Recenzie~ Adio, arme de Ernest Hemingway

coperta1 Am să încep această recenzie prin a vă spune că nu pot trece peste senzaţia că ceva îmi scapă la cartea asta. Ori asta, ori pur şi simplu aşteptările mele o luaseră în direcţia greşită.

Cu o acţiune nu foarte complexă, plasată în Primul Război Mondial, „Adio, arme” e un roman despre dragoste şi despre război, însă unul lipsit de spirit patriotic şi eroism, un război absurd pe care nimeni nu şi-l mai doreşte.
Şi totuşi, pe frontul de vest nimeni nu făcea terci pe nimeni. Poate că se ajunsese într-un punct în care războaiele nu aveau să mai fie câştigate vreodată. Poate că de acum aveau s-o ţină la nesfârşit. Poate era un alt război de o sută de ani.

Dumnezeu ştie că nu-mi dorisem să mă-ndrăgostesc de ea. Nu voiam să mă-ndrăgostesc de nimeni. Dar Dumnezeu ştie că mă-ndrăgostisem, şi acum stăteam întins pe un pat dintr-o cameră de spital din Milano şi-mi treceau prin cap tot felul de lucruri, însă mă simţeam minunat şi, în cele din urmă, miss Gage întră în cameră.

Cartea se citeşte uşor, stilul inconfundabil al lui Hemingway curge rapid, total lipsit de metafore şi înflorituri, cu propoziţii scurte, uneori chiar brutal retezate (de exemplu: „M-am uitat pe mal. Păream să înaintez foarte repede. Erau mulţi buşteni purtaţi de ape. Apa era foarte rece.” )

Mi-a plăcut cartea, autorul împleteşte frumos frontul cu o dulce poveste de dragoste. Totuşi, nu m-a impresionat într-un mod special, în sensul că, deşi e profund, romane despre absurdul războiului s-au mai scris şi-o să se mai scrie, unele mai complexe decât altele. Mă aşteptam la ceva mai mult de la Hemingway, şi poate de aici sentimentul că-mi scapă ceva. Poate chiar îmi scapă, de aceea sper că îl voi reciti după ce mai trec câţiva ani.
Mulţumesc pentru şansa de a citi cartea Libris, librărie online unde puteţi găsi o multime de alte cărţi online, în română sau engleză, cu transport gratuit :).

Photobucket

Anunțuri

9 comentarii (+add yours?)

  1. pustoaicaciteste
    Feb 26, 2014 @ 22:35:33

    Ok, nu o sa ma crezi dar aproape toata lista mea de carti „De citit” consta in ultimele carti recenzate de tine.

    Răspunde

  2. yukiblack
    Feb 27, 2014 @ 15:05:53

    Awww, chiar sunt curioasă de cartea asta: tema războiului nu prea mă încântă, dar pur şi simplu toate lucrurile minunate pe care le-am auzit despre autor mă fac să o vreau.

    Răspunde

    • Sayuki
      Feb 28, 2014 @ 20:39:24

      Nu cred ca trebuie sa-ti faci griji, vorbeste despre razboi la un nivel acceptabil, personajul e sofer la ambulante, nu ostas in prima linie, deci nu intra foarte mult in detalii tehnice de-ale razboiului, ca sa devina plictisitor. Si, cum am spus, se citeste usor:)

      Răspunde

  3. bibliodevafiliala3
    Mar 04, 2014 @ 18:56:01

    Dacă despre război s-au scris multe cărţi, sunt puţine care încurajează dezertarea, din indiferent de motive. Dintre cărţile scrise de Hemingway aceasta cred că este cea mai slabă, cel mai puţin lucrată şi care, uneori, pare stupidă dacă ne gândim la câteva părţi şi dialoguri puerile. Poate că nu păreau la fel atunci când au fost scrise, nu ştiu. Ce este interesant este că povestea are la bază experienţa personală a lui Hemingway când, fiind reporter în primul război mondial a fost rănit şi a cunoscut-o pe Agnes von Kurowskyj de care s-a îndrăgostit. Romanul este interesant pentru că este o poveste de dragoste plină de morală… din cauza finalului ei (singurul care mai salvează romanul). Pentru mine ar fi foarte interesant să văd care sunt celelalte 46 de variante de final (47 sunt în total). Se pare că în America vor să scoată o carte care să conţină toate aceste variante de final. Dar dintre toate cărţile lui – este cea mai accesibilă, cel mai uşor de citit. Şi nu mă înţelege greşit – nu este un roman de aruncat, ci doar nu este ceea ce ne-am aştepta de la Hemingway, nu cel care ulterior a scris Bătrânul şi marea sau Pentru cine bat clopotele. Mie personal mi-a plăcut mult Pentru cine bat clopotele şi de aceea, din toate cărţile citite de Hemigway am decis să-i fac recenzie acesteia.

    Răspunde

  4. Lexy
    Mar 15, 2014 @ 14:45:55

    Off topic :) Am facut ceva curatenie de primavara printre carti si ma gandeam ca te-ar putea interesa ceva :) http://thecrazyworldoflexi.wordpress.com/2014/03/15/curatenie-de-primavara/

    Răspunde

  5. monica
    Mar 17, 2014 @ 22:39:56

    Buna seara,

    v-as ruga daca ati putea sa imi postati si mie un link cu blogurile mele:

    http://anticariatonline.blogspot.ro – carti vechi si noi din toate domeniile

    http://cadoulinedit.blogspot.ro – cadou ziarul din ziua nasterii sarbatoritului

    Cu multumiri anticipate,
    Monica

    Răspunde

  6. DORICE
    Mar 18, 2014 @ 12:43:42

    Pot sa spun ca si eu as prefera oricand Pentru cine bat clopotele, desi este mult mai lunga. Mi-a placut Adio, arme, dar de cand am inceput sa citesc genul fantasy, nu ma mai pot impaca cu aceste finaluri tragice. Ca sa fiu cincera, am citit carte cand aveam vreo 15 -16 ani asadar acum vreo 10 ani, dar tot ce mi-a ramas in ca este finalul acela tragic. Sincer, nici macar nu imi aminteam detaliul cu soferul de ambulanta.

    Răspunde

  7. Trackback: Nou în bibliotecă…(27) | Sayuki's blog
  8. Trackback: Recenzie~ Pentru cine bat clopotele de Ernest Hemingway | Sayuki's blog

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: