Recenzie~ Lorelei de Ionel Teodoreanu

Lorelei, Lorelei…nici nu stiu cu ce sa incep… Ce pot spune e ca daca Jane Eyre m-a facut sa renunt la orice prejudecati mai aveam fata de cartile scrise cu prea multe decenii inainte sa ma nasc eu, atunci Lorelei m-a scapat definitiv si de cele legate de autorii romani – deci, pentru mine, ceea ce a inceput Mihail Drumes si a continuat Cella Serghi, a terminat Ionel Teodoreanu.

Pe la sfarsit de a 9-a, o colega cu care mai schimbam ocazional pareri despre carti mi-a spus ca s-a chinuit o gramada de timp sa citeasca Lorelei, ca i s-a parut plictisitoare, imbarligata si cu un final aiurea si lasat in aer. Si mda, m-am cam lasat influentata de parerea ei. Dar acum ca in sfarsit am citit-o, mi-am format o parere pe care pot s-o situez la polul opus fata de cea a colegei sus mentionate. De la prima si pana la ultima pagina, n-a fost niciuna care sa ma plictiseasca, sa n-o inteleg, sa ma lase in aer sau sa nu-mi placa. Lorelei e un amalgam de sentimente si miros de flori de tei. Ati simtit vreodata ca o carte a fost scrisa pentru voi, pentru inima voastra? Eu asta simt despre Lorelei. Simt ca sufletul meu a citit-o mai mult decat mine, caci fiecare capitol insemna o noua explozie de sentimente. Mai mult de jumatate de carte am citit-o intr-o zi mohorata, dar eu pluteam undeva, simtind cum ma incalzeste soarele verii…apoi am trecut pe rand prin toate anotimpurile, intorcandu-ma, in final, la parfumul de tei. Mi-era frica sa continui sa citesc, de teama sa nu ma dezamageasca finalul, dar si pentru ca nu vroiam ca Lorelei sa se termine, dar nu ma puteam opri din citit. Sfarsitul, desi n-a fost unul fericit, nu m-a dezamagit; iar cartea s-a terminat, dar inca n-o pot pune la loc in biblioteca- de doua saptamani asteapta cuminte pe birou.

Despre continut ajunge sa va spun ca este o poveste de dragoste; o poveste de dragoste dintre doi scriitori – unul celebru si iubit de public, celalalt avand un singur cititor.

Stiu ca am vorbit mai mult despre cat de mult iubesc eu cartea asta decat despre carte in sine, dar momentan mai mult de-atat nu pot. Si pentru ca pe tot parcursul lecturii am stat cu creionul langa mine, subliniand citate, trebuie sa impart si cu voi cateva dintre preferatele mele.

I se parea ca inceputul unei indragostiri e tot atat de greu de fixat ca si inceputul lumii. O prealabila perioada de nebulozitate ii aparea drept conditia insasi a indragostirii.

– Gabico, cred ca n-am sa mai scriu…
– Cum, Lorelei? Si ce-ai sa faci?
– Am sa ma bucur de viata.

Taceau unul langa altul, mana in mana, lipiti, orbi, fara de gand, fara trecut si fara viitor, fericirea fiind splendoarea unui vid perfect ca si al cerului.

Omul e un tesut de contradictii si absurd.

Suntem doua libertati. Dragostea noastra nu e o umilinta, e o mandrie. Nu vreau sa te coplesesc, sa-ti limitez viata numai la mine. N-as avea nicio bucurie sa am alaturi de mine un prizonier. Nu-ti cer decat dragostea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o impart cu nimeni. Asa cum nici tu nu vei imparti cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste esti liber de-a trai asa cum crezi. Prietenii tai, profesia ta, scrisul tau, capriciile tale iti apartin. Nu-ti cer niciun sacrificiu. […] Fii alaturi de mine, asa cum ai fost inaine de-a ma cunoaste.

Photobucket

21 comentarii (+add yours?)

  1. DORICE
    Noi 03, 2012 @ 10:19:30

    Recenzia e foarte buna, sau asa mi se pare mie, pentru ca, intr-adevar, Lorelei e plina de sentimente,
    De ce am spus ca m-a dezamagit, fiindca urasc finalurile triste. Din pacate, toate cartile lui Ionel Teodoreanu se termina asa.
    La Medeleni e mai frumoasa.
    Cel mai mult si mai mult mi-a placut Tudor Ceaur Alcaz, care inca este in topul preferintelor mele si nici nu are un final trist.
    Ce mi-a mai placut de el: Turnul Milenei si Bal mascat. Dar si astea se termina urat.

    Răspunde

    • Sayuki
      Noi 03, 2012 @ 10:54:06

      Mie imi plac finalurile indiferent daca sunt vesele sau triste, atata timp cat sunt pline de emotie. La Medeleni e urmatoarea pe care vreau s-o citesc. O are mama in biblioteca, deci cred ca ma apuc de ea dupa ce termin cu cartile luate de la biblioteca:)

      Răspunde

  2. dark_eyes
    Noi 03, 2012 @ 11:06:36

    O recenzie foarte frumoasa! M-ai convins in totalitate sa o citesc :)

    Răspunde

  3. larisaoana
    Noi 03, 2012 @ 11:35:06

    Imi place mult recenzia. Dupa cateva postari in care ne ziceai ca nu ai terminat-o pentru ca te face sa visez mult, mi-am cumparat si eu cartea :D Si dupa ce imi termin activitatile de pe ziua de azi, ma pun pe citit ;))

    Răspunde

  4. bookish girl
    Noi 03, 2012 @ 13:01:34

    Lorelei este una din cartile pe care le poti citi si reciti fara sa te plictisesti indiferent de varsta pe care o ai. Iti recomand sa incerci si Radu Tudoran Fiul risipitor si Anotimpuri.

    Răspunde

  5. Simona Husaru
    Noi 03, 2012 @ 18:50:38

    Frumoasa recenzia <3 M-ai convins si pe mine sa o citesc insa nu stiu cand. Daca e plina de sentimente atunci e foarte bine :D Ma apucasem sa citesc "La Medeleni" cand eram "tanara" insa nu am terminat-o (pe vremea aceea nu prea eram fan carti) dar stiu ca atat cat citisem din ea imi placuse. Are un stil frumos Teodoreanu :]

    Răspunde

  6. bibliodevafiliala3
    Noi 04, 2012 @ 11:58:45

    Şi mie mi-a plăcut mult Lorelai. Este exact aşa cum ai scris, plină de sentimente, de trăiri. Este firesc, având în vedere că Ionel Teodoreanu este un maestru al descrierii acestora. Am văzut că vrei să citeşti La Medeleni – mie mi-a plăcut mai mult decât Lorelai. Sunt curioasă cum ţi se va părea. Abia aştept să scrii şi despre această carte.

    Răspunde

  7. bibliodevafiliala3
    Noi 04, 2012 @ 16:50:29

    scuză greşeala de ortografie :) se întâmplă uneori – a se citi Lorelei

    Răspunde

  8. BuburuzaBia
    Noi 04, 2012 @ 21:01:59

    Of :) E frumos.Cam stiu ce e in carte,profa mea de romana zice ca „Lorelei” e genul de romane comerciale ale vremurilor apuse. Lorelei pare a fi sora lui Maitreyi si verisoara cu personajele din „p.s Te iubesc” dar si alte romane de dragoste. :)

    Răspunde

  9. D e n y s u k
    Noi 07, 2012 @ 21:57:48

    Tocmai ce am comandat-o si eu :) .. la inceput ma gandeam la „Fetele tacerii” de Augustin Buzura .. m-am documentat despre ea pe internet si nu era exact ceea ce doream sa citesc.Si am ales sa comand „Lorelai” :d .. imi plac romanele de dragoste.

    Răspunde

  10. Zenna
    Noi 17, 2012 @ 01:27:59

    Frumoasa carte! Rezoneaza cu sufletele efervescente.
    Sunt de aceeasi parere cu tine.
    Cu Lorelei mi-am inceput pasiunea pentru literatura si pot spune ca ramane undeva intr-un loc foarte special din sufletul meu. Finalul este potrivit avand in vedere esenta cartii, daca ar fi fost unul fericit probabil nu mai era completa… pentru mine. :)

    Răspunde

  11. Trackback: Un “Străin” în lumea lui “1984″ – Camus şi Orwell faţă în faţă « bibliodevafiliala3
  12. Trackback: Leapsa<3 « Sayuki's blog
  13. Gabriela
    Ian 19, 2013 @ 23:54:47

    Am citit cartea acum un an , e foarte frumoasă , chiar vreau să o recitesc . :)
    + că finalul s-a lăsat cu o moarte , apreciez foarte mult sfârșitul unei cărți.

    Răspunde

  14. Alina Ilioi
    Feb 21, 2013 @ 14:16:02

    Am citit-o şi mi-a plăcut:)

    Răspunde

  15. Iulia Filipeanu
    Aug 18, 2013 @ 15:15:17

    O carte extraordinara, o poveste emotionanta traita prin ochii unui cuplu care nu apuca sa se bucure indeajuns de mult. Lucrul care insa m-a emotionat profund a fost neputinta scriitorului Bogdan de a si-o scoate din suflet pe tanara fata care i-a dat o noua sansa la viata. Pana in acest moment este cea mai buna carte citita si desi am terminat-o acum cateva minute nu ma pot departi de ea… as vrea s-o recitesc iar si iar si iar..

    Răspunde

  16. Nika Falaga
    Oct 07, 2013 @ 17:39:00

    Cum crezi, de ce a murit Luli?

    Răspunde

    • Sayuki
      Oct 29, 2013 @ 19:45:49

      Ah, mi-e cam neclara intrebarea :-s. In carte spune destul de clar motivul… Ori daca ma intrebi de ce a vrut autorul sa aiba o asa soarta, aici intru in chestii la care nu ma prea pricep…

      Răspunde

  17. vera
    Noi 27, 2013 @ 17:28:28

    Stii ca povestea din carte a pornit de la o intamplare reala? Sotia lui Ionel Teodoreanu era ea insasi scriitoare, Ștefana Velisar Teodoreanu, si a facut o farsa asemanatoare lui Luli – mesaje anonime trimise sotului. Doar ca scriitorul real, spre deosebire de personajul sau, a fost sincer cu sotia. Exista o carte scrisa de Stefana, Ursitul, in care povesteste despre intalnirea lor…

    Răspunde

  18. One_Direction
    Sep 24, 2014 @ 18:37:23

    cARE ESTE FINALUL CARTII ? CE SE INTAMPLA ?

    Răspunde

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: