Miros de ploaie, must si amintiri…

Azi sunt melancolica. Okay, din weekend sunt asa, cel putin atunci cand sunt singura *e ciudat cat de mult depinde starea mea de spirit de compania in care ma aflu*, dar azi parca si mai mult. Azi am facut o vizita bunicii, pentru ca tinea ea neaparat sa ne dea astazi o sticla de must, si a inceput sa se planga ca nu mai face via struguri ca alta data, ca au iesit doar 2 caldari de must si..in fine, nu asta conteaza. Ideea era ca asta m-a facut sa-mi reamintesc toamnele copilariei mele *am cautat in dex, asta-i pluralul, desi mi se pare ciudat O.o*. Cand mergeam cu bunicii, cu mama si cu matusa la gradina bunicilor sa culegem via, si numai asta ne lua jumatate de zi. Si cum eu eram mai mult de spectator si degustator, desigur. Apoi zdrobitul strugurilor, sa iasa mustul si cum eu eram mereu pe faza, la partea pe unde surgea sucul, sa beau primele guri de must din anul ala:). Oh, si ce mustacioare movurii faceam:)). Tot amintiri frumoase legate de toamna am si din (foarte multele) zile petrecute la cealalta bunica, locul de care sta strans legata copilaria mea; pana in clasa a 5-a eram zi de zi acolo, cu verisoara mea. Frumoase erau zilele calde de toamna in care ploua iar noi eram cu umbrelele pe afara, singure pe strada pustie, cu papucii prin toate baltocile posibile; nu mai spun ce bucurie era cand incepeau sa se faca si raulete de apa pe strada<3. Sau cand incepeau sa cada frunzele si le strangeam in gramezi mari in care ne tavaleam..cui ii pasa ca erau pline de praf? Uneori ne adunam gasca mai mare in parcul de peste drum unde, la fel, adunam gramezi mari de frunze, dar aici era mai interesant, atat pentru ca aveam mai multe frunze, cat si pentru ca aveam garaje pe care ne cocotam si de pe acoperisul carora ne aruncam in frunze:)). Oh, uneori mi-e asa de dor de vremurile alea… Mai ales cand ma gandesc cat de des mergeam la bunici pe atunci, si la cat de buna prietena eram cu vara mea si la cum stau lucrurile acum, cand trec pe acolo doar ocazional iar varamea, pe langa faptul ca nu prea mai am nici o treaba cu ea, a ajuns o persoana pe care n-o cunosc si pe care nici nu cred ca vreau s-o cunosc (daca va spune ceva faptul ca suntem opuse in absolut orice si ca cel mai notabil lucru pe care il avem in comun este ala ca amandoua suntem fete).
Astea sunt doar o particica din toamnele copilariei mele; particica ce, adaugata la primele zile de scoala, adunatul de castane, excursiile la munte *care sunt traditie de toamna la mine, dar din pacate anul asta nu s-a putut:(* zilele in care ploaia nu ma lasa sa ies din casa (eu una, iubesc zilele alea<3), aleea spre liceu, plina si ea de gramezi de frunze uscate prin care mi-am afundat picioarele in ultimii doi ani, serile petrecute mancand ciocolata si inghetand de frig pe malul lacului si multe alte lucruri mai mari sau mai marunte, ma fac sa am intreb cum am putut spune pana acum ca nu-mi place toamna? Toamna e nostalgica, melancolica si in acelasi timp vesela, frumoasa, romantica si plina de amintiri, la fel ca toate celelalte anotimpurile<3.
Pe voi ce amintiri va leaga de toamna?

Photobucket

8 comentarii (+add yours?)

  1. Lexy
    Sep 27, 2012 @ 07:17:49

    Pana de curand, toamna era un pirlej de a intalni rude pe care nu le-am vazut de mult. Intruniri de familie, multe vizite la tara, si tot asa. Anul asta nu am mai facut nimic, si daca stau bine sa ma gandesc nici anul trecut. Poate ca oamenii se schimba, si odata cu ei si traditiile nescrise. Sau pur si simplu nu a mai avut cine sa le continue.
    Si mie – inca – imi place sa ma arunc in frunze ^_^ dar totusi ma abtin sa o fac in locuri publice, ma intreb oare ce ar gandii oamenii cand ar vedea o gasta de adoloescenti batandu-se cu frunze in mijlocul strazii :)) oricum, am patit-o si mai rau de atat :)))

    Răspunde

  2. krisszu95shinny
    Sep 27, 2012 @ 15:53:12

    Imi place postareata, cred ca traditii de toamna nu am , decat cele in care imi var boticul si labutzele prin maldarele de frunze si frunzulitze …

    Răspunde

  3. Vero
    Sep 27, 2012 @ 16:04:01

    OMG ,o descoperire demna de CNN:Nu sunt singura nebuna care se tavaleste prin frunze!:))Si eu azi am fost la tara la bunica si m-am intors acum jumatate de ora!E culmea!

    Răspunde

  4. krisszu95shinny
    Sep 27, 2012 @ 20:54:15

    Ma bucur ca nu sunt singura zapacita …dar nah …

    Răspunde

  5. Alexis
    Sep 27, 2012 @ 21:45:21

    Oh !Mie toamna imi aminteste de luatul „la revedere ” din anii tecuti , cand eram mai mica de la satul bunicilor mei , de la bunicii mei, de la prietenii mei de acolo , de la vara , de la vacanta , de la mirosul de flori din gradina colorata a bunicii , de la gustul laptelui cu fedea , de la „prins-a” pana la 10 noaptea si de „bun gasit”-ul pentru orasul meu mirosind a ardei copti, vinete coapte si a zacusca , a struguri si a frunze umede.. „bun gasit” -ul pentru parcul plin cu frunze atat de frumoase , aurii si moi … Chiar si acum am obiceiul de a face plimbari lungi , incete si tainice prin parc , privind frunzele si ascultand fosnitul lor atunci cand le ating cu talpile mele.
    Ce frumoasa mi se pare melancolia aceasta de toamna ! Toamna in sine este ,cred eu , o melancolie , o tristete atat de placuta si atat de profunda…

    Răspunde

  6. DORICE
    Sep 27, 2012 @ 23:29:13

    Si vrei sa spui ca nu mai culegi la vie? Eu culeg in fiecare an. Via de la tara de la tata, via de la tara de la mama, via de la unchiul, fratele mamei… si, crede-ma, cu timpul, nu mai gasesti nicio placere in asta. Ca sa nu mai spun ca la noi viile nu sunt d-alea de juma de zi, ci de doua zile de cules. Sa mai spun ca mustul ma strica la stomac? Anul asta am avut noroc. Nu am culesc decat o vie, pe cea mai mica, din fericire, pentru ca am plecat in Suedia si restul le culeg mama si tata. Si din via asta am baut si eu doua pahare de must…. M-am dus la baie dup-aia de pe putin cinci ori si ma duceam la baie afara in curte. Cat despre zdrobit, nu’s fan, partea asta am tot evitat-o.
    Cele mai multe amintiri de toamna sunt cu inceperea scolii si cum am mai zis, ploua aproape in fiecare an.

    Răspunde

    • Sayuki
      Sep 28, 2012 @ 17:37:13

      Nu, nu mai culeg via, pentru ca asa cum spuneam, nu mai face stuguri ca alta data. Si oricum nici daca ar face, nu cred ca m-as mai duce; unele lucruri au farmec si sunt distractive doar cand esti copil, iar culesul viei e unul dintre ele.

      Răspunde

  7. Simona Husaru
    Oct 03, 2012 @ 10:46:43

    Trece vremea pe nesimtite si multe lucruri se schimba. Si eu aveam alta relatie cu verisoara mea inainte si acum vorbim foarte rar. Si cu strugurii ma intalnesc prea rar sau mai deloc. Sa ne bucuram de ce avem acum ^^

    Răspunde

Lasă-mi o părere :) Comentariul tău va fi vizibil după aprobare.

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: