, stilul inconfundabil al lui Hemingway curge rapid, total lipsit de metafore şi înflorituri, cu propoziţii scurte, uneori chiar brutal retezate (de exemplu: „M-am uitat pe mal. Păream să înaintez foarte repede. Erau mulţi buşteni purtaţi de ape. Apa era foarte rece.” )

Mi-a plăcut cartea, autorul împleteşte frumos frontul cu o dulce poveste de dragoste. Totuşi, nu m-a impresionat într-un mod special, în sensul că, deşi e profund, romane despre absurdul războiului s-au mai scris şi-o să se mai scrie, unele mai complexe decât altele. Mă aşteptam la ceva mai mult de la Hemingway, şi poate de aici sentimentul că-mi scapă ceva. Poate chiar îmi scapă, de aceea sper că îl voi reciti după ce mai trec câţiva ani.
Mulţumesc pentru şansa de a citi cartea Libris, librărie online unde puteţi găsi o multime de alte cărţi online, în română sau engleză, cu transport gratuit :).